„Marea adaptare a forței de muncă”. Era carierelor tradiționale a ajuns la sfârșit, angajații caută să fie buni la toate

Era carierelor tradiționale a ajuns la sfârșit, sunt de părere experții în resurse umane. Volatilitatea locurilor de muncă îi obligă pe angajați să exploreze mai multe direcții profesionale, să își diversifice competențele, în loc să își construiască o carieră pe mai multe decenii într-un singur domeniu. S-au schimbat și prioritățile angajaților: salariul este mai puțin important ca echilibrul viață personală-muncă, de pildă. Fenomenul este numit „marea adaptare a forței de muncă” într-un raport realizat de Randstad, prezentat la Forumul Economic Mondial de la Davos, potrivit Euronews. 

 „Marea adaptare a forței de muncă” ar putea fi una dintre cele mai puternice tendințe ale pieței muncii în 2026 și deja remodelează modul în care mulți oameni își construiesc cariera.

Potrivit Workmonitor 2026 realizat de Randstad, lansat la Forumul Economic Mondial de la Davos, mai mult de unul din trei angajați consideră că traseele profesionale tradiționale nu mai sunt potrivite pentru a face față schimbărilor majore de pe piața muncii.

Interesant este că 72% dintre angajatori spun că sunt de acord cu această viziune.

Rezultatul este că 38% dintre profesioniști vizează acum o carieră de tip portofoliu, ceea ce înseamnă că își schimbă locurile de muncă și domeniile pe măsură ce avansează profesional.

În Europa, această mentalitate este deosebit de răspândită în rândul lucrătorilor din Luxemburg (57%), Polonia (47%) și Norvegia (45%), în timp ce angajații din Cehia (25%) și Germania (27%) s-au dovedit a fi cei mai puțin dispuși la flexibilitate.

Prețul flexibilității. Cât de mult contează stabilitatea? 

Construirea unui portofoliu profesional diversificat le oferă angajaților mai multe opțiuni și reziliență, însă gestionarea mai multor roluri vine și cu provocări, ceea ce face ca această strategie să fie o sabie cu două tăișuri.

Acest lucru explică, poate, de ce echilibrul dintre viața profesională și cea personală a devenit principalul factor de retenție a angajaților la nivel global (46% ), cu mult înaintea unor aspecte considerate tradițional importante, precum salariile competitive și beneficiile (23%).

Generațiile tinere sunt cei mai fermi susținători ai acestei priorități. Aproape jumătate dintre membrii Generației Z (45%) și Millennials (43%), la nivel global, spun că ar renunța la un loc de muncă care nu se potrivește cu viața lor personală, comparativ cu 37% dintre cei din Generația X și 30% dintre Baby Boomers.

Echilibrul viață–muncă, mai important ca salariul?

Siguranța locului de muncă rămâne esențială, iar în unele cazuri, precum în Austria și Germania, aceasta depășește la limită echilibrul viață–muncă drept principal motiv pentru a rămâne într-un loc de muncă.

Totuși, ceea ce iese în evidență este faptul că salariul apare ca fiind cel mai puțin important factor în a-i împiedica pe angajați să caute oportunități în altă parte. Cu excepția Ungariei, niciuna dintre celelalte 24 de țări analizate nu l-a ales ca principal motiv pentru a rămâne.

Echilibrul viață–muncă s-a clasat, de asemenea, pe primul loc în Argentina (44%), Australia (50%), Brazilia (45%), Canada (43%), Mexic (43%) și China (44%), în timp ce unele țări europene precum Țările de Jos (52%), Polonia (51%) și Italia (52%) au raportat procente și mai ridicate.

Competențe transferabile și inteligență artificială

Cele mai importante sfaturi pentru o carieră de tip portofoliu vizează două direcții: dezvoltarea unor competențe transferabile și integrarea inteligenței artificiale în munca de zi cu zi. 

„Profesioniștii își redefiniesc acum succesul prin reducerea riscurilor — construind cariere de tip portofoliu și căutând siguranță prin diversitate, nu prin vechime”, afirmă Randstad în raport.

CEO-ul companiei, Sander van ’t Noordende, a declarat pentru Europe in Motion că tinerii care aleg aceste trasee ar trebui să se concentreze pe „competențe transferabile între roluri și sectoare”, inclusiv „meserii calificate și muncă practică, nu doar roluri tradiționale de birou”.

„Este, de asemenea, esențial să adopți o atitudine de învățare continuă, mai ales în ceea ce privește lucrul cu inteligența artificială, și să nu subestimezi valoarea judecății umane, creativității și colaborării”, a adăugat el.

Manageri și angajați: apare o nouă alianță?

Paradoxal, insecuritatea locurilor de muncă pare să-i apropie pe manageri și angajați.

Pe de o parte, proprietarii de afaceri le cer managerilor să comunice mai des cu echipele lor (66%), pe fondul temerilor legate de demisii și epuizare profesională.

În același timp, angajații tind să ia legătura mai frecvent cu managerii lor (60%), din cauza îngrijorărilor legate de actualul mediu macroeconomic volatil.

Randstad îi numește pe manageri „ancorele de stabilitate” ale pieței muncii de astăzi.

„Într-un context marcat de perturbări și provocări economice, încrederea dintre angajatori și angajați este supusă unei presiuni mai mari ca oricând. Totuși, atunci când există un nivel ridicat de încredere între manageri și angajați, angajatorii au ocazia de a înțelege mai bine dinamica ce stă la baza motivațiilor și ambițiilor angajaților. Ei trebuie să valorifice aceste ancore de stabilitate pentru a reconstrui încrederea și a consolida loialitatea”, este concluzia raportului.