La Istanbul, una dintre cele mai spectaculoase clădiri ale orașului ascunde o poveste în care ambiția unui tânăr sultan, rivalitatea cu Hagia Sofia și un scandal religios s-au întâlnit într-o capodoperă care a supraviețuit imperiului ce a creat-o. Moscheea Albastră, ridicată în urmă cu peste patru secole, continuă să domine peisajul orașului și să fascineze prin istoria sa marcată de putere, credință și controverse.
Pentru cultura islamică, albastrul este asociat cu cerul și infinitul cosmosului. În această moschee construită în secolul al XVII-lea, culoarea este elementul care definește întregul spațiu interior.
› Vezi galeria foto ‹
Din exterior, edificiul domină peisajul istoric al Istanbulului. Cele șase minarete și cele 13 cupole se ridică deasupra Capului Serai, una dintre cele șapte coline istorice ale orașului.
Moscheea este încă activă și găzduiește zilnic cinci perioade de rugăciune, fiecare putând dura până la 90 de minute. Între aceste momente, turiști din întreaga lume îi trec pragul, îmbrăcați corespunzător, pentru a admira arhitectura și decorul spectaculos.
În spatele atmosferei de liniște se află însă o poveste marcată de execuții, rivalități politice și controverse religioase, iar CNN i-a sintetizat povestea.
Pariul unui sultan de 19 ani
Moscheea a fost proiectul ambițios al unui tânăr sultan care a moștenit tronul într-o perioadă în care execuțiile dinastice făceau parte din politica succesiunii otomane. Ahmed I avea doar 13 ani când a devenit conducător al imperiului.
La 19 ani, a ordonat construirea unei moschei imperiale care să rivalizeze cu Hagia Sophia, capodopera bizantină aflată la aproximativ 300 de metri distanță.
„Cea mai frumoasă cupolă a fost construită în anul 532 la Istanbul, iar timp de 1.000 de ani Hagia Sofia a fost cea mai mare biserică din lume”, explică istoricul și scriitorul Saffet Emre Tonguç. „Noi, turcii, pur și simplu am copiat arhitectura cupolei de la Hagia Sofia”.
În secolul al XVII-lea, prestigiul arhitectural se măsura în primul rând prin dimensiunea și eleganța cupolelor. De la Catedrala Sfântul Paul din Londra până la Taj Mahal, marile puteri își proiectau influența prin monumente religioase grandioase.
În acest context, arhitectul Sedefkâr Mehmed Ağa a creat capodopera care avea să devină Moscheea Sultanului Ahmed, o combinație între tradiția islamică și influența arhitecturii bizantine.
Cele șase minarete care au provocat un scandal
Cea mai controversată decizie a fost construirea a șase minarete. În mod tradițional, sultanii otomani preferau ca moscheile imperiale să aibă cel mult patru.
Prin această alegere, noua moschee ajungea să rivalizeze cu Masjid al-Haram din Mecca, considerată cea mai sfântă moschee a islamului.
Decizia a alimentat imediat zvonurile.
„Oamenii au început să spună că sultanul se consideră egal cu profetul Mohammed”, povestește Tonguç.
Pentru a calma controversa, sultanul ar fi comandat construirea unui al șaptelea minaret pentru moscheea din Mecca.
Un complex religios și economic
Moscheea nu a fost concepută ca un edificiu izolat, ci făcea parte dintr-un vast complex religios, caritabil și economic, cunoscut sub numele de külliye.
În jurul ei funcționau o madrasa pentru studenții la teologie, o cantină pentru săraci, un spital, un ospiciu, magazine și un bazar. În complex se afla și mausoleul sultanului Ahmed.
Cartierul Sultanahmet, situat la întâlnirea dintre Bosfor, Cornul de Aur și Marea Marmara, ocupă astăzi una dintre cele mai importante zone istorice ale Istanbulului.
În apropiere se află Palatul Topkapı, Cisterna Basilica și Obeliscul lui Teodosie. Zona a fost însă, cu mult înainte, centrul unor evenimente dramatice.
Piața Sultanahmet se află pe locul fostului Hipodrom al Constantinopolului, unde aveau loc curse de care și execuții publice. În timpul revoltelor Nika din anul 532, aproximativ 30.000 de rebeli împotriva împăratului bizantin ar fi fost masacrați acolo.
