Efectul fluturelui: temperaturile din Oceanul Indian pot aduce secetă la mii de kilometri distanță. De ce nu doar „El Nino” contează

Schimbările de temperatură din Oceanul Indian pot influența semnificativ vremea la mii de kilometri distanță, în Levant. Acest „efect al fluturelui” apare într-un nou studiu, în care oamenii de știință au analizat date climatice înregistrate de-a lungul a 70 de ani. Ei avertizează că sistemul climatic al planetei este chiar mai interconectat decât se credea și nu ar trebui ca meteorologii să analizeze doar fenomenul „El Nino” pentru face prognoze pe termen lung, potrivit phys.org. 

În timp ce oameni de știință din lumea întreagă monitorizează atent posibilitatea dezvoltării unui „Super El Nino”, un nou studiu sugerează că un alt ocean tropical merită să îi fie acordată aceeași atenție. 

Oamenii de știință au descoperit că schimbările de temperatură din Oceanul Indian pot influența semnificativ vremea pe timpul iernii la mii de kilometri depărtare, în țările din estul Mediteranei, oferind noi posibilități de a anticipa perioadele prelungite de secetă cu luni înainte ca acestea să se producă.

Studiul, publicat în Atmospheric Research, a fost realizat de doctorandul Victor Murphy și dr. Assaf Hochman, de la Institutul de Științe ale Pământului al Universității Ebraice din Ierusalim, împreună cu dr. Sigalit Berkovic, de la Institutul Israelian pentru Cercetare Biologică.

Cei trei au analizat cum Dipolul Oceanului Indian (DOI), un fenomen recurent de încălzire și răcire de-a lungul Oceanului Indian, influențează perioade prelungită de secetă pe timpul iernii în Levant, una dintre regiunile cele mai afectate din lume de lipsa apei. 

Perioadele de secetă puternică pe timpul iernii pot dura săptămâni, punând în pericol rezervele de apă, agricultura și ecosisteme din Israel, de exemplu, și din țările vecine. Însă, acest fenomen extrem este foarte dificil de anticipat. 

Ce legătură are Oceanul Indian cu seceta din estul Mediteranei

După ce au analizat observații de mediu și date atmosferice înregistrate de-a lungul a 70 de ani, oamenii de știință au descoperit că fazele pozitive ale Dipolului Oceanului Indian au legătură cu schimbări la scară largă în circulația atmosferică, care se întind din Oceanul Indian peste Eurasia până în estul Mării Mediterane. 

Aceste modificări favorizează formarea unor sisteme stabile de înaltă presiune, care reduc precipitațiile și cresc probabilitatea apariției unor perioade lungi de secetă în timpul iernii.

Studiul a arătat, de asemenea, că temperaturile din Oceanul Indian în luna decembrie sunt asociate cu o probabilitate mai mare de apariție a unor episoade deosebit de lungi de secetă mai târziu în sezonul rece, ceea ce evidențiază potențialul de îmbunătățire a prognozelor sezoniere.

„Când ne gândim la secetă în Mediterana de Est, rareori ne gândim la Oceanul Indian. Totuși, cercetarea noastră arată că ceea ce se întâmplă la mii de kilometri distanță poate influența circulația atmosferică care determină dacă în regiunea noastră vor urma săptămâni de secetă. Acest lucru arată cât de interconectat este sistemul climatic al Pământului”, a explicat Berkovic. 

„Vremea din zona mediterană nu este determinată de condiții locale. Rezultatele noastre arată că schimbări în Oceanul Indian pot declanșa procese atmosferice care în cele din urmă influențează precipitațiile din timpul iernii în Levant. Înțelegerea acestor conexiuni climatice la mare distanță ne oferă informații valoroase pentru a anticipa fenomenele meteorologice extreme cu luni înainte”, a explicat și Hochman. 

Studiul a fost publicat în condițiile în care toată atenția meteorologilor din acest moment este concentrată pe posibilitatea unui El Nino neobișnuit de puternic. Deși El Nino își are originea în Oceanul Pacific, noua cercetare scoate în evidență tocmai faptul că variabilitatea climatică tropicală se extinde mult dincolo de Pacific.

Oceanul Indian joacă, la rândul său, un rol esențial în modelarea tiparelor meteorologice din regiuni îndepărtate prin intermediul „teleconexiunilor” atmosferice – legături climatice la scară planetară, prin care efectele schimbărilor de temperatură ale oceanelor sunt transmise peste continente.

În loc să se concentreze exclusiv asupra fenomenului El Nino, oamenii de știință care au realizat acest studiu spun că mai multe oceane tropicale contribuie la variabilitatea climatică sezonieră. Astfl, includerea condițiilor din Oceanul Indian în modelele de prognoză ar putea îmbunătăți estimările privind riscul de secetă și alte fenomene meteorologice extreme în estul Mării Mediterane.

Dincolo de contribuția la progresul cercetării climatice, rezultatele studiului ar putea ajuta guvernele, autoritățile responsabile de gestionarea resurselor de apă și fermierii să se pregătească mai eficient pentru perioadele prelungite de secetă din timpul iernii, sporind capacitatea de adaptare a unei regiuni care se confruntă deja cu presiuni tot mai mari generate de schimbările climatice.