Acum în vârstă de 62 de ani, Viktor Orbán și-a început carieră politică pe când era student la drept în Budapesta. Era sfârșitul anilor 1980, iar Uniunea Sovietică se destrăma. Tânărul Orban a fondat atuncio mișcare politică numită Fidesz, sau Alianța Tinerilor Democrați.
„Dacă credem în propria noastră putere, suntem capabili să punem capăt dictaturii comuniste”, a declarat el unui public estimat la un sfert de milion de unguri, într-un îndrăzneț discurs de șapte minute. Aceștia erau adunați în Piața Eroilor pentru reînhumarea celui care a condus eșuata răscoală din 1956, Imre Nagy.
Reflectând asupra cuvintelor sale zece ani mai târziu, el a spus că a „expus dorința tăcută a tuturor pentru alegeri libere și pentru o Ungarie independentă și democratică”.
De la un apărător al democrației la „principalul autor al declinului acesteia”
Democrația care a înlocuit regimul autoritar sovietic s-a schimbat dramatic sub Orbán, care, potrivit jurnalistului de origine maghiară Paul Lendvai, a trecut „de la unul dintre cei mai promițători apărători ai democrației ungare la principalul autor al declinului acesteia”.
Profesorul Andras Bozok, un fost ministru al Culturii, descrie Ungaria din 2010 drept „singura fostă democrație liberală consolidată din UE care a ajuns la nivelul unui sistem nedemocratic, ca regim hibrid”.
Viktor Orbán s-a născut în 1963 la o oră vest de Budapesta, fiind cel mai mare dintre cei trei fii ai unui tată inginer agronom și membru al Partidului Comunist, și al unei mame profesoară pentru copii cu nevoi speciale.
Familia sa nu avea apă curentă în locuința din Felcsut, un sat de aproximativ 2.000 de locuitori, unde deține și astăzi o casă.
Într-un interviu din 1989, el a amintit că era bătut de două ori pe an de tatăl său, Gyozo Orbán, pe care îl descria ca un om violent: „Când mă lovea, țipa și el. Îmi amintesc toate acestea ca pe o experiență neplăcută.”
Nimic din copilăria sa nu sugera că ar urma să provoace regimul comunist. A urmat o școală gimnazială și a fost implicat în Liga Tineretului Comunist.
Interesul său principal era fotbalul, jucând pentru clubul local, FC Felcsut, și rămâne foarte pasionat de sportul copilăriei sale. În 2014 a inaugurat un stadion nou și controversat în sat, Pancho Arena, unde echipa de primă ligă Puskás Akadémia joacă în fața unor mulțimi mici.
În lunile de dinaintea universității, a efectuat serviciul militar, unde spune că a refuzat o propunere a serviciilor secrete comuniste de a deveni informator.
Avea 23 de ani când s-a căsătorit cu colega de facultate Anikó Lévai, pe care a întâlnit-o la universitate. Au cinci copii, patru fete și un fiu, Gáspár Orbán, care a fost instruit de Armata Britanică la Sandhurst și a servit ca ofițer în armata ungară în Ciad.
După discursul său din 1989 în Piața Eroilor, a studiat pe scurt filosofia politică liberală la Universitatea Oxford. Bursa sa a fost finanțată de miliardarul filantrop de origine maghiară George Soros, un binefăcător împotriva căruia avea să întoarcă ani mai târziu.
În câteva luni a abandonat studiile pentru a face campanie în alegerile din 1990, când Fidesz a câștigat 22 de mandate, cu Viktor Orbán în fruntea listei partidului.
Prietenii săi din perioada studenției au devenit membri-cheie ai Fidesz, iar directorul său de colegiu, Istvan Stumpf, a preluat rolul de șef al staff-ului său în primul mandat de prim-ministru (1998–2002).
Ca tânăr deputat, Viktor Orbán și partidul său s-au alăturat mișcării globale Liberal International în 1992.
Cercetătorul politic Zoltan Lakner consideră că și-a schimbat ideologia în a doua jumătate a anilor 1990. Pe măsură ce Ungaria era guvernată de o coaliție liberal-socialistă, el și-a dat seama că „pentru a obține succes politic, trebuia să întoarcă spatele liberalismului și să transforme partidul său într-o forță politică naționalistă și anti-liberală”.
Poate că semințele răzgânditii sale s-au sădit deja la Universitatea Oxford. În cei câțiva luni petrecuți la Pembroke College, s-a împrietenit cu filozoful conservator Roger Scruton.
Sau poate a fost mai degrabă oportunism politic.
Orbán a devenit lider al Fidesz în 1993 și deja îl împingea spre centru-dreapta până în 1994, când conservatorii din MDF au pierdut puterea. Fidesz a umplut golul lăsat de conservatorii slăbiți.
Peter Róna, economist cu sediul la Oxford și fost candidat la președinția Ungariei, descrie o întâlnire de la începutul anilor 1990, în care Orbán a spus că vrea să creeze un „partid conservator modern”.
Când Peter Róna l-a avertizat că politicienii anteriori care au încercat același lucru au renunțat rapid la termenul „modern” atunci când circumstanțele au cerut-o, Orbán a răspuns: „Atunci să fie așa.”
