„Mama Curaj” a Mexicului: cum o eroină națională a fabricat un dosar de crimă ca să-și acopere fiul dispărut
Publicat acum 2 ore si 14 minute
Un muncitor din Italia, angajat la o firmă de construcții din Scandicci, a fost concediat după doar o lună de la angajare, după ce a refuzat să lucreze sâmbăta, deși programul prevăzut în contract era de luni până vineri. Cazul a ajuns în instanță, iar Tribunalul din Florența a decis că măsura a fost nelegală și cu caracter represiv, scrie corriere.it.
Bărbatul fusese angajat pe perioadă nedeterminată la 2 aprilie 2025, ca muncitor în construcții. Contractul prevedea o normă de 40 de ore pe săptămână, repartizată exclusiv de luni până vineri, pe șantiere din provinciile Florența și Pistoia.
Însă, la numai câteva săptămâni după angajare, pe 16 mai 2025, acesta a primit o scrisoare prin care era informat că fusese concediat. Firma a motivat încetarea contractului prin faptul că lucrările de pe șantierele respective urmau să se încheie.
Muncitorul nu a acceptat explicația și a contestat concedierea în instanță. El a susținut că adevăratul motiv al concedierii a fost refuzul său de a lucra sâmbăta, zi care nu făcea parte din programul stabilit prin contractul de muncă.
”Îți jur că am dispus concedierea”
Pentru a-și susține afirmațiile, bărbatul a prezentat în fața judecătorului o înregistrare audio a unei discuții purtate cu patronul firmei și cu soțul reprezentantei legale a societății. În conversație, acesta îi spunea fără echivoc că a fost concediat pentru că nu s-a prezentat la muncă într-o zi de sâmbătă.
„Aici eu decid. Aici se lucrează și sâmbăta. Nu ai venit sâmbătă la muncă, pentru mine totul s-a terminat. Nu mai există contract. Îți jur că am dispus concedierea”, se aude în înregistrarea prezentată în instanță.
Judecătorul Carlo Chiriaco, de la Tribunalul Muncii din Florența, a concluzionat că argumentele firmei nu sunt susținute de dovezi și că motivul invocat privind încheierea lucrărilor era prea vag pentru a justifica legal concedierea.
Instanța a dispus reangajarea imediată a muncitorului, obligând compania să îi plătească și despăgubiri echivalente cu 12 salarii lunare, precum și aproximativ 4.600 de euro, reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii se arată că firma a invocat un motiv de ordin organizatoric, însă nu a demonstrat în ce mod acesta avea legătură cu postul ocupat de muncitor. În lipsa unor probe convingătoare, instanța a considerat că nu exista un motiv obiectiv și justificat pentru concediere.