Germania și Franța încearcă să ajungă la o înțelegere pentru a consolida protecțiile din Legea pentru Accelerație Industrială a Uniunii Europene și să amelioreze problemele generate de interdicția pe motoarele cu combustie internă, relatează Politico. Astfel, Emmanuel Macron și Friedrich Merz încearcă să mai pornească încă o ultimă dată motorul franco-german.
După reuniuni ministeriale comune în Germania, săptămâna trecută, liderii celor două cele mai mari economii ale Uniunii Europene și-au însărcinat guvernele să ajungă la o înțelegere care să consolideze protecția industriei europene și să resusciteze industria auto a blocului. Acestea sunt priorități cheie ale celor două țări.
Pactul ar aduce împreună eforturile Franței pentru mai multe contracte de achiziții publice și subvenții pentru industria europeană și cele ale Germaniei pentru salvarea producătorilor săi auto.
Criza auto din Germania a ajuns într-o fază acută după ce Volkswagen a avertizat, recent, că va fi nevoită să elimine 100.000 de locuri de muncă la nivel global.
Acordul emergent presupune că Germania va susține prevederi mai stricte „Made in Europe”, cele cerute de Franța în legea europeană menționată anterior.
Conform acestora, ar urma să se restricționeze numărul de parteneri comerciali care se califică pentru statutul de „partener de încredere” în programele de achiziții publice și de subvenții.
În schimb, Franța a acceptat să „slăbească” planul de eliminare planificată a motoarelor cu combustie internă, care are ca termen limită anul 2035. Aceasta este o dorință a Germaniei.
„Ni s-a dat sarcina de a redacta o înțelegere cuprinzătoare pe aceste teme”, a spus ministrul francez pentru industrie, Sebastien Martin, într-o declarație pentru Politico.
„Ar fi grozav dacă am avea o înțelegere în toamnă. Sunt sigur că putem convinge și țări precum Italia să se alăture. Toate țările așteaptă acordul franco-german”.
Doi oficiali germani de rang înalt, au confirmat, sub rezerva anonimatului, că pactul este în negociere.
Oficialii de pe ambele maluri ale Rinului au accentuat că prevederile concrete ale acordului încă sunt negociate și că discuțiile sunt într-o fază preliminară.
Ambele părți vor fi nevoite să mai facă concesii pentru a se ajunge la un acord final.
Negocierile vor continua de-a lungul verii, cu scopul de a ajunge la un acord înainte de întâlnirea miniștrilor industriei europeni. Reuniunea are loc pe 24 septembrie. De asemenea, se dorește un acord și înainte de summitul liderilor UE din 15-16 octombrie, mai spune Martin.
Negocierile au loc într-o perioadă în care se duc și alte discuții dificile între China și UE pe tema echilibrării deficitului comercial bilateral de un miliard de euro pe zi.
Între timp, guvernele UE și parlamentarii se luptă pentru textul legii industriei, pe care Ursula von der Leyen ar vrea-o votată până la sfârșitul anului.
Banii contează
Discuțiile au loc în contextul în care și Germania și Franța iau în calcul posibilitatea ca Marine Le Pen, șefa extremei drepte franceze, să fie succesoarea lui Macron, de la anul. Acest scenariu ar putea complica semnificativ munca comună la nivel UE.
Macron și Merz au promis că vor armoniza prioritățile UE, inclusiv finalizarea bugetului multianual al blocului, însă au caracterizat această grabă ca pe un efort de a salva mai repede economia europeană firavă.
Totuși, e de așteptat că startul campaniei prezidențiale franceze de la anul, la care Macron nu mai poate participa, va închide fereastra pentru un acord pe buget obținut rapid.
Le Pen, favorită în sondaje în acest moment, a promis să reducă drastic contribuția Franței la bugetul UE, dacă va fi aleasă.
Întrebat despre aceste negocieri franco-germane, un oficial din partidul RN al lui Le Pen, a spus că viziunea sa pentru relația franco-germană va fi dezvăluită odată cu platforma de campanie, în toamnă.
De asemenea, Jean-Luc Melenchon, șeful extremei stângi franceze, a spus că orice acord între Franța și Germania îl va angaja doar pe Macron – nu și Franța sau pe viitorul ei președinte.
Mașini vs parteneri de încredere
Germania și puternica sa industrie auto au făcut de multă vreme eforturi să slăbească planul de eliminare a mașinilor cu combustie internă până în 2035, argumentând că producătorii de mașini ar trebui să beneficieze de o flexibilitate mai mare, dar și că combustibilii alternativi ar trebui să joace un rol mai mare.
Franța, de cealaltă parte, a susținut ținta ca element fundamental al „European Green Deal”.
Chiar și așa, Macron a devenit tot mai critic față de agenda ecologistă a blocului, iar guvernul de la Paris a semnalat că este deschis spre o flexibilitate mai mare pentru producători să consolideze lanțurile de aprovizionare europene și producția locală.
Cea mai mare dispută are legătură cu Legea pentru Accelerație Industrială.
Proiectul de lege, susținut puternic de comisarul european pentru economie, francezul Stephane Sejourne, ar da companiilor europene un avantaj când vine vorba de achiziții publice și scheme pentru subvenții.
Germania, în schimb, este circumspectă față de prevederile despre care spune că ar putea crea birocrație inutilă sau ar putea antagoniza parteneri comerciali importanți.
Pentru a evita un conflict cu angajamentele comerciale ale blocului, Comisia Europeană a propus extinderea beneficiilor din această lege către o serie de „parteneri de încredere” din afara UE. Produsele lor s-ar califica pentru statutul „Made in Europe” dacă ele ar îndeplini o serie de criterii care urmează să fie definite.
Germania ar fi vrut ca aliați precum Regatul Unit sau Canada să fie incluși, în timp ce Franța vrea să limiteze „Made in Europe” doar la cei 27 de membri ai UE, urmând ca această categorie să fie apoi extinsă cu analizarea fiecărui caz în mod particular.
„Made in Europe are sens doar dacă este vorba de produse fabricate în Europa”, spune Martin.