Orchestra Filarmonicii Regale din Londra (RPO), l-a avut la pupitr pe celebrul Vasily Petrenko vineri, la Sala Palatului, unde este organizat Festivalului Internațional "George Enescu". Jurnalista şi prezentatoarea Antena 3 CNN, Ana Iorga, a stat de vorbă cu dirijorul britanic, într-un interviu exclusiv.
„Muzica ne face egali, indiferent de țară sau trecut”
Întrebare: Abia aștept să ascult să ascult Grieg, Peer Gynt, e o muzică splendidă. Cum ați făcut această alegere?
Răspuns: E o parte din moștenirea mea norvegiană, din anii în care am trăit acolo. E o muzică dramatică, pentru că povestea din spatele ei nu e una ușoară. Moartea lui Åse, Dansul Anitrei, Regele Munților, care un personaj negativ în poveste. E una dintre cele mai mai reprezentative compoziții ale lui Edvard Grieg. Îmi place să dirijez suitele Peer Gynt. Am simțit imediat acolo peisajele, oamenii, casele din Norvegia, pentru că am petrecut mult timp acolo. Îmi trezește nostalgia.
Întrebare: Aveți rădăcini rusești, ucrainene, o carieră în Marea Britanie, o carieră internațională de fapt. Ce este puternic în această combinație?
Răspuns: Am abilitatea de a absorbi culturi diferite. Venind la București, plimbându-mă pe străzi, observând felul în care trăiesc oamenii, descoperindu-l pe Enescu în calitate de compozitor, asta mă ajută să înțeleg cultura și muzica. În lumea de azi, e foarte important să întelegem cultura celuilalt, apoi putem vorbi unul cu celălalt, putem să-l ascultăm pe celălalt cu adevărat. Și așa putem evita conflictele. Toți cei care vin în sala de concert și ascultă aceeași muzică a lui Grieg sau a lui Enescu vor trăi aceeași emoție. Nu contează din ce țară ești, ce trecut sau poziție socială ai, toți sunt egali. Această înțelegere emoțională a celuilalt e o bază bună ca să trăim în armonie unii cu alții.
„Un artist trebuie să spună că albul e alb și negrul e negru”
Întrebare: Ce ați simțit când Rusia a atacat Ucraina?
Răspuns: M-am simțit groaznic. Cum te simți când o jumătate din tine atacă cealaltă jumătate a ta. E un dezastru care continuă, e o dramă imensă, au murit foarte mulți oameni. Sper ca toate eforturile pe care țările le fac ca să pună capăt acestui conflict să aducă rezultate cât mai repede.
Întrebare: Cât de importantă este pentru dumneavoastră o alegere etică? Ați făcut o alegere în viața profesională și personală, ați părăsit Rusia.
Răspuns: Ca artist, e important să fii sincer cu tine însuți. E una dintre cele mai importante calități din cariera ta. Să spui că albul e alb și negrul e negru.Dacă nu voi eticheta răul ca "rău" și binele ca "bine", îmi voi pierde autenticitatea și personalitatea. Pentru un artist, e cea mai importantă calitate.
„Un dirijor e ca un antrenor de fotbal, iar orchestra ca o echipă”
Întrebare: Repetițiile sau concertul, ce vă entuziasmează mai mult?
Răpuns: Ambele, pentru că repetiția este călătoria către concert. Un dirijor e ca un antrenor de fotbal, iar o orchestră ca o echipă de fotbal. Sunt multe diferențe, dar și asemănări.
Întrebare: Iubiți fobalul. Jucați fobal?
Răspuns: Am trăit mulți ani în Liverpool, e o religie. Nu am timp, din păcate, așa că nu am mai jucat de un an, doi. Dar când eram acolo, jucam fotbal cu orchestra aproape săptămânal. În fotbal, poate ieși totul bine la antrenament, iar apoi să pierzi meciul. Toate antrenamentele și toate repetițiile sunt parte din procesul de a face mai bun jocul de fotbal sau concertul final. Rezultatul este că obții o interpretare mai bună. Repetiția și concertul nu sunt două lucruri separate, sunt un tot. Dar concertul este mai important decât repetiția. Pentru că oamenii văd concertul, acela este rezultatul final.
Întrebare: Am văzut mișcările dumneavoastră dirijând Simfonia numărul 1 a lui Mahler, erați ca o furtună. Care e antrenamentul dumneavoastră secret?
