Australia a plantat viță de cauciuc de Madagascar ca ornament în grădini, în anii 1860. Astăzi, liana de 30 de m sufocă zone întinse

Mii de kilometri de vegetație au fost acoperiți de o plantă care a ajuns în Australia ca simplă decorațiune de grădină. Vița de cauciuc de Madagascar (n.r. Cryptostegia madagascariensis), a devenit una dintre cele mai problematice buruieni din țară. Dacă nu este ținută sub control, această plantă cățărătoare, cu frunze lucioase și flori în formă de trompetă, se poate întinde până la 30 de metri, ajungând în coronamentele copacilor, acoperind malurile cursurilor de apă, sufocând vegetația nativă și formând desișuri compacte.

Planta este, de asemenea, otrăvitoare pentru oameni și animale domestice, îngreunează adunarea și deplasarea vitelor și reduce sursele de hrană și adăpost pentru animalele sălbatice.

Fie că este vorba despre fermieri, administratori de terenuri, grădinari sau persoane preocupate de protejarea naturii, este important să se știe cum se răspândește vița de cauciuc și cum poate fi recunoscută.

Semințele sale își pot păstra capacitatea de germinare timp de decenii, ceea ce permite plantei să reapară mult după îndepărtarea unei infestări și face necesară aplicarea unor măsuri de control pe termen lung.

Cum a ajuns vița de cauciuc în Australia: de la o plantă ornamentală din Madagascar la o buruiană invazivă

Vița de cauciuc este originară din sud-vestul Madagascarului. Departamentul pentru Industrii Primare și Dezvoltare Regională din New South Wales, prin serviciul său WeedWise, precizează că planta se găsește în prezent în Africa de Est, Asia de Sud-Est, Statele Unite ale Americii, precum și în America Centrală și de Sud.

În Australia, povestea sa a început în anii 1860, când a fost plantată în grădinile orașelor miniere din nordul statului Queensland. Până în 1917, existau deja semnalări privind răspândirea sa necontrolată.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, planta a fost cultivată ca posibilă sursă de cauciuc natural, o utilizare care nu a făcut decât să contribuie la răspândirea ei.

Pornind de la primele plantații, vița de cauciuc s-a extins în mare parte din Queensland, în sudul peninsulei Cape York, în zona Golfului Carpentaria, de-a lungul coastei până în apropiere de Bundaberg și spre vest, până la granița cu Teritoriul de Nord.

WeedWise include o fotografie a unei zone infestate din Queensland, care acoperea aproximativ 700.000 de hectare în 1991. Imaginea oferă o idee despre cât de departe se poate răspândi o plantă introdusă inițial într-o grădină.

Cum poate fi recunoscută vița de cauciuc: frunze lucioase, flori în formă de trompetă și păstăi pereche

Vița-de-cauciuc este o plantă perenă, lemnoasă, care poate crește sub forma unui arbust cu numeroase tulpini sau a unei liane.

În lipsa unui suport pe care să se cațere, se dezvoltă ca un arbust dezordonat, cu o înălțime de aproximativ doi-trei metri. Dacă găsește un suport, poate ajunge la 30 de metri, potrivit informațiilor publicate de autoritățile din New South Wales și Queensland.

Planta dezvoltă două tipuri de tulpini. Cele ramificate, cu frunze, pot ajunge la doi metri lungime, în timp ce lăstarii lungi, neramificați, asemănători unor biciuri, pot măsura între trei și opt metri. Aceștia se întind și trag planta în sus, printre vegetația din apropiere.

Tulpinile sunt netede, de culoare gri-maronie, iar atunci când sunt rupte elimină o sevă albicioasă, lăptoasă.

Frunzele sunt verde-închis și lucioase, adesea cu nervura principală și pețiolul roșiatice sau purpurii. Au formă ovală și vârful ascuțit, măsoară între șase și zece centimetri lungime și între trei și cinci centimetri lățime. Frunzele cresc în perechi opuse.

Florile sunt mari, spectaculoase și au formă de trompetă, cu cinci petale de culoare mov-deschis, roz sau alb.

Este înflorită aproape tot anul

Business Queensland, serviciul guvernamental din Queensland care oferă informații despre afaceri și industrie, precizează că planta poate înflori în orice perioadă a anului atunci când există suficientă umiditate. În mod obișnuit, doar în lunile iunie și iulie nu produce flori.

