Jaful comis duminică dimineață în Muzeul Luvru din Paris reamintește că riscul ca așa ceva să se întâmple există permanent, și totodată ridică problema protejării acestor opere parte din patrimoniul național. Oricât de surprinzător ar părea, bunurile excepționale, aflate în proprietatea muzeelor naționale, nu sunt asigurate, scrie Le parisien. Cu toate acestea, protejarea lor revine în totalitate statului.
Cele opt piese de tezaur furate de la Luvru aparțin unui muzeu național și fac parte din domeniul public al statului. Ele țin de responsabilitatea exclusivă a statului, care își gestionează singur protecția acestor bunuri și își asumă riscul de pierdere, furt sau deteriorare.
„Statul nu încheie nicio poliță de asigurare privată”, explică Romain Déchelette, președintele Serex Assurances, o companie franceză specializată în asigurări Fine Art.
Cu alte cuvinte, aceste opere excepționale și unice nu sunt asigurate. Ministerul Culturii confirmă: „Statul este propriul asigurator atunci când operele muzeelor naționale se află în spațiul lor de conservare, având în vedere costul uriaș al unei asigurări și rata foarte scăzută a incidentelor.”
În schimb, patrimoniul aflat în proprietate privată - fundații, galerii, colecții - trebuie obligatoriu asigurat.
La ce despăgubiri se poate aștepta statul în caz de furt?
Neavând poliță de asigurare pentru aceste piese excepționale, statul nu poate primi nicio despăgubire, chiar dacă prejudiciul este evident.
„În caz de furt, precum cel de duminică de la Luvru, muzeele naționale nu mai au decât să plângă”, explică Romain Déchelette.
În schimb, asigurarea de daune a muzeului poate acoperi geamurile și vitrinele sparte în timpul jafului. Chiar și furate, aceste bunuri au un statut juridic special: sunt considerate inalienabile, nu pot fi vândute sau cedate, iar dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil.
Ce se întâmplă în cazul unui împrumut sau transfer temporar al unei opere?
Aceasta este una dintre puținele excepții. În cazul unui împrumut către o instituție publică sau privată, muzeul național este obligat să încheie o asigurare privată.
„De îndată ce o operă părăsește muzeul, indiferent dacă e dusă într-un alt muzeu din Franța sau în străinătate, ea trebuie să fie acoperită de o poliță de asigurare”, explică Irène Barnouin.
Romain Déchelette precizează că este vorba despre un contract conform căruia asigurarea începe din momentul în care opera este dată jos de pe perete, acoperă transportul și toate etapele transferului, până la reexpunerea în locul de împrumut.
Instituția împrumutatoare are apoi misiunea delicată de a asigura opera pentru toate riscurile. În plus, un astfel de contract implică expertizare și evaluare prealabilă.
Aceste bunuri sunt cu adevărat „inestimabile”, ca tezaur al patrimoniului național. Totuși, în momentul achiziționării sau al intrării într-o colecție națională, se întocmește o fișă detaliată, cu fotografii, expertiză și o valoare estimată oficial.