Ce este oboseala provocată de inteligența artificială: „Este reală și nimeni nu vorbește despre asta”

Inteligența artificială trebuia să simplifice munca programatorilor. În practică, spune Siddhant Khare, lucrurile sunt mai complicate. Deși instrumentele bazate pe AI l-au ajutat să producă mai mult cod ca niciodată, el susține că munca sa a devenit mai solicitantă din punct de vedere mental, scrie Business Insider.

„Înainte eram ingineri, acum suntem mai degrabă revizori”, a declarat Khare pentru Business Insider. „E ca și cum ai fi judecător la o bandă de asamblare care nu se oprește niciodată. Doar aprobi la nesfârșit modificări.”

Khare, inginer software la compania ONA și dezvoltator de instrumente AI, a publicat un eseu amplu intitulat „Oboseala AI este reală și nimeni nu vorbește despre asta”. În text, el descrie acest tip de epuizare drept o stare pe care nu o poți rezolva doar prin optimizarea fluxului de lucru sau prin noi aplicații.

„Am livrat mai mult cod în ultimul trimestru decât în oricare altul din cariera mea. Și totuși, m-am simțit mai epuizat ca niciodată”, a scris el.

Khare precizează că nu este împotriva inteligenței artificiale, însă crede că utilizarea ei trebuie regândită astfel încât să fie sustenabilă pe termen lung.

Paradoxul productivității

Problema, explică el, este un paradox: AI reduce timpul de producție, dar crește costurile de coordonare, verificare și luare a deciziilor, iar această presiune cade aproape integral pe utilizator.

Ziua lui de lucru nu mai înseamnă concentrare profundă asupra unei singure probleme, ci trecerea rapidă între cinci sau șase sarcini diferite. „Fiecare pare să dureze doar o oră cu ajutorul AI. Dar schimbarea constantă de context este extrem de costisitoare pentru creierul uman. AI nu obosește între sarcini. Eu da”, notează el.

Reacțiile din comunitatea programatorilor arată că nu este un caz izolat. Pe platforme precum X, Hacker News sau Lobsters, mulți ingineri spun că ritmul impus de așa-numitul „vibe coding” poate duce la epuizare.

Un utilizator glumea că urmează „programul de fitness Claude Code”: lucrează la birou în picioare și, cât timp AI generează cod, face genuflexiuni sau se plimbă prin casă. Alții descriu frustrarea de a aștepta răspunsul unui agent AI, pentru ca apoi să fie nevoiți să corecteze și să rafineze rezultatul.

„Înainte puteam să mă pierd ore întregi într-o muncă concentrată. Acum trimit o cerere, aștept răspunsul și ajung să navighez pe internet”, a scris un alt programator.

Un studiu publicat de Harvard Business Review, realizat timp de opt săptămâni într-o companie tech din SUA cu 200 de angajați, a concluzionat că instrumentele AI nu au redus volumul de muncă, ci l-au intensificat. Entuziasmul inițial este urmat adesea de o creștere treptată a sarcinilor, ceea ce poate duce la oboseală cognitivă, burnout și decizii mai slabe.

Teama de a rămâne în urmă și pierderea abilităților

Khare spune că o altă sursă de stres este ritmul alert al actualizărilor lansate de companii precum OpenAI sau Anthropic. Noile modele și funcționalități apar constant, iar presiunea de a ține pasul este mare.

„Deschizi laptopul și peste tot vezi mesaje de tipul ‘Uită-te la mine’, pe Slack, Twitter, LinkedIn, GitHub”, spune el.

Pentru a nu rămâne în urmă, ajunsese să testeze instrumente noi în weekend, să citească fiecare listă de modificări și să urmărească demonstrații. „Îmi era teamă că pierd următorul mare pas”, mărturisește.

Cea mai mare îngrijorare a sa este însă legată de propriile competențe. A observat că îi este mai greu să rezolve probleme complexe fără laptop sau AI, de exemplu pe o tablă, doar prin raționament.

El compară situația cu utilizarea GPS-ului: înainte, oamenii își formau hărți mentale și știau să se orienteze. După ani de navigație asistată, această abilitate se atrofiază din lipsă de exercițiu.

Andrej Karpathy, fost șef al diviziei AI la Tesla și cel care a popularizat termenul „vibe coding”, a recunoscut recent că și el observă o diminuare treptată a capacității de a scrie cod manual.

Căutarea unui echilibru

Pentru a-și recăpăta controlul, Khare și-a stabilit câteva reguli privind utilizarea AI. În timpul unei vacanțe de două săptămâni, a evitat aproape complet discuțiile și noutățile din domeniu. A experimentat și limitarea timpului petrecut folosind AI, deși nu ca regulă strictă.

El consideră că și companiile care dezvoltă astfel de instrumente ar putea contribui la un echilibru mai sănătos. 

„E nevoie de niște limite și mecanisme de protecție, astfel încât oamenii să nu ajungă să se epuizeze singuri”, concluzionează inginerul.