Neandertalienii ne-au transmis o genă care ajută oamenii moderni să pună mai mult muşchi pe ei. Dar doar câţiva o au

Neandertalienii au transmis oamenilor moderni o variantă genetică ce îi poate face pe unii mai musculoşi, arată un nou studiu, scrie Live Science.

Cu zeci de mii de ani în urmă, neandertalienii s-au împerecheat cu oamenii moderni şi ne-au transmis o variantă genetică ce ne ajută să dezvoltăm mai multă masă musculară, arată un nou studiu.

Cercetătorii au descoperit că această genă specifică moştenită de la neandertalieni – o variantă a genei receptorului hormonului de creştere – face ca celulele să reacţioneze puternic la hormonul de creştere.

Versiunea neandertaliană a genei produce un receptor al hormonului de creştere cu două modificări de aminoacizi şi o ştergere, în comparaţie cu receptorul obişnuit al majorităţii oamenilor moderni.

Cercetătorii cred că această variantă a pătruns în zestrea genetică a oamenilor moderni prin încrucişare, probabil în urmă cu aproximativ 47.000 de ani.

„Cea mai vizibilă caracteristică ar fi, cel mai probabil, o masă musculară mai mare, cu aproximativ 270 de grame pentru fiecare copie a variantei”, a declarat pentru Live Science, într-un e-mail, unul dintre coautorii studiului, Hugo Zeberg, genetician la Institutul Karolinska din Suedia. ”O persoană care a moştenit două copii, una de la fiecare părinte, ar putea avea, prin urmare, cu peste jumătate de kilogram mai multă masă musculară”.

În cadrul studiului, cercetătorii au analizat 10 mostre de ADN neandertalian şi două mostre de ADN denisovan provenite din situri arheologice din Europa, Balcani, Siberia şi Asia. (Denisovanii erau strâns înrudiţi cu neandertalienii.)

Ei au comparat rezultatele cu bănci moderne de date biologice, care stochează peste 1,1 milioane de genomuri umane şi informaţii fizice asociate, pentru a înţelege efectele acestei variante genetice.

Într-o etapă următoare, cercetătorii au modificat celule în laborator pentru a exprima varianta obişnuită şi pe cea neandertaliană a genei şi au constatat că celulele neandertaliene se înmulţeau cu aproximativ 40% mai des decât celulele obişnuite atunci când erau expuse la hormonul de creştere.

Cu toate acestea, varianta genetică neandertaliană nu îi face întotdeauna pe oameni să pară mai masivi, au descoperit cercetătorii. Diferenţele sunt, mai degrabă, mai subtile: de exemplu, persoanele care au această variantă genetică ar prezenta niveluri mai ridicate ale unei proteine-cheie de semnalizare ca răspuns la hormonul de creştere, au scris cercetătorii.

Echipa a mai constatat că persoanele cu această variantă genetică ar putea avea rădăcini dentare puţin mai scurte şi mici diferenţe în forma maxilarului – trăsături întâlnite la neandertalieni, care au dispărut în urmă cu aproximativ 40.000 de ani.

Cum creşteau neandertalienii

În general, neandertalienii erau mai îndesaţi decât oamenii moderni. Însă Zeberg consideră că răspunsul lor mai puternic la hormonul de creştere nu explică în întregime de ce neandertalienii erau, în general, mai robuşti şi mai „solizi” decât oamenii moderni.

„Nu poate explica de una singură tipul corporal al neandertalienilor”, a spus el. „Robusteţea neandertalienilor a fost aproape sigur modelată de numeroase gene, dar şi de dezvoltare, stil de viaţă şi factori de mediu. Rezultatele noastre oferă o posibilă piesă dintr-un puzzle mult mai mare”.

Placenta produce o formă aparte de hormon de creştere pentru făt, diferită de cea produsă de glanda hipofiză. Se pare însă că varianta neandertaliană nu reacţionează la hormonul de creştere provenit de la placentă.

Ca urmare, bebeluşii neandertalieni aveau, la naştere, aceeaşi dimensiune ca bebeluşii oamenilor moderni, dar creşteau mai repede după aceea, spune Zeberg.

În eşantionul de oameni moderni analizat, echipa a observat că la copiii de 11 ani sau mai mici cu această variantă genetică efectul nu se manifesta; el apărea doar la persoanele mai în vârstă.

Acest lucru sugerează că diferenţele produse de variantă ar putea să nu apară decât la pubertate, ceea ce întăreşte ideea că ea reacţionează doar la hormonul de creştere produs de glanda hipofiză, nu şi la cel produs de placentă, au precizat cercetătorii.

„Hormonul de creştere este deosebit de important şi în timpul pubertăţii, când nivelurile sale cresc considerabil”, precizează Zeberg. „Prin urmare, efectul variantei este probabil deosebit de important în timpul pubertăţii şi al dezvoltării ulterioare, mai degrabă decât înainte de naştere”.

Kornelius Kupczik, paleoantropolog la Universitatea din Chile, în Santiago, care nu a fost implicat în studiu, a declarat pentru Live Science că este remarcabil să observi o prevalenţă atât de ridicată a acestei variante genetice neandertaliene la persoanele cu origini din Asia de Sud şi de Sud-Est, în condiţiile în care ea este relativ rară în rândul europenilor.

Acest lucru sugerează că migraţiile timpurii ale oamenilor ar fi putut fi mai complicate decât se presupunea – o provocare „curioasă”, care necesită cercetări suplimentare. „Bănuiesc că asta e ceva ce mai avem încă de aflat”, a adăugat el.