Luna care a luminat cerul în noaptea de 4 iulie 1776, când a fost semnată Declarația de Independență a Statelor Unite, era cu aproximativ 9,4 metri mai aproape de Pământ decât este acum. De altfel, în secolul al XVIII-lea, înainte de iluminatul electric și de apariția ceasurilor moderne, Luna avea un rol esențial în viața de zi cu zi: era un ceas, un calendar și un felinar.
Rezultatele unui nou studiu arată că Luna se îndepărtează treptat de Pământ cu aproximativ 3,8 centimetri pe an, scrie Space.com.
La prima vedere, diferența de 9,4 metri poate părea importantă, însă raportată la distanța medie dintre Pământ și Lună, de aproximativ 384.400 de kilometri, este practic nesemnificativă.
„Luna se îndepărtează în prezent de Pământ cu o rată de aproximativ 3,8 centimetri pe an, ceea ce reprezintă, întâmplător, aproximativ aceeași viteză cu care cresc unghiile umane”, a declarat Seth McGowan, președintele Adirondack Sky Center & Observatory din Tupper Lake, New York.
Astronomii susțin că cei 9,4 metri acumulați în ultimii 250 de ani sunt aproape imposibil de observat, asta pentru că orbita Lunii este eliptică, iar distanța față de Pământ variază în fiecare lună cu aproximativ 43.000 de kilometri, pe măsură ce satelitul se apropie și apoi se îndepărtează de planeta noastră.
„Mica deplasare de 9 metri pe parcursul a 250 de ani este înghițită în întregime de această variație lunară masivă”, spune McGowan.
Mai mult decât atât, în anii 1776, Luna avea un rol important pentru evoluția umană.
Concret, în viața de zi cu zi, oamenii își planificau călătoriile în funcție de lumina lunii, fermierii urmăreau fazele lunare pentru a anticipa schimbările de sezon, iar marinarii se bazau pe influența Lunii asupra mareelor.
Chiar și strategiile militare țineau cont de lumina lunii. În timpul Războiului de Independență al SUA, o noapte luminată putea ajuta deplasarea trupelor și orientarea pe teren, dar în același timp le putea face mai ușor de observat de către inamic.
Înainte de apariția tehnologiei, de aplicațiile meteo și de sistemele moderne de măsurare a timpului, mai multe publicații anuale ofereau informații despre fazele Lunii, orele de răsărit și apus, eclipse, maree și schimbările anotimpurilor.
Ce știau astronomii despre Lună în 1776
La momentul semnării Declarației de Independență, astronomii cunoșteau deja o mulțime de lucruri surprinzătoare despre cel mai apropiat vecin al Pământului.
Cu mai bine de 160 de ani înainte, observațiile telescopice ale lui Galileo dezvăluiseră munți, văi și cratere pe suprafața lunară, răsturnând concepția antică conform căreia corpurile cerești erau sfere perfecte. Legile mișcării și ale gravitației formulate de Isaac Newton explicaseră de atunci de ce Luna orbita în jurul Pământului și de ce aveau loc mareele.
La vremea respectivă, oamenii de știință puteau prezice eclipsele și puteau cartografia mișcările Lunii cu o precizie impresionantă, însă nu văzuseră niciodată fața ascunsă a Lunii, nu aveau nicio idee despre modul în care s-a format și nu puteau afirma cu certitudine din ce era alcătuită.
Răspunsurile au venit abia peste mulți ani mai târziu, iar astăzi, cu toate acestea, încă există încă multe necunoscute legate de Lună.