Sub actualul complex al moscheii se afla cândva Palatul Daphne, construit în secolul al IV-lea și parte a Marelui Palat al Constantinopolului. Mozaicurile descoperite în zonă sunt expuse la Muzeul Mozaicurilor Marelui Palat, în prezent închis pentru restaurare.
Interiorul care a dat numele „Moscheii Albastre”
Sala principală de rugăciune este decorată cu peste 20.000 de plăci ceramice produse la Iznik, una dintre cele mai importante regiuni ale artei ceramice otomane.
În trecut, sultanii otomani admirau porțelanul chinezesc. Importurile erau însă costisitoare, iar acest lucru a dus la dezvoltarea unei industrii locale în orașul Iznik, vechea Niceea, cunoscută și ca unul dintre centrele creștinismului timpuriu.
Plăcile ceramice din moschee au împins producția la limitele sale. Industria a început să decadă în secolul al XVII-lea și a dispărut complet până în secolul al XVIII-lea.
Albastrul domină pereții și tavanele, unde apar motive florale pictate manual. Aproximativ 260 de ferestre, multe dintre ele cu vitralii, inundă interiorul cu o lumină care creează o atmosferă aproape supranaturală.
De tavan atârnă candelabre masive, dispuse pe mai multe niveluri. Odată erau luminate cu lămpi cu ulei, iar astăzi funcționează becuri electrice. În unele dintre bolurile de sticlă au fost păstrate ouă de struț, despre care se credea că țin păianjenii la distanță.
Un sultan care a renunțat la execuțiile dinastice
Ahmed I a murit de tifos la doar 27 de ani. În timpul scurtei sale vieți, însă, a luat o decizie care avea să schimbe radical tradiția succesiunii otomane.
Când a urcat pe tron, a refuzat să ordone execuția fratelui său vitreg, în vârstă de doar trei ani.
Decizia a pus capăt, practic, tradiției prin care prinții rivali erau eliminați pentru a preveni luptele pentru putere. În schimb, prinții otomani au început să fie ținuți închiși în apartamentele Haremului Imperial din Palatul Topkapı, cunoscute sub numele de Kafes, adică „cușca”.
Măsura a eliminat execuțiile dinastice, dar a avut și consecințe serioase.
Anterior, prinții erau trimiși în orașe precum Amasya, Bursa sau Manisa, unde conduceau provincii și dobândeau experiență politică și militară.
După introducerea sistemului Kafes, ei au fost izolați în palat.
„Le era teamă să meargă la război, pentru că trăiau într-o lume iluzorie din care nu puteau ieși. Nu ajungeau să vadă lumea reală din afara palatului”, spune Tonguç.
Potrivit istoricului, lipsa de experiență a viitorilor conducători a contribuit, în timp, la declinul Imperiului Otoman. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, imperiul a intrat într-o perioadă de slăbire progresivă, care avea să ducă, în secolul al XIX-lea, la apariția sintagmei „bolnavul Europei”.
O moștenire care a supraviețuit imperiului
Construirea moscheii a fost criticată și din motive financiare. Ahmed I nu dispunea de resursele acumulate în urma unor mari victorii militare, iar Războiul Turc cel Lung se încheiase în 1606 fără rezultate decisive.
Totuși, complexul economic din jurul moscheii a fost conceput și pentru a-i asigura veniturile pe termen lung.
„A crescut activitatea economică din zonă, astfel încât chiriile magazinelor să poată asigura întreținerea moscheii. Asta însemna că numele sultanului avea să trăiască veșnic”, explică Tonguç.
Imperiul Otoman a dispărut în 1922, după mai bine de șase secole de existență.
Moscheea Sultanului Ahmed a rămas însă în picioare.
În 2023, a fost redeschisă pentru rugăciuni după o restaurare de șase ani, cea mai amplă din istoria sa. La sfârșitul anului trecut, Papa Leon a vizitat Moscheea Albastră, devenind al treilea papă care a făcut acest lucru.
Ahmed I a avut o viață scurtă, la fel ca mulți membri ai familiei sale, într-o dinastie marcată de intrigi și violență.
Dar monumentul construit în numele său a supraviețuit imperiului. Cu cele șase minarete îndreptate spre cer și interiorul dominat de albastru, Moscheea Sultanului Ahmed continuă să fie una dintre cele mai puternice imagini ale Istanbulului, un loc în care ambiția politică, rivalitatea religioasă și arta au fost transformate într-o capodoperă care dăinuie de peste patru secole.