Internetul trebuia să fie un spațiu liber, deschis și construit pentru oameni. Astăzi, însă, este dominat de platforme care trăiesc și fac mulți bani din atenția noastră, din polarizare și din emoțiile noastre, împinse la limită cu fiecare clip ce devine viraș. Într-un interviu pentru The Guardian, Tim Berners-Lee, omul care a inventat World Wide Web, spune că webul a fost deturnat de interese comerciale, dar insistă că nu totul este pierdut. El este de părere că miza nu este una tehnologică, ci are legătură cu cine controlează internetul și în ce scop.
Când Sir Tim Berners-Lee a inventat World Wide Web, în 1989, viziunea sa era limpede: să fie folosit de toată lumea, să conțină totul și, foarte important, să fie gratuit.
Astăzi, creația informaticianului britanic este utilizată în mod curent de 5,5 miliarde de oameni și seamănă prea puțin cu forța democratică în slujba umanității pe care și-o imaginase.
Aflat în Australia pentru a-și promova cartea „This is for Everyone”, Berners-Lee reflectează asupra a ceea ce a devenit invenția sa și asupra modului în care el și o comunitate de colaboratori pot reda utilizatorilor controlul asupra webului.
Berners-Lee descrie entuziasmul din primii ani ai internetului ca fiind „de nestăvilit”. Aproape 40 de ani mai târziu, spune că se conturează o formă de rebeliune, atât din partea lui, cât și a unei comunități de activiști și dezvoltatori cu aceleași convingeri.
„Putem repara internetul… Nu este prea târziu”, scrie el, descriindu-și misiunea drept o „bătălie pentru sufletul webului”.
Tehnologia nu este neutră
Berners-Lee identifică prima formă de „corupere” a webului în comercializarea sistemului de nume de domenii, despre care crede că ar fi servit mult mai bine utilizatorii dacă ar fi fost administrat de o organizație non-profit, în interes public. În schimb, spune el, în anii ’90, spațiul .com a fost acaparat de „șarlatani”.
„Americanii au fost foarte dornici să comercializeze internetul… să treacă granița de la un proiect academic la unul comercial”, declară el pentru Guardian Australia, din Brisbane.
Căutarea profitului a devenit rapid o forță decisivă în modul în care internetul a fost construit. Totuși, abia în 2016 – același an în care a primit premiul Turing – alegerile din SUA i-au arătat cât de toxic poate deveni webul. Doi ani mai târziu, declara pentru Vanity Fair că se simțea „devastat” de abuzurile produse în mediul online.
De 35 de ani, Berners-Lee scrie ceea ce consideră a fi primul blog din lume. Un articol publicat în iunie 2024 este dominat de o hartă aglomerată a „tuturor lucrurilor de pe internet”. Este o reamintire a beneficiilor generale ale webului – de la email și Zoom, la sănătate, podcasturi, colaborare, creativitate și suveranitate digitală. Diagrama arată că, în cea mai mare parte, internetul este un lucru bun.
În partea stângă a hărții apare însă un grup de elemente marcate cu roșu: X, Snapchat, YouTube, „manipularea feed-urilor pentru engagement”, dependența, polarizarea, dezinformarea și bolile mintale. Această zonă a webului, spune creatorul său, a fost „optimizată pentru urâțenie”. Este un spațiu extractiv, bazat pe supraveghere.
„Este doar o mică parte din întregul internet… dar problema este că oamenii petrec foarte mult timp pe aceste platforme de social media, pentru că sunt adictive”, explică el.
Având în vedere că webul a fost conceput ca un organism aproape uman, cu o conectivitate amplă, poate că laturile sale întunecate erau inevitabile.
„Da și nu”, spune Berners-Lee. „A existat mult timp o mantră potrivit căreia tehnologia este neutră, iar oamenii sunt buni sau răi. În realitate, lucrurile de pe web nu funcționează așa.Modul în care proiectezi un site, precum Reddit, Pinterest sau Snapchat, poate fi explicit bun”. Sau, dacă este construit în jurul engagementului, algoritmul său poate deveni explicit nociv.
Colaborare și compasiune
Problema este agravată de monopolizare. Dominanța Facebook și Google dăunează inovației și webului, spune Berners-Lee, pentru că monopolurile blochează construirea unor sisteme cu adevărat centrate pe om. Câte companii, până la urmă, dețin datele tale identice, în sisteme netransparente și incompatibile?