Lecțiile învățate după două înfrângeri electorale
În 1998, Orbán a condus Fidesz către victoria electorală și, la 35 de ani, a devenit cel mai tânăr prim-ministru din Europa, introducând Ungaria în NATO în 1999.
A urmat apoi două înfrângeri la urne, în 2002 și 2006, iar de fiecare dată liderul Fidesz a învățat lecțiile.
Înfrângerea din 2002 l-a schimbat. „Națiunea nu poate fi învinsă”, le-a spus susținătorilor săi, încercând să înțeleagă ce se întâmplase.
După 2002, Orbán s-a împrietenit cu Árpád Habony, instructor de arte marțiale și om de afaceri, pe care l-a considerat guru personal. Habony a devenit un aliat de încredere și component esențial în imperiul de afaceri care susținea Fidesz.
Orbán a revenit la putere în tumultul crizei economice globale din 2010 și nu a mai pierdut de atunci.
De atunci, el a transformat Ungaria printr-o serie de schimbări în legislație și constituționale, câștigând patru alegeri consecutive cu patru „super-majorități” succesive, controlând două treimi din Parlament.
Într-o încercare de a-și securiza moștenirea, au fost adoptate peste 40 de „legi cardinale”, remodelând instituțiile statului, economia, legislația electorală și mass-media.
Economia a fost stabilizată, finanțele publice au fost securizate și fondurile UE au început să vină.
Totuși, proiectele de stat costisitoare au fost plasate în mâinile cercului apropiat al lui Orbán, inclusiv un prieten din copilărie și un ginere.
Fidesz și susținătorii săi au preluat treptat controlul asupra peisajului media din Ungaria, înlocuind investitorii străini, potrivit monitorului media maghiar Mertek.
În 2018, aproape toate „media prietenoase cu Orbán” au transferat drepturile de proprietate către o fundație numită Kesma, a cărei conducere era formată din deputați Fidesz și șeful unui think tank apropiat partidului, conform Mertek.
De câțiva ani, Ungaria a fost etichetată de Transparency International drept cea mai coruptă țară din UE.
Parlamentul European, atât în 2018, cât și în 2025, a avertizat asupra amenințărilor persistente la adresa statului de drept. Miliarde de euro din fondurile UE pentru Ungaria au fost de atunci înghețate.
UE este unul dintre mai multe ținte pe care Viktor Orbán și le-a propus în ultimii ani.
Ultimul său conflict cu liderii UE a dus la blocarea a 90 de miliarde de euro destinate Ucrainei, din cauza unui veto maghiar.
Sandor Csintalan, fost aliat, dar și critic al lui Orbán, a vorbit despre „nevoia sa constantă de a se radicaliza”, ceea ce îl plasează departe de alți conservatori europeni.
Ucraina a devenit o altă problemă centrală pentru liderul maghiar de lungă durată, în timp ce ani de zile s-a concentrat pe George Soros și pe migranți.
În 2013, consultanții politici George Birnbaum și Arthur Finkelstein i-au sugerat ideea de a-l transforma pe Soros într-un dușman.
„Soros era o țintă bună”, a explicat Birnbaum, „pentru că suficienți oameni din Ungaria nu erau de acord cu ideea acestui miliardar… asemenea Vrăjitorului din Oz, controlând politica și deciziile, de după cortină.”
Orbán a acuzat grupurile societății civile fondate de George Soros că „încearcă în secret și cu bani străini să influențeze politica maghiară”. O campanie de afișe, condamnată de critici ca antisemită, l-a vizat pe filantrop, deși Orbán a putut să arate sprijinul său pentru Israel și pentru premierul Benjamin Netanyahu pentru a respinge acuzațiile.
Universitatea Central Europeană, fondată de Soros în 1991, pe măsură ce Ungaria îmbrățișa democrația, a fost obligată să mute cea mai mare parte a activității sale la Viena în 2019.
În iulie 2015, pe măsură ce refugiați și migranți intrau în UE prin granițele Ungariei în număr tot mai mare, Orbán a trasat „o legătură clară între imigranții ilegali care vin în Europa și răspândirea terorismului”.
Soluția era clară, spunea el: „Ne dorim să păstrăm Europa pentru europeni… de asemenea, vrem… să păstrăm Ungaria pentru unguri.”
A fost construit un gard la granița cu Serbia, iar noi legi au introdus incriminarea migranților. O lege „Stop Soros” din 2018, a criminalizat ajutorul acordat migranților, iar cea mai înaltă instanță a UE a decis că Budapesta nu și-a îndeplinit obligațiile conform legislației europene.
În perspectiva alegerilor din 12 aprilie, Ucraina a devenit principalul obiectiv de campanie al lui Orbán, acuzându-l pe Volodimir Zelenski că blochează aprovizionarea cu petrol a Ungariei și pe adversarii săi că vor să transfere bani maghiari la Kiev.
Deși s-a putut baza pe sprijinul politic al lui Trump și Putin, afirmația sa că protejează Ungaria de lideri care poartă războaie devine tot mai fragilă.
El nu a mai suferit o înfrângere electorală din 2006. În ciuda sprijinului lui Vladimir Putin și Donald Trump, acum se confruntă cu cea mai mare provocare a carierei sale politice.