Păstăile cu semințe reprezintă cel mai distinctiv element al plantei. Acestea sunt rigide, au secțiune transversală triunghiulară, pot ajunge la 12 centimetri lungime și se găsesc, de regulă, în perechi, la capătul unui peduncul scurt.

Fiecare sămânță are un smoc de peri albi, lungi și mătăsoși. Cele două instituții indică valori maxime diferite privind numărul de semințe dintr-o păstaie: până la 450 în Queensland și până la 840 în New South Wales. Ambele sunt însă de acord că numărul semințelor este foarte mare.

Există mai multe plante care pot fi confundate cu vița de cauciuc.

Vița de cauciuc ornamentală are flori mai mici, de un roz mai închis, și fructe mai scurte de zece centimetri. Aceasta nu are niciodată pețioli sau nervuri principale de culoare purpurie.

Allamanda purpurie are frunzele dispuse în verticile de câte trei sau mai multe și fructe rotunjite.

Vița de casă nativă (n.r. Pandorea jasminoides), are flori păroase, cu un centru roșu, păstăi mult mai mici, de aproximativ șase centimetri, și frunze alcătuite din patru până la șapte foliole.

Cum sufocă vița de cauciuc pădurile native, vegetația de pe malurile râurilor și pășunile

Vița de cauciuc se dezvoltă cel mai bine în regiunile semiaride cu climă tropicală sau subtropicală, însă are nevoie de o sursă sigură de apă. Din acest motiv, se instalează frecvent de-a lungul pâraielor, râurilor și zonelor prin care se scurge apa.

Planta tolerează umbra și o gamă largă de temperaturi. Înghețul este singurul factor menționat care limitează creșterea părții sale aeriene.

Business Queensland explică faptul că vița-de-cauciuc sufocă vegetația riverană, adică plantele care cresc de-a lungul cursurilor de apă, și formează desișuri compacte care se extind spre dealurile și pășunile din apropiere.

Rezultatul este reducerea biodiversității și apariția unor bariere care îngreunează deplasarea atât a animalelor domestice, cât și a celor sălbatice.

Pagina WeedWise a autorităților din New South Wales adaugă că buruiana poate reduce sursele de hrană și adăpost pentru fauna sălbatică și poate diminua calitatea apei din cursurile de apă.

Pentru crescătorii de animale, consecințele sunt și economice. Infestările dense îngreunează adunarea vitelor și fac ca terenurile productive să nu mai poată fi utilizate în mod eficient.

De ce se răspândește atât de ușor vița de cauciuc și cum ajung rădăcinile la 12 metri adâncime

Potrivit WeedWise, un singur hectar infestat cu viță de cauciuc poate produce milioane de semințe în fiecare an, iar aproximativ 95% dintre semințele proaspete sunt viabile, adică pot germina.

Majoritatea semințelor își păstrează viabilitatea timp de șase până la opt luni, deși, în condiții foarte secetoase, cele mai multe mor în decurs de un an. Semințele pot supraviețui mai mult de o lună în interiorul păstăilor plutitoare, chiar și în apă sărată.

Vântul transportă semințele pe distanțe scurte, în timp ce apa le poate duce mult mai departe. Păstăile plutesc și sunt purtate în aval de pâraie și de apele revărsate în timpul inundațiilor.

Semințele se pot agăța și de blana animalelor sau pot fi transportate în noroiul și solul prins de utilaje.

Business Queensland explică faptul că păstăile se usucă și se deschid la aproximativ 200 de zile după formare. Germinarea depinde în continuare de existența unei temperaturi potrivite și a unei cantități suficiente de umiditate în sol.

În subteran, rădăcinile pot ajunge la o adâncime de 12 metri, acesta fiind unul dintre motivele pentru care plantele deja bine dezvoltate sunt atât de greu de îndepărtat.

Vița de cauciuc este otrăvitoare: pericol pentru oameni și animale

Toate părțile viței de cauciuc sunt otrăvitoare.

Potrivit WeedWise, planta conține glicozide cardiace, compuși care afectează inima, creierul și sistemul digestiv.

Vitele, oile, caprele și caii sunt expuși riscului de intoxicație. Animalele care pasc consumă rareori cantități mari din această plantă, cu excepția situațiilor în care hrana alternativă este insuficientă. Cu toate acestea, au existat cazuri de animale care au murit după ce au mâncat frunze uscate căzute pe sol.

