Mont Blanc, un munte aflat „în continuare schimbare”, a câştigat aproape doi metri în grosimea stratului de gheaţă începând din 2023 şi a ajuns la înălţimea de 4.807,47 metri, au anunţat miercuri experţii francezi, care au avertizat împotriva formulării unor concluzii pripite pe baza acestei măsurători „punctuale”, informează AFP, scrie Agerpres.
„Prin această altitudine, cel mai înalt vârf din Europa Occidentală se apropie de valoarea sa istorică, înregistrată la sfârşitul secolului al XIX-lea de verişorii Henrii şi Joseph Vallot”, au subliniat oamenii de ştiinţă.
Specialiştii francezi au început această iniţiativă în 2001 şi repetă periodic demersul: urcarea pe jos până în vârf, situat la graniţa franco-italiană, între departamentul francez Haute-Savoie şi regiunea italiană Valea Aosta, transportând echipamente tot mai sofisticate.
„Vârful este în perpetuă schimbare”, a reamintit Jean des Garets, un expert în geodezie, într-o conferinţă de presă. Înălţimea sa a variat de la 4.805 metri în 2023 la aproape 4.811 metri în 2007.
În cultura populară, de exemplu, altitudinea piscului Mont Blanc este adeseori rotunjită la 4.810 metri.
„Avem variaţii de mai mulţi metri de la un an la altul. Aşadar, rotunjirea la zece nu este o idee prea rea”, a subliniat Jean des Garets.
Specialiştii în geodezie nu trag, deocamdată, nicio concluzie, însă datele lor vor fi analizate de-a lungul timpului de alţi oameni de ştiinţă.
„Fiecare măsurătoare punctuală nu are o mare importanţă în sine în raport cu schimbările climatice”, a insistat Jean des Garets.
Deocamdată, piscul Mont Blanc „rămâne încă rece, nu este încă prea mult modificat de către climă”, a observat Luc Moreau, un glaciolog invitat la aceeaşi conferinţă de presă, care s-a declarat bucuros că există o serie de măsurători pentru a continua să monitorizeze „evoluţia piscului înzăpezit” în viitor.
După o vară caniculară marcată de închiderea temporară a refugiilor montane din cauza căderilor de pietre şi de restricţii impuse pentru a limita numărul turiştilor prezenţi pe munte, mulţi şi-au exprimat îngrijorările legate de sănătatea acestui pisc emblematic.
Calota de gheaţă
Experţii în geodezie şi topografie măsoară calota de zăpadă şi de gheaţă care acoperă relieful stâncos.
„Această calotă este supusă unor fenomene extrem de variabile: acumularea de zăpadă, precipitaţiile, vânturile, transportul şi redistribuirea zăpezii, temperaturile, zilele însorite şi condiţiile meteorologice din lunile care preced măsurătoarea”, au explicat specialiştii francezi.
Ei au observat două lucruri: un an 2026 „deosebit de uscat” şi o izotermă de zero grade Celsius (altitudinea la care temperatura aerului atinge pragul de 0 grade Celsius) care „a depăşit 5.000 de metri în timpul episoadelor de caniculă excepţională”, fără ca aceste observaţii să explice totuşi doar prin ele însele variaţiile înregistrate de la un an la altul, au subliniat ei.
În ceea ce priveşte inovaţiile tehnologice, experţii în geodezie s-au înzestrat în acest an cu un georadar, care le-a permis să obţină atât o modelare computerizată a calotei glaciare de pe Mont Blanc, cât şi a piscului stâncos aflat sub stratul de gheaţă.
Acel pisc stâncos, măsurat de alţi cercetători în 2004 la înălţimea de 4.792 de metri, a fost stabilit la 4.789,4 metri de această dată.
„Nu am avut încă timpul necesar pentru a analiza şi a înţelege motivul pentru care există această diferenţă”, a declarat Jean des Garets.
Datorită unui gravimetru transportat în acest an de o echipă de la Institutul Geografic Naţional (IGN), alături de tehnologii de geolocalizare şi sute de fotografii realizate de drone, toate aceste tehnologii participă la obţinerea unor măsurători din ce în ce mai precise.
Acest lucru presupune transportarea a 30 kg de echipament până în vârful muntelui, faţă de cele aproximativ zece kilograme care erau transportate în mod obişnuit până în acest an.