După eliminarea a zeci de figuri-cheie din conducerea Iranului, puterea a fost preluată, cel puțin oficial, de adepții unei linii dure față de Occident. Însă noii oficiali și șefi de servicii se tem să mai vorbească sau să se întâlnească: mulți dintre camarazii lor au fost uciși tocmai pentru că telefoanele le-au fost interceptate sau pentru că s-au aflat în același loc în momente critice. Fragmentarea aparatului de stat și lipsa totală de comunicare ridică semne de întrebare despre cine mai răspunde, de fapt, de negocierile cu SUA și cum ar putea iranienii să își pună de acord pozițiile diplomatice, scrie The New York Times, preluată de Moscow Times.
Această ruptură subminează grav capacitatea autorităților de a lua decizii sau de a coordona atacuri de amploare, au declarat pentru publicația americană oficiali occidentali care au acces la rapoartele serviciilor de informații. Deși armata și serviciile secrete funcționează încă, le este aproape imposibil să aplice o politică unitară sau să elaboreze strategii noi.
Haosul a început încă de la primul atac al acestui război, în care a fost ucis ayatollahul Ali Khamenei și alți lideri importanți, eveniment care a retezat legăturile dintre politicieni și militari. Nu este clar nici măcar gradul de control pe care noul lider suprem, Mojtaba Khamenei, îl are asupra guvernului. Acesta nu a mai apărut în public, iar serviciile de informații din SUA și Israel suspectează că ar fi rănit. Unii analiști occidentali cred că Mojtaba este mai degrabă o figură de fațadă, deciziile reale fiind luate de supraviețuitorii din conducerea Corpului Gardienilor Revoluției Islamice.
Duminică, Donald Trump a declarat că SUA și Israelul au reușit deja o „schimbare de regim” în Iran: „Un regim a fost zdrobit, distrus, toți reprezentanții săi sunt morți. Următorul regim este și el aproape terminat”. Trump a sugerat că în Iran s-ar fi format deja un „al treilea regim”, adăugând că negociatorii americani discută acum cu „un grup de oameni complet diferit”, pe care i-a descris ca fiind „foarte rezonabili”.
E greu de descifrat ce a vrut să spună Trump exact, dar probabil încearcă să forțeze o încetare rapidă a ostilităților, mai ales înainte ca transportul maritim prin Strâmtoarea Ormuz să fie afectat. Strategia actualei administrații pare să fie înlocuirea liderilor radicali cu unii mai pragmatici, fără a demantela neapărat întregul sistem.
Această abordare a dat roade în cazul Venezuelei: după capturarea lui Nicolás Maduro, noul guvern a devenit mult mai deschis la dialogul cu Washingtonul. În mod similar, SUA urmăresc înlocuirea președintelui Cubei cu o figură care să prioritizeze reformele economice în detrimentul ideologiei comuniste.
Acum, Washingtonul caută cu disperare parteneri de dialog în Iran, sperând să găsească pe cineva dispus să normalizeze relațiile după încheierea conflictului, scria Politico în urmă cu o săptămână.
Problema este că, din cauza eliminării liderilor și a lipsei de contact între supraviețuitori, s-ar putea să nu mai existe, practic, cu cine să negociezi. Oficial, Teheranul susține în continuare că nu discută cu SUA. Luni, Iranul a catalogat propunerile de pace ale Washingtonului drept „nerealiste” și a lansat o serie de rachete asupra Israelului.
Potrivit surselor NYT, frustrarea lui Trump din ultimele zile este cauzată tocmai de incapacitatea autorităților iraniene de a coordona un răspuns clar la propunerile de pace americane. Rămâne o mare enigmă dacă se va găsi cineva la Teheran capabil să încheie un acord și, mai ales, dacă acel cineva îi va putea convinge pe ceilalți oficiali să-l accepte.
Vulnerabilitatea canalelor de comunicare a creat o stare de paranoie generalizată. Oficialii de rang înalt se tem că orice apel sau mesaj este interceptat de serviciile israeliene, așa că evită să se sune.
Nici de întâlniri fizice nu poate fi vorba, deoarece Israelul îi monitorizează constant. Un exemplu elocvent este cel al lui Gholamreza Soleimani, liderul miliției Basij. După ce sediile oficiale au fost bombardate, Soleimani și adjuncții săi s-au refugiat într-un cort, într-un parc din Teheran, sperând să nu fie găsiți. Au fost însă eliminați acolo de un atac israelian.
Cu cât procesul decizional de la Teheran se degradează mai mult, cu atât va fi mai greu să apară concesii, scrie NYT. Orice potențial negociator iranian va fi într-o poziție imposibilă, neștiind până unde poate merge guvernul său sau cui să îi ceară instrucțiuni.