Fluturii, odinioară un simbol al frumuseții și al echilibrului din natură, își pierd culorile vii. Nu este o metaforă, ci concluzia unui nou studiu realizat în Brazilia: pe măsură ce pădurile tropicale sunt defrișate și înlocuite cu plantații uniforme, aripile fluturilor devin tot mai șterse, adaptându-se unui mediu tot mai lipsit de diversitate, scrie The Guardian.
„Culorile de pe aripile unui fluture nu sunt întâmplătoare: ele au fost formate în milioane de ani”, explică cercetătorul și fotograful Roberto Garcia-Roa, care documentează, alături de o echipă de biologi, felul în care pierderea habitatelor estompează literalmente culorile lumii naturale.
Când dispar pădurile, dispare și paleta de culori a naturii
Într-o pădure tropicală, un fluture viu colorat are un avantaj: culorile îl ajută să atragă parteneri, să se camufleze sau să semnaleze pericolul prădătorilor.
Dar atunci când pădurea este înlocuită de o plantație de eucalipt, peisajul devine uniform, iar speciile colorate nu mai sunt la ele acasă.
„Într-o pădure tropicală te simți viu: totul este sălbatic, plin de viață, nu știi niciodată ce vei descoperi”, spune Garcia-Roa. „Când ajungi într-o plantație de eucalipt, e frustrant. Simți că natura nu mai funcționează cum ar trebui. Nu mai vezi animale, nu mai auzi sunetele specifice pădurii”.
Rezultatul: speciile colorate dispar primele, iar cele maronii, gri sau bej rămân dominante. În termeni evolutivi, a fi banal devine un avantaj.
Fluturii, un barometru al sănătății ecosistemelor
Cercetările au fost realizate în statul Espirito Santo, din Brazilia, unde oamenii de știință au comparat păduri naturale cu plantații industriale.
Ei au identificat 21 de specii de fluturi în plantațiile de eucalipt și 31 în pădurile native, dar diferența nu e doar numerică: e vizibilă cu ochiul liber.
„În plantațiile de eucalipt, comunitățile de fluturi sunt dominate de specii în tonuri de maro”, explică Maider Iglesias-Carrasco, cercetătoare la Universitatea din Copenhaga și coordonatoarea studiului. „Există un sentiment general de goliciune acolo”.
Fenomenul face parte dintr-un domeniu de cercetare tot mai discutat: „decolorarea naturii”, adică modul în care distrugerea habitatelor schimbă literalmente culorile lumii vii.
Fluturii sunt perfecți pentru astfel de studii, fiind printre cele mai colorate specii de pe planetă și reacționând rapid la schimbările de mediu.
Culoarea înseamnă mai mult decât estetică
În natură, culoarea nu este doar o chestiune de frumusețe, ci de supraviețuire.
Fluturii, păsările, peștii coralieni – toate speciile folosesc culoarea ca formă de comunicare, camuflaj sau avertisment.
Pe măsură ce pădurile tropicale, recifurile de corali sau câmpiile naturale se transformă în peisaje monotone, culoarea dispare și, cu ea, complexitatea ecosistemelor.
„Cele mai colorate specii sunt adesea primele care dispar după defrișări, probabil din cauza pierderii vegetației native și a expunerii mai mari la prădători. Acest lucru duce la o decolorare accelerată a comunităților de fluturi din Amazon”, spune Ricardo Spaniol, de la Universitatea Federală din Rio Grande do Sul.
În zonele defrișate, cercetătorii au găsit în special fluturi cu aripi gri sau brune. În pădurile intacte, însă, abundența de culori era uimitoare – un semn al unei naturi încă echilibrate.
Când pădurile se sting, dispare și viața din ele
„Descoperirea că pădurile își pierd culorile a fost în același timp înfricoșătoare și revelatoare”, spune Spaniol. „E ca și cum am fi descoperit o dimensiune ascunsă a felului în care speciile reacționează la schimbările de mediu – o dimensiune invizibilă până acum, dar incredibil de bogată”.
Cercetătorii avertizează că pierderea diversității cromatice nu este doar o chestiune estetică. Ea semnalează o degradare profundă a funcționării ecosistemelor.
Fluturii, fiind un indicator important al biodiversității, arată cât de mult se simplifică lumea naturală: mai puține culori înseamnă mai puțină complexitate, mai puțină viață, mai puțină reziliență.
O lume tot mai ternă, dar nu pierdută definitiv
Din Amazon până în California și Spania, plantațiile monoculturale – de eucalipt, cafea sau banane – se întind pe suprafețe uriașe.
Eucaliptul, folosit pentru hârtie și lemn, acoperă deja peste 22 de milioane de hectare la nivel global.
„Plantațiile de cafea sau banane sunt mereu verzi, iar oamenii asociază verdele cu natura, dar ele nu sunt naturale, spune Garcia-Roa.
Ele înlocuiesc ecosisteme complexe cu spații uniforme, unde doar speciile adaptate la monotonie pot supraviețui.
Dacă defrișările continuă, cele mai colorate și specializate specii de fluturi ar putea dispărea complet, avertizează Spaniol:
„Asta ar însemna nu doar o pierdere a frumuseții, ci și o destrămare a unor interacțiuni ecologice esențiale care depind de semnalele de culoare.”
Totuși, cercetătorii spun că nu e prea târziu.
În pădurile amazoniene care s-au regenerat timp de 30 de ani după ce au fost transformate în pășuni, diversitatea culorilor fluturilor a crescut spectaculos.
„Încă avem șansa de a readuce această lume plină de culoare”, spune Spaniol.