NASA este la câteva săptămâni distanță de un test istoric: o navă cu echipaj uman va înconjura Luna

Timp de decenii, dorința Statelor Unite de a readuce astronauți americani pe Lună a rămas un deziderat incert. De la ultima aselenizare din 1972 (cea de-a șasea, prima a avut loc în 1969 n.red) planuri de a trimite, din nou, astronauți pe satelitul Pământului, au fost adoptate și apoi abandonate de la o administrație prezidențială la alta. Cursa spațială însă a fost reluată în 2025, iar în fața avansurilor înregistrate de chinezi, NASA vrea să îndeplinească acest obiectiv cât mai rapid. Astfel, în 2026, astronauți americani vor înconjura Luna, într-o călătorie de zece zile, la bordul Orion, relatează CNN. 

Programul Artemis al NASA, un efort anunțat în 2017 care urmărește nu doar revenirea astronauților pe Lună, ci și, în cele din urmă, stabilirea unei baze lunare permanente, se află, în sfârșit, în pragul lansării primului său zbor cu echipaj uman.

Misiunea de referință, denumită Artemis II, este programată să decoleze cel mai devreme în luna februarie. Această misiune extrem de așteptată va marca prima dată când astronauții vor părăsi limitele orbitei joase a Pământului de la finalul ultimei misiuni Apollo, în 1972.

Artemis II va trimite un echipaj format din patru astronauți, Reid Wiseman, Victor Glover și Christina Koch de la NASA, precum și Jeremy Hansen de la Agenția Spațială Canadiană, într-o călătorie în jurul Lunii.

Însă revenirea în spațiul îndepărtat după o pauză de peste cinci decenii nu este lipsită de provocări. Deși NASA se bazează în mare măsură pe lecțiile învățate din programul Apollo, misiunile Artemis urmăresc obiective mult mai complexe, utilizând tehnologii noi.

Ca în cazul oricărei misiuni spațiale, incertitudinile sunt inevitabile. Și nimic nu este garantat.

„Cel mai important lucru la care lucrăm, pe care îl rafinăm și îl perfecționăm, este: cum gestionăm necunoscutul?”, a declarat Hansen în cadrul unei conferințe de presă din septembrie.

Echipajul nu va reproduce fidel niciunul dintre zborurile Apollo. În schimb, Artemis II își propune să testeze și să verifice diferitele sisteme și componente ale navei spațiale cu echipaj, numită Orion. Aceasta va înconjura Luna pe o traiectorie de tip „praștie”, concepută pentru a readuce astronauții spre Pământ, chiar și în eventualitatea în care ceva nu funcționează, iar sistemul de propulsie al capsulei cedează.

Spre deosebire de misiunile Apollo, care au intrat pe orbită joasă lunară, Artemis II va folosi o traiectorie de zbor mai potrivită pentru designul și masa navei Orion. Nava va descrie o buclă amplă în jurul Lunii, în loc să zboare pe orbite strânse, mai aproape de suprafață.

Deși membrii echipajului nu vor aseleniza, traiectoria le va oferi o perspectivă unică asupra celui mai apropiat vecin ceresc al nostru.

„Am putea vedea părți ale Lunii asupra cărora nu s-au așternut niciodată priviri omenești”, a spus Koch în cadrul unei conferințe de presă din septembrie. „Și am învățat cum să transformăm aceste observații în știință concretă”, a adăugat el. 

Misiunea va avea loc și pe fondul unor tensiuni geopolitice, în contextul în care legislatori cu viziuni dure au subliniat că explorarea Lunii reprezintă o prioritate politică, având în vedere avansul rapid al programului spațial chinez. Artemis II este concepută ca o misiune preliminară, care va pregăti terenul pentru aselenizarea astronauților în regiunea polului sudic lunar, pentru prima dată în istorie, mai târziu în acest deceniu.

Marele necunoscut al călătoriei spre Lună

Ca în cazul oricărei misiuni care depășește orbita joasă a Pământului, anumite segmente ale călătoriei vor fi extrem de izolate.

„În cele 45 de minute în care ne vom afla cel mai aproape de suprafața Lunii, vom fi și complet în afara legăturii (cu Terra n.red) vom avea un LOS, în termenii NASA, adică o pierdere a semnalului”, a explicat Glover în septembrie. „Mi-aș dori ca întreaga lume, acei 8 miliarde de oameni, să se unească și să spere și să se roage ca noi să recâștigăm semnalul.”

Însă, a subliniat Glover, scopul revenirii astronauților pe Lună este acela de a înțelege mai bine vehiculele și sistemele necesare pentru susținerea vieții umane și navigarea într-un mediu atât de dur.

Cu cât limitele și capacitățile acestora sunt mai bine înțelese, cu atât NASA va fi mai aproape de realizarea obiectivului de a stabili o așezare lunară permanentă, unde astronauții să poată lucra și să se antreneze în vederea unor misiuni și mai complexe. Poate chiar spre Marte.