Vitele care au ingerat chiar și o cantitate mică pot muri din cauza insuficienței cardiace după un efort fizic intens, cum ar fi adunarea și deplasarea lor de către crescători.

Cel mai frecvent simptom este diareea, adesea însoțită de sânge.

Și oamenii sunt în pericol. Seva plantei irită pielea și poate provoca senzație de arsură, erupții cutanate și bășici. Praful provenit din plantele uscate poate irita gâtul, nasul și ochii.

Cum poate fi controlată vița de cauciuc: combatere biologică prin ciuperci și molii

Business Queensland prezintă o abordare bazată pe mai multe metode de combatere.

Arderea controlată poate contribui la eliminarea plantelor atunci când, în prealabil, este pregătită cantitatea necesară de material combustibil, iar ulterior sunt aplicate măsuri suplimentare de control.

Sunt recomandate două arderi anuale consecutive. Prima ajută la deschiderea desișului și la distrugerea plantelor, iar a doua elimină creșterea apărută ulterior.

În cazul infestărilor răzlețe sau de densitate medie, tăierea repetată a plantelor cât mai aproape de sol poate da rezultate bune.

Pentru infestările dense, îndepărtarea mecanică a vegetației cu utilaje dotate cu greble sau cu pluguri cu lamă, în timpul iernii, reduce volumul plantelor. Ulterior, se însămânțează pășunea, se ard grămezile de vegetație rezultate, iar lucrările de combatere sunt continuate.

Erbicidele pot fi aplicate prin pulverizarea frunzelor, tratarea scoarței de la baza plantei, tratarea cioatelor după tăiere sau prin aplicarea substanțelor în sol.

Pulverizarea frunzelor este cea mai eficientă în cazul plantelor aflate în creștere activă, cu o înălțime mai mică de doi metri. Metoda nu este recomandată plantelor afectate de lipsa apei, celor ale căror frunze se îngălbenesc sau celor care au deja păstăi.

Pentru tratarea după tăiere, tulpina trebuie secționată la cel mult 15 centimetri deasupra solului, iar suprafața tăiată trebuie tratată imediat.

Înainte de utilizarea oricărei substanțe chimice, trebuie citite instrucțiunile de pe eticheta produsului și orice autorizație aplicabilă.

Există și două metode de combatere biologică deja utilizate: rugina viței-de-cauciuc, o boală fungică, și o specie de molie ale cărei larve se hrănesc cu frunzele plantei.

Ambele provoacă pierderea frunzelor, ceea ce pare să reducă producția de semințe, însă, de regulă, nu omoară plantele deja bine dezvoltate. Efectul lor depinde de cât de răspândite sunt.

În New South Wales, recomandările sunt diferite. Serviciul WeedWise le cere oamenilor să nu încerce să trateze sau să elimine singuri vița de cauciuc. Planta trebuie raportată, iar echipa pentru agricultură și biosecuritate a departamentului responsabil va coordona intervenția.

Legislația privind vița de cauciuc: ce obligații au proprietarii de terenuri

În Queensland, vița de cauciuc este clasificată drept plantă invazivă restricționată din categoria a treia, în temeiul Legii privind biosecuritatea din 2014.

Planta nu poate fi oferită gratuit, vândută sau eliberată în mediul natural. De asemenea, proprietarii și administratorii terenurilor trebuie să ia toate măsurile rezonabile și practice pentru a reduce riscurile de biosecuritate pe care aceasta le prezintă.

Autoritățile locale au, la rândul lor, planuri de biosecuritate pentru plantele invazive, iar unele dintre măsurile prevăzute în aceste planuri pot fi obligatorii în baza legislației locale.

În New South Wales, vița de cauciuc este clasificată drept specie interzisă, conform Legii privind biosecuritatea din 2015.

Gestionarea acesteia în afara cadrului legal constituie o infracțiune. Planta nu poate fi vândută nicăieri în acest stat, iar orice persoană care o observă sau suspectează că a identificat-o trebuie să anunțe imediat Departamentul pentru Industrii Primare.

Potrivit WeedWise, vița-de-cauciuc a fost identificată pe mai multe proprietăți din nord-vestul statului, în special în apropierea locuințelor și a șoproanelor. În aceste locuri se desfășoară programe de eradicare.