De la dezamăgirea resimțită acum un deceniu, Berners-Lee s-a dedicat complet unui proiect care schimbă radical modul în care sunt gestionate datele pe internet: protocolul Solid (social linked data). Este o formă de activism bazată pe puterea oamenilor, nu foarte diferită de primii ani ai webului.
Această versiune a internetului ar întări masiv suveranitatea personală și ar reda controlul utilizatorilor.
„Când oamenii se entuziasmează, li se aprinde o sclipire în ochi și încep să scrie cod doar pentru ce își pot imagina”, spune el despre dezvoltatorii care înțeleg conceptul.
Berners-Lee compară „pod-urile” Solid cu niște rucsacuri de date, păstrate în siguranță de fiecare individ, care permit alegerea clară a ceea ce este partajat și cu cine: datele din sistemul de educație ar putea fi împărtășite cu un tutor AI, cele medicale cu un văr, un medic și un nutriționist. Guvernul din Flandra, Belgia, tratează datele ca pe o utilitate națională și folosește deja pod-uri Solid pentru cetățeni.
Facebook sau X nu ar fi obligate să participe. Noile sisteme vor deveni atât de puternice, colaborative și bazate pe compasiune, crede el, încât părți din webul actual vor deveni depășite.
„Sistemele existente se vor estompa într-o anumită măsură, pentru că oamenii vor deveni mai entuziasmați de noile sisteme”, spune el. „Capacitatea de a colabora la nivel global cu prieteni, familie și colegi va deveni ceva de care oamenii se vor ‘atașa’ – o formă mult mai bună de dependență”.
Nu este singurul care vrea să rezolve aceste probleme. Interdicția fără precedent din Australia privind accesul copiilor sub 16 ani la rețele sociale precum Snapchat, X, Facebook sau YouTube reprezintă o tentativă de soluție. Berners-Lee rămâne însă sceptic.
„Sunt curios să văd cum va funcționa în Australia, pentru că în Marea Britanie există propuneri similare și probabil vor urma și alții”, spune el. „Prima întrebare este dacă ar trebui ca cei mici să folosească aceste platforme de social media. Cred că trebuie recunoscut faptul că serviciile de mesagerie sunt utile”.
În schimb, el susține ideea unor smartphone-uri concepute special pentru copii, care să blocheze accesul la site-uri dăunătoare. Dă exemplul telefonului Other, creat în colaborare cu utilizatori Mumsnet, ca alternativă la dispozitivele care oferă acces nelimitat la social media.
„Calul a luat-o la galop” în cazul AI
Când vine vorba despre inteligența artificială, optimismul său scade abrupt.
Berners-Lee a văzut mult timp AI – care există doar datorită webului și datelor sale – ca având potențialul de a transforma societatea mult dincolo de interesele unor companii. Acum, spune el, este momentul să fie impuse limite clare, astfel încât AI să rămână o forță benefică. Se teme însă că această fereastră de oportunitate se poate închide.
„Calul a luat-o la galop”, spune el, referindu-se la dificultatea de a controla dezvoltarea neîngrădită și inteligența tot mai mare a AI.
Berners-Lee a creat webul, HTML și HTTP la CERN, lângă Geneva, într-un mediu științific, non-comercial, esențial pentru modul deschis în care tehnologia a fost împărtășită.
„Mi-aș dori să existe un CERN pentru AI, unde cei mai buni oameni de știință să lucreze împreună și să vadă dacă pot crea o superinteligență. Iar dacă reușesc, să o izoleze într-un sistem care să nu poată ieși și să convingă oamenii să o lase să conducă lumea”. Deocamdată însă, având în vedere diviziunile alimentate inclusiv de acea zonă „roșie” a webului, suntem „foarte, foarte departe de un CERN pentru AI”, spune el.
„Avem AI dezvoltată în aceste companii uriașe, dar și în silozuri uriașe. Nu se supraveghează reciproc. Stau fiecare în propria companie, uitându-se doar la propriul sistem și încercând să-l facă mai inteligent. Nu văd o cale prin care comunitatea științifică să poată examina AI și să decidă dacă este sigură sau nu”, mai explică acesta.