Descoperire arheologică unică, după decenii de căutări. Un legendar pod scufundat din epoca romană a fost găsit într-un oraș elvețian

O căutare îndelungată a ajuns în sfârșit la final: scafandri elvețieni au descoperit un legendar pod din epoca romană, pe care arheologii încercau să îl localizeze de zeci de ani. Acesta ar putea fi singurul pilon de pod de acest tip care mai există în prezent, potrivit Interesting Engineering.

În contextul pregătirilor pentru construirea unui nou pod peste râul Aare, arheologii elvețieni angajați de Arheologia Cantonală au efectuat investigații arheologice de rutină în apropierea orașului Solothurn, Elveția, o zonă care a stârnit de mult interesul specialiștilor.

Se credea că în acest loc fusese construit un pilon de pod format din piloți de lemn (n.r. în construcții - stâlpi de lemn). Arheologii erau nerăbdători să cerceteze zona datorită „geografiei sale strategice” și poziției sale de-a lungul unei importante rute comerciale și militare transalpine.

În cele din urmă, odată cu demararea lucrărilor de construcție, arheologii au fost trimiși de Arheologia Cantonală să exploreze albia râului. Aceștia au efectuat mai multe scufundări, ghidați de relatări mai vechi care menționau existența unor „țăruși” în apă. Înotând cu labele, ei au descoperit un șir de piloți din lemn în apropierea Podului Wengi din Solothurn.

Piloții, cu o lungime de puțin sub doi metri și dispuși în direcția curentului apei, au oferit primele dovezi fizice ale existenței unui astfel de pilon de pod. După analiza lemnului și a resturilor structurii, cercetătorii au confirmat existența construcției, au datat-o în secolul al IV-lea și au stabilit că aceasta era legată de dezvoltarea orașului ca și castrum, adică o așezare fortificată.

Un pilon de pod de importanță majoră

Potrivit publicației LBV, acest pod căutat timp de decenii făcea parte dintr-un drum important care lega Italia de fluviul Rin. Segmente ale acestei rute fuseseră deja identificate pe ambele maluri ale râului, ceea ce sugera că un pod trebuia să existe pentru a facilita traversarea.

Ani la rând, arheologii au susținut că albia râului din apropierea Solothurnului ar putea ascunde un astfel de pilon de pod, datorită caracteristicilor geografice aparte ale zonei. Râul Aare se îngustează în apropierea localității, ceea ce i-a ajutat pe cercetători să estimeze locul în care podul ar fi putut fi construit.

Din punct de vedere istoric, Salodurum reprezintă forma latinizată a unui toponim celtic care înseamnă „îngustarea râului” sau „poarta valurilor”. Până acum nu fusese găsită nicio dovadă fizică a podului, existând doar relatări și zvonuri despre prezența unor „țăruși” sub apă.

Se știa deja că romanii s-au stabilit în această zonă între secolele I și III. În secolul al IV-lea, pe fondul instabilității și al presiunilor militare, a fost construit un zid defensiv, ceea ce a dus la fortificarea așezărilor urbane. Acest pod simbolizează un imperiu care încerca să se protejeze în fața declinului său inevitabil.

Un sistem complex de apărare

Potrivit publicației Arkeonews, un castrum nu reprezenta doar un simplu zid de apărare, ci un întreg sistem defensiv. Solothurn, astăzi un oraș pitoresc, avea odinioară o importanță strategică majoră datorită amplasării sale pe râul Aare.

Regiunea era bine dezvoltată și conectată prin rețeaua de drumuri imperiale romane. Romanii au construit acest pilon de pod pentru a consolida un punct de trecere esențial, vital pentru prevenirea unor pierderi strategice importante. Așezarea aflată sub actualul centru baroc al orașului demonstrează că romanii au ales în mod deliberat acest loc datorită avantajelor sale strategice.

Deoarece lemnul vechi de aproximativ 1.700 de ani s-ar degrada rapid dacă ar fi expus la aer, proiectul actual de construcție nu va afecta structurile descoperite în albia râului. Astfel, acestea vor rămâne în mediul acvatic care le-a conservat până în prezent.

Piloții reprezintă o mărturie rară a Imperiului Roman într-un moment crucial al istoriei sale.

Arheologii vor continua cercetările asupra podului, concluzionează Heritage Daily, în speranța că vor obține noi informații despre metodele de construcție folosite de romani și despre modul în care această structură funcționa în vasta rețea de comunicații care lega bazinul Mediteranei de Europa de Nord.