Administrația Trump analizează planuri preliminare pentru un atac asupra Iranului
Publicat acum 26 minute
Ideea ca Statele Unite să cumpere sau să „preia” Groenlanda, relansată de Donald Trump, ignoră un detaliu esențial: Washingtonul are deja, de peste 70 de ani, acces militar aproape nelimitat pe insulă. Un acord din 1951 dintre SUA și Danemarca îi oferă administrației americane libertăți extinse, fără a fi nevoie de vreo tranzacție sau gest radical, spun analiștii, relatează The New York Times.
Președintele Donald Trump a ironizat echipele daneze de patrulare cu sănii trase de câini din Groenlanda. A invocat nave chineze și rusești „misterioase” care ar fi fost văzute în largul coastelor și pare tot mai fixat de ideea că Statele Unite ar trebui să preia controlul asupra acestei insule uriașe, acoperite de gheață. Un oficial a spus că Trump vrea să o cumpere, iar un altul a sugerat că SUA ar putea pur și simplu să o ia. În urmă cu doar câteva zile, Trump declara: „Avem nevoie de Groenlanda din perspectiva securității naționale”.
Întrebarea este însă dacă Statele Unite chiar trebuie să cumpere Groenlanda – sau să facă ceva și mai drastic – pentru a-și atinge obiectivele.
În baza unui acord puțin cunoscut din timpul Războiului Rece, Statele Unite beneficiază deja de un acces militar extins în Groenlanda. În prezent, SUA au o singură bază într-o zonă foarte izolată a insulei, însă acordul le permite să „construiască, instaleze, întrețină și opereze” baze militare pe întreg teritoriul Groenlandei, să „cazeze personal” și să „controleze aterizările, decolările, ancorajele, acostările, deplasările și operarea navelor, aeronavelor și ambarcațiunilor.”
Acordul a fost semnat în 1951 de Statele Unite și Danemarca, care a colonizat Groenlanda acum peste 300 de ani și încă gestionează o parte din afacerile sale.
„Statele Unite au o libertate de acțiune atât de mare în Groenlanda încât pot face, practic, ce vor”, a declarat Mikkel Runge Olesen, cercetător la Institutul Danez pentru Studii Internaționale din Copenhaga. „Îmi este foarte greu să cred că SUA nu ar putea obține cam tot ce își doresc”, a spus el, adăugând: „dacă ar cere frumos”.
Cumpărarea Groenlandei – idee despre care secretarul de stat Marco Rubio le-a spus marți parlamentarilor că este cel mai recent plan al lui Trump – este însă o cu totul altă chestiune.
Groenlanda nu vrea să fie cumpărată de nimeni – cu atât mai puțin de Statele Unite. Iar Danemarca nici măcar nu are autoritatea de a o vinde, a spus Olesen. „Este imposibil”.
În trecut, Danemarca ar fi fost cea care decidea. În 1946, a refuzat oferta administrației Truman de 100 de milioane de dolari în aur. Astăzi, situația este diferită. Groenlandezii au dreptul să organizeze un referendum pentru independență, iar oficialii danezi spun că viitorul insulei este o decizie care aparține celor aproximativ 57.000 de locuitori. Un sondaj realizat anul trecut arăta că 85% dintre rezidenți se opun ideii unei preluări americane.
Premierul Groenlandei, Jens-Frederik Nielsen, a respins în repetate rânduri ideea de a fi „cumpărați”, declarând săptămâna trecută: „Țara noastră nu este de vânzare”.
Acordul de apărare dintre Statele Unite și Danemarca, relativ scurt și direct, a fost actualizat în 2004 pentru a include guvernul semiautonom al Groenlandei, oferindu-i un cuvânt de spus în privința impactului operațiunilor militare americane asupra populației locale.
Rădăcinile acordului merg însă înapoi până în Al Doilea Război Mondial, când Danemarca era ocupată de naziști. Ambasadorul danez la Washington, izolat de Copenhaga, a decis pe cont propriu să încheie un acord de apărare pentru Groenlanda cu Statele Unite.
