Călătoria de weekend a lui Volodimir Zelenski în Serbia a produs reverberații cu mult timp după ce președintele ucrainean s-a întors la Kiev. Inițial, vizita la Belgrad a fost văzută ca pe o nouă victorie în fața Rusiei, având în vedere că Vucici și țara sa au avut mereu atitudini pro-ruse, au refuzat să se alăture regimului european de sancțiuni și au păstrat relația caldă cu regimul lui Vladimir Putin. Lucrurile au căpătat rapid o altă turnură. Aflat la Belgrad, președintele ucrainean s-a văzut implicat brusc în una dintre cele mai dificile probleme de politică externă a Balcanilor, adică situația statului Kosovo.
Aflat la Belgrad, Zelenski a declarat că Ucraina va continua să nu recunoască Kosovo ca stat, poziționându-se de partea Serbiei în această dispută complicată.
Răspunsul de la Priștina a sosit imediat: kosovarii au îndepărtat un mare steag ucrainean inscripționat cu textul „Free Ukraine” de pe o clădire principală din centrul orașului. Steagul era afișat acolo încă din 2022.
Primarul orașului, Perparim Rama, a declarat că, deși rămâne solidar „cu un popor care se confruntă cu un război, cu violențe și cu persecuție, respectul trebuie să fie, totuși, mutual”.
Scandalul s-a întețit
Vizita lui Zelenski pare că l-a încurajat pe Vucici să adopte o poziție și mai radicală. El a amenințat cu redirecționarea râului Ibar, ca răspuns la decizia Kosovo de a demola case sârbești de-a lungul malului.
O asemenea măsură ar duce la golirea rezervorului care asigură o mare parte din necesarul de apă al Kosovo și furnizează apa esențială pentru răcirea celei mai mari centrale electrice a țării.
În plus, ministrul sârb de externe, Marko Giurici, și prim-ministrul albanez, Edi Rama, au făcut schimb de replici pe Twitter, acesta din urmă acuzând Serbia că trăiește „într-o bulă politică” și că refuză să accepte faptul că „Serbia a pierdut Kosovo” cu mult timp în urmă.
Kosovo a fost, în cea mai mare parte a secolului al XX-lea, o provincie din sudul Serbiei cu populație majoritar albaneză. Locuitorii săi s-au bucurat de drepturi politice extinse în cadrul Iugoslaviei socialiste, până când un deceniu de represiune sârbă împotriva disidenței a dus la conflictul armat din 1998-1999. O campanie de bombardamente a NATO care a durat trei luni a forțat retragerea trupelor sârbe și a transformat provincia într-un teritoriu aflat sub administrația ONU.
Kosovo și-a declarat unilateral independența în 2008, iar până în prezent este recunoscut de peste 100 de state, printre care SUA, Regatul Unit și 22 dintre cele 27 de țări membre ale UE. De asemenea, este un potențial stat candidat la aderarea la UE, cererea sa fiind depusă în decembrie 2022. Aderarea este puțin probabilă, la acest moment, însă. UE le-a cerut Kosovo și Serbiei să-și soluționeze pașnic conflictul pentru a putea duce la bun sfârșit procesul de integrare.
Statutul țării a fost mult timp unul dintre argumentele preferate ale dictatorului Vladimir Putin, care l-a folosit pentru a justifica invadarea Georgiei în 2008 și anexarea Crimeei în 2014. Ministrul de externe al Kosovo, Glauk Konjufca, a declarat că a luat act „cu regret” de poziția lui Zelenski și că o asemenea retorică amintește de „încercările Rusiei de a invoca Kosovo drept precedent”.
Problema armamentului
În ceea ce privește motivul pentru care liderul ucrainean s-ar implica într-o problemă balcanică atât de greu de soluționat, răspunsul ține probabil de armament.
Serbia continuă să producă în cantități considerabile muniție de calibre sovietice, pe care Ucraina nu o poate procura de la aliații săi occidentali, aceștia folosind standardele NATO. Ucraina dispune în continuare de obuziere grele și tancuri din perioada sovietică, care rămân esențiale pentru luptele din Donbas și din alte regiuni. Iar în ciuda poziției sale pro-ruse, Vucici este dispus să furnizeze discret asemenea muniții țării invadate.
„Ucraina se află într-o situație în care nu își poate permite să se preocupe de lucruri care depășesc nevoile sale imediate, iar, pentru Zelenski, Vucici contează mai mult”, a explicat Florian Bieber, directorul Centrului pentru Studii Sud-Est Europene de la Universitatea din Graz, citat de Politico.
Apropierea lui Vucici de Zelenski ar putea reprezenta, cel puțin parțial, o încercare de a tempera criticile venite de la Bruxelles. Liderii UE au condamnat „explozia de violență” din timpul protestelor antiguvernamentale aflate în desfășurare și „prăbușirea standardelor democratice” din Serbia.
„Speră că, în lunile următoare, va primi mai puține critici datorită relației sale apropiate, sau cel puțin simbolic mai apropiate, cu Zelenski. Vucici face acest lucru pentru a câștiga pârghii în relația cu UE înaintea unor posibile alegeri în țară”, a continuat Bieber.
Susținătorii Kosovo au prezentat de mult timp independența acestuia drept un caz singular, nu drept un model care poate fi aplicat în alte situații. Circumstanțele desprinderii sale de Serbia rămân însă controversate, în special pentru state membre ale UE precum Spania și Cipru, care se confruntă cu propriile probleme separatiste și continuă să refuze recunoașterea independenței Kosovo.
„În funcție de poziția pe care o adopți în această dispută, vei avea o perspectivă diferită asupra semnificației independenței Kosovo pentru alte conflicte și dispute teritoriale din întreaga lume”, a declarat Bieber.