România riscă să piardă fonduri din PNRR: proiecte întârziate și termene-limită imposibile
Publicat acum 7 ore si 0 minute
România se află într-un moment decisiv: trebuie să absoarbă aproape 11 miliarde de euro din PNRR în următoarele cinci luni, în condițiile în care întârzierile în implementarea reformelor și blocajele administrative au dus deja la pierderi de 7 miliarde. Din totalul de peste 28 de miliarde de euro alocate, statul a reușit să încaseze până acum doar 10 miliarde. Ce soluții mai există pentru a evita pierderea definitivă a unor fonduri esențiale, dar și cine sunt „campionii” proiectelor, s-a discutat la Conferința Națională „PNRR – ULTIMA STRIGARE”, organizată de Antena3 CNN.
Cristian Erbașu, CEO Construcții Erbașu, a explicat că programul a fost unul foarte amplu, dar cu reguli complet diferite față de fondurile europene clasice. „PNRR-ul a venit cu o nouă filozofie, aceea a terminării acestor proiecte la un timp fix, fără a putea fi extinse ca termen. Acest lucru ne-a luat prin surprindere și, în primii ani, când trebuia să avansăm destul de mult, ne-am comportat, ca țară, la fel ca în cazul proiectelor clasice din fonduri europene.”
În opinia sa, acest lucru a dus la pierderi de timp importante, iar perioada rămasă pentru execuție s-a redus drastic. „Sunt foarte multe proiecte care deja au ieșit din program, pentru că încă de anul trecut s-a constatat că n-au nicio șansă. Însă și din cele care au rămas sunt șanse destul de mari ca ele să nu poată fi finalizate.
Dacă nu vor fi finalizate doar cu câteva procente, până în 5%, sunt șanse să nu se piardă banii. Însă dacă procentul de nefinalizare este mai mare, există riscul să fie pierduți banii pe întregul proiect.”
Problema, spune el, nu ține doar de întârzieri punctuale, ci de modul în care sunt gestionate proiectele în ansamblu. „Acest lucru se întâmplă din cauza unui sistem deficitar de derulare a proiectelor, începând de la studiul de fezabilitate și continuând cu procedurile de achiziții publice, proiectare și execuție.
Pentru astfel de proiecte ar fi fost nevoie de reguli distincte, astfel încât procedurile să fie mult mai rapide, și chiar obținerea autorizațiilor și avizelor să fie mult mai ușor de realizat.”
În acest moment, șansele de reușită sunt foarte mici. „Nu cred că mai putem face mare lucru. Mai sunt doar câteva luni. Probabil că o bună parte din proiecte se vor finaliza, vor ajunge la 95–97% și vor putea fi considerate eligibile. Dar altele sunt mult prea în urmă ca să mai poată recupera.”
Erbașu consideră că problema principală a fost lipsa unei schimbări de abordare. „Statul român nu cred că s-a grăbit, dar nu a realizat că trebuie să schimbe paradigma. Nu și-a dat seama că PNRR-ul nu este un buget similar cu cele clasice pe șapte ani, unde proiectele pot fi fazate sau mutate dintr-un program în altul.”
În concluzie, spune el, România ar fi trebuit să pornească aceste proiecte mult mai devreme. „Era ideal dacă ele ar fi fost demarate dinainte, astfel încât să fi luat deja startul, iar timpul să fi fost suficient pentru finalizare.”