Conferința "Biohacking: viitorul medicinei longevităţii sau experiment periculos?" a adus împreună medici și entuziaști ai "tinereții fără bătrânețe". Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României (FDVDR) a reușit să adune experții în logevitate, medicina stilului de viață și biohacking.
Recenta conferință organizată de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României a marcat un moment crucial pentru domeniul longevității în România. Deși subiectul este abordat de ani buni în alte țări, la noi discuțiile publice pe tema biohacking-ului au fost destul de fragmentate. De data aceasta, s-au văzut la un loc specialiști din medicina tradițională, ingineri, cercetători în genetică și oameni pasionați pur și simplu să-și prelungească viața prin mijloace tehnologice.
În centrul dezbaterii a stat ideea că, înainte de toate, trebuie să existe o bază științifică solidă. Au fost prezentate tehnologii precum fotopletismografia, care îți poate arăta diverse riscuri de sănătate prin simpla analiză a feței, sau capsulele hiperbare ce stimulează regenerarea celulară. Fiecare dintre acestea promite să prelungească "vârsta biologică" a organismului, însă medicii avertizează că nu trebuie ignorate consultul de specialitate și investigațiile elementare.
"Nicio tehnologie, oricât de avansată, nu poate înlocui o analiză făcută la timp și un sfat medical corect", a spus unul dintre doctori.
Pe de altă parte, practicanții consacrați ai biohacking-ului – unii trecuți de 50 de ani, dar care spun că au corpul unui tânăr de 30. Cum este Daniel Peșa – au subliniat importanța disciplinelor conexe. Ei îmbină regimuri stricte de post intermitent cu nutriție avansată, folosesc suplimente ortomoleculare și nici nu neglijează partea emoțională. S-a vorbit frecvent despre rolul stresului cronic în scăderea imunității și apariția bolilor degenerative, motiv pentru care un program coerent de longevitate trebuie să includă și modalități de gestionare a emoțiilor.
Dincolo de aceste aspecte, organizatorii au remarcat interesul crescând al publicului. Majoritatea întrebărilor au fost despre cum se poate începe un astfel de "upgrade" al sănătății, ce costuri implică și, mai ales, dacă sunt riscuri ascunse. Multe răspunsuri s-au rezumat la ideea că o echipă multidisciplinară – medic, psiholog, antrenor, genetician – poate reduce drastic aceste riscuri.
Evenimentul a scos la iveală și un paradox: deși există mulți entuziaști gata să experimenteze pe propriul corp, în România lipsește încă infrastructura medicală care să asigure un cadru profesionist pentru testare și monitorizare. Totuși, dacă astfel de conferințe se vor repeta, e posibil ca biohacking-ul să fie privit tot mai serios și să devină o ramură recunoscută a "medicinei viitorului".