Care este scenariul în care criza petrolului nu afectează grav economia mondială. Studiu de caz: Războiul din Golf din anii '90
Publicat acum 2 ore si 45 minute
În timp ce cea mai mare parte a lumii este concentrată pe impactul perturbărilor din piața petrolului provocate de situația din Strâmtoarea Ormuz, blocada actuală ar putea genera și riscuri pe termen lung pentru aprovizionarea globală cu alimente, scrie Euronews.
Cel puțin zece nave au fost atacate în Strâmtoarea Ormuz de la izbucnirea ostilităților în Golful Persic, pe 28 februarie. În cel mai recent atac iranian, asupra unui remorcher sub pavilionul Emiratelor Arabe Unite trimis să ajute o navă container, există temeri că membri ai echipajului și-ar fi pierdut viața.
Chiar dacă Statele Unite oferă escorte navale și au lansat un program de asigurare de 20 de miliarde de dolari pentru petroliere, datele din sectorul maritim arată că sute de nave rămân imobilizate de o parte și de alta a strâmtorii.
Primele de asigurare și tarifele de transport pentru mărfuri au explodat, iar multe companii de shipping au decis să își suspende operațiunile.
Pe lângă faptul că prin această rută trec aproape 30% din exporturile mondiale de petrol și aproximativ 20% din aprovizionarea globală cu gaze naturale, până la 30% din exporturile globale de îngrășăminte tranzitează, de asemenea, singura ieșire a Golfului Persic spre oceanul deschis – un element esențial pentru producția alimentară mondială.
Semințele inflației
Tensiunile din Strâmtoarea Ormuz au început deja să semene „semințele” inflației.
Prețul ureei, un tip de îngrășământ, a crescut la peste 600 de dolari pe tonă, de la 450 de dolari săptămâna trecută.
Menelaos Ydreos, secretarul general al Uniunii Internaționale a Gazelor, a recunoscut că impactul major al perturbărilor va fi asupra petrolului și gazelor, dar a subliniat caracterul bidirecțional al comerțului prin strâmtoare.
„Există o cantitate semnificativă de alimente care ajunge în regiune și care acum a fost afectată. Acele alimente nu acoperă doar necesarul regional, ci în unele cazuri sunt și reexportate mai departe”, a spus Ydreos.
El a atras atenția și asupra efectelor asupra multor alte industrii.
„Produsele petrochimice sunt necesare pentru industria farmaceutică, pentru materiale plastice și pentru multe alte produse. Cred că trebuie să privim această perturbare în ansamblu, nu doar ca pe o problemă legată de gaze și petrol. De fapt, este mult mai gravă”, a mai declarat acesta.
Motorul care hrănește lumea
Regiunea Golfului este un motor esențial al producției alimentare globale, furnizând unele dintre cele mai mari exporturi de îngrășăminte pe bază de azot din lume.
Potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Politicilor Alimentare (IFPRI), Qatar, Arabia Saudită, Bahrain și Oman produc împreună aproximativ 15 milioane de tone metrice pe an de uree, fosfat diamoniacal (DAP) și amoniac anhidru.
Țări precum India, Statele Unite, Brazilia și Australia depind puternic de aceste exporturi pentru a menține nivelurile producției agricole.
Există, de asemenea, o legătură strânsă cu prețul gazelor naturale. Gazul natural reprezintă aproximativ 70% din costurile de producție ale îngrășămintelor pe bază de azot, astfel încât o creștere a prețurilor petrolului ar duce și la majorarea prețurilor îngrășămintelor.
Totuși, în timp ce stocurile strategice oferă pieței petrolului o anumită protecție pe termen scurt împotriva șocurilor, piața îngrășămintelor are un tampon mult mai mic.
Joseph Glauber, cercetător emerit în cadrul IFPRI, explică: „Multe produse de fertilizare pot fi depozitate relativ ușor, însă pentru că au o valoare foarte mare în raport cu materia primă de bază – de exemplu gazul natural – și pentru că gazul este produs pe tot parcursul anului, costurile de stocare fac mai rentabilă achiziția lor doar atunci când sunt necesare”.
Comenzile depind de cererea sezonieră, corelată cu ciclurile de plantare și cu condițiile meteorologice. Asta înseamnă că stocurile de îngrășăminte sunt în mare parte produse la comandă și destinate livrării rapide.
„În Statele Unite, producătorii cumpără adesea îngrășăminte și produse chimice agricole toamna, pentru a se asigura că există suficiente cantități disponibile pentru sezonul de plantare”, a adăugat el.
Ce alimente s-ar putea scumpi
Dacă tensiunile din Strâmtoarea Ormuz se vor prelungi, este posibil ca produse alimentare de bază precum grâul, porumbul, pâinea, pastele și cartofii să ajungă să aibă prețuri mai mari în supermarketuri.
Produsele perisabile, precum lactatele și fructele de mare, ar putea fi și ele afectate. În același timp, prețurile uleiului de soia și ale furajelor pentru animale ar putea crește, ceea ce i-ar putea obliga pe fermieri să își modifice planurile de producție.
Deocamdată însă nu există motive de panică. Experții, inclusiv Joseph Glauber, estimează că impactul pe termen scurt va fi limitat. Factorul decisiv rămâne evoluția prețurilor petrolului.
„Creșterea prețurilor petrolului și, în general, a energiei ar putea duce la majorarea prețurilor de vânzare, deoarece cresc costurile de transport și procesare după etapa de producție agricolă. În timp, acest lucru ar putea alimenta din nou inflația alimentară”, a spus Glauber.
Același lucru este valabil și pentru securitatea alimentară. În afara Golfului Persic, îngrijorările privind lipsa alimentelor rămân deocamdată limitate. Situația s-ar putea schimba însă dacă Strâmtoarea Ormuz va rămâne blocată pentru o perioadă îndelungată.