Indicii nivelului de prețuri arată cât de scumpe sau ieftine sunt bunurile și serviciile în diferite țări, pe baza parității puterii de cumpărare. Țările din Europa de Vest și de Nord tind să aibă niveluri ridicate ale prețurilor, deși veniturile nu sunt incluse în aceste comparații, scrie Euronews.
Prețurile variază semnificativ între țările din Europa. Există diferențe notabile chiar și între țări vecine, precum Austria și Ungaria – sau Germania și Polonia.
Dar cum putem compara cel mai bine prețurile în Europa? Și care sunt cele mai scumpe și cele mai ieftine țări de pe continent?
Indicii nivelului de prețuri sunt o modalitate eficientă de a înțelege cât de scumpe sau ieftine sunt bunurile și serviciile în fiecare țară. Ei compară nivelurile naționale de prețuri cu media UE și sunt calculați folosind Parități ale Puterii de Cumpărare (PPP).
Potrivit Eurostat, PPP-urile funcționează ca o monedă comună artificială, arătând cât de mult pot cumpăra oamenii cu aceeași sumă de bani în diferite țări.
Rezultatele se bazează pe sondaje de prețuri care acoperă peste 2.000 de bunuri și servicii de consum, desfășurate în 36 de țări europene.
Cum sunt comparate prețurile între țări?
Există mai mulți indici de nivel al prețurilor care compară costul diferitelor bunuri și servicii – precum alimente, băuturi, îmbrăcăminte, hoteluri și altele. Pe lângă acești indici individuali sau de grup, există doi indicatori principali care arată nivelul general al prețurilor pentru bunurile și serviciile de consum:
- Consumul individual efectiv (AIC) – măsoară toate bunurile și serviciile efectiv consumate de gospodării. Include achiziții directe, dar și servicii oferite de instituții non-profit și de stat (precum sănătate sau educație).
- Cheltuiala finală de consum a gospodăriilor (HFCE) – reflectă totalul cheltuielilor efective ale gospodăriilor pentru bunuri și servicii.
Așadar, AIC se referă la ceea ce folosesc gospodăriile (chiar și dacă nu plătesc direct), iar HFCE la ceea ce cumpără efectiv.
Eurostat notează că AIC este frecvent utilizat în comparații internaționale, fiind un indicator mai cuprinzător. Euronews a folosit, așadar, AIC pentru comparațiile din articol, deși și datele despre consum sunt incluse în grafic.
Elveția este de 3,9 ori mai scumpă decât Turcia
În 2024, dintre cele 36 de țări analizate, Elveția este cea mai scumpă, cu prețuri la 184% din media UE – adică cu 84% mai mari decât media.
Turcia este cea mai ieftină, cu prețuri la 47% din media UE, adică cu 53% mai mici decât media.
Rezultatul: Elveția este de 3,9 ori mai scumpă decât Turcia, ceea ce evidențiază contrastul uriaș între nivelurile de preț din Europa.
Un nivel de preț peste 100 înseamnă că o țară este mai scumpă decât media UE; sub 100 – că este mai ieftină.
Țările cele mai ieftine și cele mai scumpe din UE: Bulgaria vs Luxemburg
În cadrul UE, Luxemburg este cea mai scumpă țară, cu prețuri cu 51% peste media UE.
Bulgaria și România sunt cele mai ieftine state membre, la doar 57% din media UE.
Asta înseamnă că Luxemburg este de aproximativ 2,7 ori mai scump decât Bulgaria și România – un decalaj semnificativ, dar mai mic decât între Elveția și Turcia.
Zece țări din UE au prețuri peste media UE. Pe locurile următoare după Luxemburg se află Danemarca (143%) și Irlanda (141%).
Dintre cele patru mari economii ale UE:
- Germania (109%) și Franța (108%) sunt ușor peste medie,
- Italia (98%) și Spania (91%) sunt sub medie.
Harta geografică a prețurilor în Europa
Țările din Europa de Vest și de Nord tind să aibă cele mai ridicate prețuri: Elveția, Islanda, Luxemburg, Danemarca, Irlanda, Norvegia și Finlanda. Acestea sunt, în general, țări cu venituri mari, monede puternice și costuri de trai ridicate.
Toate cele cinci țări nordice – Danemarca, Finlanda, Suedia, Norvegia și Islanda – se află constant în top.
În schimb, țările din Europa Centrală și de Est au niveluri de prețuri mai mici: România, Bulgaria, Ungaria, Polonia, dar și țările baltice – Letonia, Lituania și Estonia.
Nivelurile de preț sunt mai scăzute și în țările candidate la aderarea în UE: Turcia, Macedonia de Nord, Albania, Serbia și Bosnia și Herțegovina.
De ce sunt țările EFTA atât de scumpe?
Două țări din Asociația Europeană a Liberului Schimb (EFTA) – Elveția și Islanda – ocupă primele două locuri în 2024, urmate de Norvegia pe locul șase.
Lars Svennebye, din cadrul Oficiului de Statistică al EFTA, a explicat într-o analiză din 2018 că productivitatea ridicată a forței de muncă și salariile mari sunt factori-cheie care determină nivelurile înalte de preț în aceste țări.
Ce determină diferențele de preț?
Filippo Pallotti, doctorand în Economie la University College London, a declarat pentru Euronews că în Europa, cele mai scumpe țări sunt de obicei cele mai productive.
„Câștigurile de productivitate în sectoarele comerciale (precum industria și tehnologia) duc la creșterea salariilor în întreaga economie – inclusiv în sectoarele necomerciale, cum ar fi frizeriile, ospitalitatea sau imobiliarele, unde creșterea productivității este mai lentă”, a explicat el.
În comparația dintre extremele UE, Pallotti a subliniat că costurile muncii pe oră reflectă nivelurile de prețuri – aproximativ 55 de euro în Luxemburg, 50 în Danemarca și doar 11 în Bulgaria.
„Dar când compari o cafea de 4 euro în Copenhaga cu una de 1 euro în Sofia, diferența este dată în principal de productivitatea mare în sectoarele comerciale și salariile crescute în toate sectoarele”, a adăugat el.
Pallotti mai spune că, dincolo de salarii, productivitatea în sine este influențată de: investiții în capital, adoptarea tehnologiei, capital uman, calitatea instituțiilor, infrastructură și investiții străine – inclusiv manageri calificați și atragerea de talente.
Alți factori care influențează prețurile: TVA-ul și taxele indirecte, costurile de reglementare, densitatea urbană, infrastructura de transport și chiar evaluarea valutară.
Veniturile nu sunt incluse în aceste comparații
Veniturile individuale sau ale gospodăriilor nu sunt luate în calcul în comparațiile de preț.
„Aceste cifre sunt comparații pure de prețuri ale bunurilor și serviciilor. Nu reflectă nivelul salariilor, veniturilor sau altor măsuri ale bunăstării personale”, a declarat Lars Svennebye pentru Euronews Business.
Asta înseamnă că cineva care locuiește într-o țară cu prețuri ridicate poate avea în continuare un nivel de trai mai bun decât cineva dintr-o țară mai ieftină, dacă venitul este suficient de mare.
Nivelurile de preț variază mult și între categorii. De exemplu, alcoolul și tutunul sunt aproape de trei ori mai scumpe în Irlanda (205%) decât în Bulgaria (69%), potrivit datelor UE.