Răspuns: E multă muncă. Un dirijor profesionist călătorește foarte mult, muncește foarte mult. Dacă zilnic stai 5-6 ore în picioare și dirijezi, faci deja mult sport. Dar încerc să fiu în formă: alerg, înot. Dar nu numai pentru postură, ci ca să mă simt bine.
Întrebare: Soția dumneavoastră este și ea dirijoare? Vorbiți despre muzică la cină?
Răspuns: Dirijoare de cor, da. Uneori da. Ea predă acum lecții copiilor: pian, solfegiu, teorie muzicală. Nu ne plângem. Există și dezavantaje când ești dirijor profesionist. În total, petrec acasă la Londra doar 40 de nopți pe an. Maximum o lună și jumătate.
Întrebare: Dacă bagheta de dirijor ar putea vorbi, ce ar spune despre dumneavoastră?
Răspuns: Ar spune multe. Nu despre mine, dar despre istoria ei. N-am niciun fetiș cu bagheta de dirijor, unii dirijori cred că le poartă noroc. Rolul baghetei de dirijor este să te ajute să-ți miști mâna mai puțin și să fii văzut mai bine de muzicienii din orchestră. Pentru mine este doar un instrument. Bagheta actuală e veche de 10 ani, cred că am cumpărat-o de pe eBay cu 10-15 euro. Pentru mine e important echilibrul, materialul - am descoperit că plasticul este mai bun. Dacă e din lemn, se rupe mai ușor.
Întrebare: Dar ce ar spune despre dumneavoastră? Poate “Oh, Doamne, se apucă iar de treabă!”?
Răspuns: Cred că ar povesti cum am pierdut-o în zăpadă în Oslo, pe drum spre repetiție.
"Vasily, întoarce-te!"
Cam așa a fost. Dar am recuperat-o și o folosesc pe aceeași în continuare. A văzut multe concerte bune, așa că eu cred că e fericită.
„Europa investește în arme, dar cultura e adevărata investiție pe termen lung”
Întrebare: Ce strategie ar fi potrivită pentru muzica clasică pentru a o aduce mai aproape de publicul tânăr?
Răspuns: Educație și efort din partea guvernelor. În Europa, din păcate, orele de muzică au fost scoase din programa școlară. Se întâmplă în Anglia, în Germania. La polul opus sunt țările din Est, China, Coreea, care au introdus în școli ore obligatorii de muzică clasică şi au obținut rezultate foarte bune. Copiii sunt mult mai concentrați la examene. Prin cultură au reușit să aducă liniște, să scadă infracționalitatea, să reducă tensiunile din societate și din familie. Schimbările nu se văd imediat, dar se văd în ani, eu călătoresc aproape în fiecare an în aceste țări și văd diferențele în comportamente și în stilul de viață. Din păcate, Europa merge în direcția opusă.
Ni se dau frânturi de informații, foarte rar primim informația completă. Oamenii nu mai au răbdare nici la filme o oră și jumătate, două ore. Cei mai mulți se uită acum la seriale, pentru că episoadele au 30-40 de minute, nu mai sunt capabili să se concentreze pentru mai mult timp. Derulează noutățile pe Facebook și pe alte rețele. Companiile și-au dorit acest ritm de viață alert. Cumpără și uită!
E foarte greu să te opui, pentru că societatea pune o mare presiune pe individ. Europa nu își susține cultura, cultivă mai degrabă armele. Armele sunt o fundătură pentru economie. Nu e nimic benefic pentru economie. Dacă produci o mașină, de exemplu, cineva cumpără această mașină, plătește taxe, o folosește să transporte bunuri sau să se deplaseze el însuși cu ea. pentru economie, e ca circulația organică a sângelui. Dar dacă produci o bombă, ce se întâmplă? Sunt doar două variante de deznodământ. În prima variantă, bomba rămâne în depozit și e reciclată. În a doua variantă, bomba este aruncată undeva și distruge ceva. Niciun efect benefic pentru economie.
Dacă investești în arta clasică pe termen lung, ai rezultate bune, o generație mai bine educată, o forță de muncă mai bună, mai puține afecțiuni psihice, sănătate mai bună, dar trebuie să investești pentru 15-20 de ani. Festivalul Enescu există de ani buni și azi toată Europa vorbește despre el.
Suntem o orchestră britanică. La concert vom cânta Grieg din Norvegia, Liszt din Ungaria și Enescu din România. Prin muzică, poți uni lumea, treci granițele, depășești diferențele de opinie. Și acum avem nevoie de asta mai mult ca oricând.