Chiar și eventualele eșecuri, a spus Glover, „ar fi un memento, un punct de date pe care îl împărtășim cu toții, că putem realiza lucruri dificile, foarte mari și foarte importante atunci când lucrăm împreună”.

NASA a găsit o cale nouă spre Lună 

Atunci când misiunea Artemis II va decola, echipajul va fi fixat în capsula Orion, care va porni spre spațiu la bordul uriașei rachete Space Launch System (SLS) a NASA. Potrivit agenției, lansarea ar putea avea loc de la Centrul Spațial Kennedy din Florida cel mai devreme la data de 6 februarie.

După manevrarea pe traiectoria corectă, Orion se va desprinde de motorul superior al rachetei SLS și va începe zborul liber. Pe parcursul mai multor zile, nava va traversa distanța de 385.400 de kilometri dintre Pământ și Lună.

La asemenea distanțe, astronauții vor fi expuși unui mediu de radiații mult mai dur decât majoritatea călătorilor spațiali.

Astronauții care petrec timp pe Stația Spațială Internațională, aflată la doar 400 de kilometri deasupra Pământului, se află încă „în interiorul unui scut protector care ne apără de o parte din vremea spațială” ce inundă sistemul solar cu radiații, a explicat în septembrie Jacob Bleacher, cercetător-șef pentru explorare în cadrul Direcției pentru Dezvoltarea Sistemelor de Explorare a NASA.

Impactul unui asemenea mediu asupra corpului uman rămâne, a adăugat el, parțial necunoscut.

„Am învățat multe de la astronauții care au călătorit anterior pe Lună. Dar, deși am studiat Luna și am studiat sistemele noastre, nu ne-am studiat neapărat pe noi înșine așa cum o putem face astăzi. Știința programului Artemis este știința despre noi. Vom colecta date de bază despre modul în care funcționează oamenii atunci când se îndepărtează de Pământ.”, a spus Bleacher.

Artemis II: O nouă generație

Astronauții misiunii Artemis II vor zbura cu un sistem de rachetă și navă spațială semnificativ diferit de cel utilizat în programul Apollo.

Capsula Orion și racheta SLS au fost testate în cadrul misiunii Artemis I, care a înconjurat Luna într-un zbor de test fără echipaj, în 2022. Însă, NASA nu a testat niciodată în spațiu sistemele navei, inclusiv infrastructura de susținere a vieții.

Scutul termic al navei Orion, care este format dintr-un un strat special aplicat pe partea inferioară a capsulei, care protejează astronauții de căldura extremă la reintrarea în atmosfera Pământului, va fi supus, de asemenea, testului suprem.

Scutul termic a prezentat semne neobișnuite de uzură în timpul testului Artemis I. Bucăți din materialul ablativ s-au desprins atunci când capsula a reintrat în atmosfera densă a Pământului, un proces care poate încălzi exteriorul capsulei la peste 2.760 de grade Celsius.

Deși avariile nu au fost catastrofale, iar scutul a protejat în mod adecvat capsula, NASA a petrecut mai bine de un an lucrând pentru a remedia problema. Performanța scutului termic a atras însă controverse și critici în jurul navei Orion.

„Suntem foarte încrezători că vom putea aduce echipajul înapoi în siguranță pentru Artemis II”, a declarat Lakiesha Hawkins, administrator asociat adjunct interimar pentru Direcția de Dezvoltare a Sistemelor de Explorare a NASA.

Următorul salt uriaș

Astronauții Artemis II nu vor fi simpli pasageri pe parcursul călătoriei lor de zece zile.

La bord, alături de cei patru membri ai echipajului, se va afla o gamă largă de instrumente menite să le evalueze funcțiile cognitive, somnul, nivelul de stres, răspunsurile imunitare și sănătatea cardiovasculară.

Vor fi transportate și microcipuri cu țesuturi de organe umane, care vor colecta date despre modul în care corpul astronauților ar putea reacționa la mediul din spațiul profund.

În cele din urmă, setul de inițiative științifice dedicate Lunii, care pot fi realizate chiar și fără o aselenizare, va contribui la aprofundarea înțelegerii NASA asupra reliefului stâncos și periculos al satelitului.

„Pe măsură ce Orion va trece pe partea îndepărtată a Lunii, partea care este permanent orientată în sens opus Pământului, echipajul va analiza și va fotografia elemente geologice de la suprafață, precum cratere de impact și curgeri de lavă antice, bazându-se pe pregătirea lor extensivă în geologie, atât în sala de curs, cât și în locuri de pe Pământ care seamănă cu mediul lunar”, a precizat agenția spațială într-un comunicat. „Acest tip de informație dezvăluie istoria geologică a unei regiuni și va fi esențial de colectat atunci când astronauții misiunii Artemis III vor explora suprafața Lunii.”