Un colţ de rai ferit de caniculă în masivul Şureanu

Există locuri unde oamenii au auzit de secetă şi caniculă doar de la televizor şi din ziare. Nu au probleme cu temperaturile prea mari şi nici cu lipsa apei. Oamenii sunt fericiţi şi spun că nu ar da liniştea de la munte pentru nimic în lume. Locuitorii satelor de munte din masivul Şureanu nu ştiu ce înseamnă 40 de grade Celsius şi nici culturi uscate de secetă. De când se ştiu, la ei, vara totul este verde, temperatura este numai bună de plimbat pe munte, iar izvoarele dau cea mai bună şi mai rece apă.

Localnicii îşi văd liniştiţi de animale şi de culturile agricole fără să ştie de infernul în care trăiesc cei de la câmpie, iar turiştii care ajung în satele lor nu mai vor să plece. Şi mai sunt şi alţi români la fel de fericiţi. Cei care au timp şi bani şi pot sta o vară întreagă în staţiunile aflate la peste 1.000 de metri altitudine. Ca să ajungi în satele răsfirate pe culmile munţilor îţi ia câteva ore bune. Pe drum te întâmpină vitele, oile sau caii sătenilor. Aerul e plăcut, iar apa din izvoare e rece.

Nimic nu aminteşte de arşiţa din oraşe. Aici totul este verde, iar temperatura cu greu ajunge la 25 de grade. Ba mai mult, în nopţile răcoroase, oamenii sunt nevoiţi să aprindă focul în vatră. Bătrânii satelor spun că în vocabularul lor, cuvântul secetă nici nu există. Şi pentru că este atât de frumos cei care ajung în astfel de zone nici nu mai vor să plece. În staţiunea Rânca turiştii vin pentru o oază de răcoare. La peste 1.000 de metri altitudine viaţa este mult mai uşoară, cel puţin vara, când răcoarea, apa proaspătă şi cărările de munte fac zilele şi nopţile mult mai frumoase.

Observator