Teama era că naziștii ar putea folosi insula ca punct de lansare spre America. Germanii înființaseră deja mici baze meteorologice pe coasta de est, care transmiteau informații pentru luptele din Europa. Trupele americane i-au alungat ulterior și au construit peste o duzină de baze, cu mii de militari, piste de aterizare și alte facilități.
După război, Statele Unite au continuat să opereze unele baze și o rețea de radare de avertizare timpurie. Odată cu încheierea Războiului Rece, le-au închis pe toate, cu excepția uneia, cunoscută astăzi ca Pittufik Space Base, care ajută la monitorizarea rachetelor ce traversează Polul Nord.
Și Danemarca are o prezență redusă: câteva sute de militari, inclusiv forțe speciale care folosesc sănii trase de câini pentru patrule pe distanțe lungi. În ultimele luni, guvernul danez a promis modernizarea bazelor și intensificarea supravegherii.
După ce forțele speciale americane l-au capturat pe Nicolas Maduro, președintele Venezuelei, dintr-o casă conspirativă, săptămâna trecută, Trump a părut încurajat.
Stephen Miller, unul dintre consilierii săi de top, a susținut apoi că Groenlanda ar trebui să aparțină Statelor Unite și că „nimeni nu se va lupta cu Statele Unite” pentru ea.
Anxietatea în Danemarca și Groenlanda a explodat. Marți seară, liderii danezi și groenlandezi au cerut o întâlnire cu Rubio, potrivit ministrului de externe al Groenlandei. Nu este clar dacă sau când va avea loc.
Tensiunile dintre Trump și premierul Danemarcei, Mette Frederiksen, au crescut constant, pe măsură ce Trump insistă să „obțină” Groenlanda, iar Frederiksen refuză să-i facă pe plac.
Zilele trecute, ea a invocat acordul din 1951, afirmând: „Avem deja un acord de apărare între Regat și Statele Unite, care oferă SUA un acces larg în Groenlanda.” Ea a cerut Washingtonului „să oprească amenințările” și a avertizat că un atac american asupra Groenlandei ar însemna sfârșitul ordinii internaționale.
Liderii europeni au emis, la rândul lor, o declarație marți, invocând același acord și subliniind că „Groenlanda aparține poporului său”. Analiștii spun că, dacă Statele Unite ar încerca să folosească pactul de apărare drept pretext pentru a trimite masiv trupe și a ocupa insula, acest lucru nu ar fi legal.
Conform amendamentului din 2004, Statele Unite trebuie să consulte Danemarca și Groenlanda înainte de a face „orice schimbări semnificative” în operațiunile militare de pe insulă. Amendamentul, semnat de generalul Colin L. Powell pe când era secretar de stat, recunoaște explicit Groenlanda drept „o parte egală a Regatului Danemarcei”.
Analistul danez în domeniul apărării, Peter Ernstved Rasmussen spune că, în practică, dacă cererile americane sunt rezonabile, „SUA ar primi întotdeauna un da”. „Este o formulă de curtoazie”, explică el. „Dacă SUA ar vrea să acționeze fără să ceară, ar putea pur și simplu să informeze Danemarca că ei construiesc o bază, un aerodrom sau un port”.
Asta îi irită pe experții danezi cu experiență. Dacă Trump ar vrea acum să consolideze securitatea Groenlandei, ar putea face acest lucru, spune Jens Adser Sørensen, fost oficial de rang înalt în Parlamentul Danemarcei.
„De ce nu folosiți mecanismul acordului de apărare, dacă sunteți atât de îngrijorați de situația de securitate?”, întreabă el. „Cadrul există. Este deja acolo”.
Poziția strategică a Groenlandei nu este însă singurul lucru care a atras cercul apropiat al lui Trump. Insula uriașă ascunde și o altă comoară: minerale critice, în cantități enorme, îngropate sub gheață. Și aici, spun analiștii, Statele Unite nu trebuie să preia controlul asupra insulei pentru a avea acces la ele.
Groenlandezii au spus clar că sunt deschiși la afaceri – cu aproape oricine.