Președintele rus Vladimir Putin și liderul belarus Alexander Lukașenko au purtat vineri discuții cu ușile închise la reședința izolată a lui Putin de la Valdai. Oficial, Kremlinul a descris întâlnirea drept o discuție de rutină despre comerț, proiecte comune și „securitate regională”, scrie Kyiv Post.
Dar momentul ales spune o poveste mult mai serioasă.
Discuțiile au avut loc într-un moment de tensiuni crescânde între Kiev și Minsk, după avertismentul Ucrainei privind infrastructura militară rusă de pe teritoriul belarus. Pentru Kiev, Belarus nu mai este un simplu aliat pasiv al Rusiei. Este un facilitator logistic, militar și strategic al războiului Moscovei.
Formatul închis al întâlnirii de la Valdai – fără conferință de presă, fără declarații publice și fără documente semnate – nu face decât să adâncească senzația că cele mai importante discuții nu au fost destinate consumului public.
Întâlnirea a urmat unui avertisment direct al președintelui Volodymyr Zelenski, care a dat recent Belarusului o săptămână să demonteze stațiile rusești de releu de semnal pe care Kievul le acuză că erau folosite pentru ghidarea atacurilor împotriva Ucrainei.
Kremlinul a respins avertismentul drept o amenințare la adresa suveranității belaruse – un răspuns previzibil. Ce contează mai mult e că avertismentul a părut să schimbe ecuația strategică. Kyiv Post a raportat anterior că stațiile de releu s-au „stins” după ultimatumul lui Zelenski, potrivit referirilor președintelui la rapoarte militare și de informații.
Pentru Lukașenko, exact aceasta este genul de criză pe care a încercat să o evite de la începutul invaziei la scară largă a Rusiei. El vrea protecția și subvențiile care vin odată cu sprijinul lui Putin, dar nu și costurile de a deveni un participant direct la război. Acest echilibru devine tot mai greu de menținut.
Lukașenko a evitat să trimită trupe belaruse direct în Ucraina, dar teritoriul belarus a jucat deja un rol decisiv în războiul Rusiei. În februarie 2022, Belarusul a servit drept una dintre principalele rampe de lansare a invaziei la scară largă.
De atunci, Minskul a găzduit arme nucleare tactice rusești, a organizat exerciții militare comune repetate și a furnizat infrastructura militară care ajută Moscova să mențină presiunea asupra Ucrainei.
Pentru Kiev, problema nu e doar dacă soldații belaruși trec granița. Îngrijorarea mai profundă este dacă teritoriul, bazele, sistemele radar, stațiile de releu și logistica belarusă continuă să sprijine atacurile rusești. Asta face din Belarus parte a câmpului de luptă, chiar dacă Lukașenko insistă că nu face parte din război.
Spațiul de manevră al lui Lukașenko se îngustează
Discuțiile de la Valdai au reflectat probabil nerăbdarea crescândă a lui Putin față de orice semn de ezitare din partea Minskului.
Spațiul de manevră al lui Lukașenko a fost întotdeauna limitat, dar se îngustează și mai mult. Regimul său depinde de Moscova politic, economic și militar. Totuși, a permite Rusiei să folosească infrastructura belarusă pentru a ghida atacuri asupra Ucrainei crește și riscul ca activele belaruse să devină ținte legitime în campania Kievului de a stopa acele atacuri.
Aceasta este dilema fundamentală a lui Lukașenko: nu poate spune ușor nu lui Putin, dar a spune da implică pericole tot mai mari.
Referirea oficială la „securitatea regională” înseamnă, prin urmare, multă muncă. În limbajul Kremlinului, poate însemna aproape orice – de la presiune la frontieră la integrare militară, de la rute de drone la semnalizare nucleară. Dat fiind momentul ales pentru întâlnire, e greu de imaginat că Ucraina nu a fost subiectul principal în conversație.
Miza pentru Kiev
Pentru Ucraina, întâlnirea de la Valdai vine într-un moment critic. Kievul presează pentru mai multe sisteme de apărare aeriană și antirachetă înaintea summit-ului NATO de la Ankara, extinzând totodată propria campanie de presiune la distanță lungă împotriva țintelor militare și economice rusești. Belarusul se află direct în această ecuație.
Dacă Minskul continuă să furnizeze Moscovei infrastructura care ajută la ghidarea sau sprijinirea atacurilor împotriva Ucrainei, Kievul va trata asta nu ca neutralitate, ci ca complicitate. Mesajul devine din ce în ce mai clar: Belarusul poate evita să trimită trupe în Ucraina, dar nu poate pretinde că sprijinul logistic și tehnic pentru agresiunea rusă este lipsit de consecințe.
Putin l-a convocat probabil pe Lukașenko la Valdai pentru a-și asigura controlul, a cere loialitate și a se asigura că Belarusul rămâne disponibil pentru următoarea fază de presiune a Rusiei împotriva Ucrainei.
Dar întâlnirea a expus și o slăbiciune în alianța ruso-belarusă. Lukașenko e util lui Putin doar atât timp cât poate furniza teritoriu, infrastructură și adâncime strategică fără a declanșa consecințe directe. Avertismentul Kievului a arătat că acest aranjament nu mai este gratuit.