Zelenski anunță că este pregătit să se întâlnească cu Putin în Azerbaidjan
Publicat acum 1 ora si 8 minute
La 1 martie, o dronă Shahed de fabricație iraniană, lansată din Liban, a lovit baza aeriană britanică de la Akrotiri, în Cipru, aducând războiul cu Iranul neașteptat de aproape de Europa. Deși Cipru rămâne fizic departe de linia frontului, este tot mai expus consecințelor acestuia. Întrebarea nu mai este dacă acest conflict afectează insula, ci cât de mult se vor resimți efectele, scrie Euronews.
Cipru, considerat multă vreme o țară stabilă, se conturează acum drept un front strategic, prins între tensiunile regionale, interesele marilor puteri și propria sa divizare nerezolvată între nord și sud.
Zonele suverane britanice Akrotiri și Dhekelia acoperă aproximativ 3% din teritoriul Republicii Cipru, în sudul insulei. Acestea depășesc cu mult perimetrul bazelor militare, suprapunându-se peste aproape 60% din municipalitatea Kourion, unde trăiesc 40.000 de oameni.
În satul Akrotiri, aflat chiar în afara bazei, locuitorii sunt obișnuiți cu prezența constantă a avioanelor militare și a patrulelor, iar aproximativ o treime din populație lucrează pe bază. Însă, când drona a lovit, a urmat confuzia. „Au fost sirene, dar nu au existat instrucțiuni clare”, a declarat Giorgos Kostantinou, viceprimarul din Akrotiri.
Ordinul de evacuare a venit abia a doua zi. Aproximativ 1.000 de persoane au fost strămutate temporar, fiind nevoite să se bazeze pe rude, hoteluri și pe o mănăstire din apropiere.
Incidentul a scos la iveală o zonă juridică neclară: autoritățile cipriote nu au jurisdicție asupra zonelor suverane britanice, ceea ce le limitează capacitatea de a acționa în situații de urgență.
Atu strategic sau amenințare în creștere?
Bazele britanice reprezintă de multă vreme un subiect sensibil în Cipru. Păstrate de Regatul Unit după independența insulei, în 1960, acestea sunt văzute de unii drept o moștenire colonială.
Guvernul cipriot de dreapta a ridicat semne de întrebare privind viitorul bazelor după atacul cu dronă, tema rămânând o sursă veche de tensiuni politice.
„Pentru mulți oameni, baza devine o amenințare”, a declarat Pantelis Georgiou, primarul municipalității Kourion. „Avem nevoie de claritate în privința responsabilităților, mai ales în ceea ce privește protecția civilă.”
Cipru, care deține în prezent președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, nu este membru NATO și se bazează pentru apărare pe aliații săi europeni și pe Regatul Unit.
După atac, mai multe țări europene au trimis mijloace militare în regiune, inclusiv Grecia, în timp ce Regatul Unit a permis Statelor Unite să folosească bazele sale pentru „operațiuni defensive”.
Turismul, prins la mijloc
În ciuda îngrijorărilor legate de securitate, autoritățile încearcă să transmită un mesaj de calm. Turismul, care reprezintă aproximativ 12% din PIB-ul Ciprului, rămâne o prioritate.
Reprezentanții industriei au încercat să minimizeze incidentul, însă impactul a fost imediat. Rezervările hoteliere au scăzut cu aproape 40% în martie, chiar la începutul sezonului.
Oficialii insistă că efectele pe termen lung vor depinde de evoluția conflictului.
Criza din Orientul Mijlociu se resimte și în vechea divizare politică a Ciprului.
Insula este împărțită din 1974 între Republica Cipru, recunoscută internațional, și autoproclamatul Cipru de Nord, recunoscut doar de Turcia. Analiștii avertizează că războiul din Orientul Mijlociu ar putea adânci diviziunile și ar putea întârzia și mai mult eforturile de reunificare.
Deocamdată, viața de zi cu zi continuă aproape ca înainte. Însă, dincolo de aparențe, războiul remodelează insula, politic, economic și social.