Israelul ia în calcul anexarea unor părți ale regiunii Cisiordania, ca răspuns la recunoașterea statului palestinian de către mai multe țări europene, în septembrie, spun două surse anonime din guvernul israelian, conform CNN.
Prim-ministrul Netanyahu ar urma să stabilească o întâlnire cu mai mulți oficiali și membri ai cabinetului, marți seară, pentru a discuta răspunsul Israelului, conform oficialilor citați.
Este vorba de o a doua astfel de întâlnire pe parcursul unei săptămâni. Prezenți ar urma să fie Ron Dermer, ministrul pentru afaceri strategice, ministrul de externe, Gideo Saar și ministrul de finanțe, Bezalel Smotrich.
Franța, Australia, Canada, Portugalia și Regatul Unit, dar și alte țări occidentale, și-au anunțat planurile de a recunoaște Palestina ca stat la Adunarea Generală a ONU din această lună. Ele s-ar alătura altor alte 140 de țări care deja recunosc statul palestinian.
Motivând prin „ambițiile expansioniste” ale Israelului și prin „programul de colonizare” din Cisiordania, Maxime Prevot, vicepremier belgian, a anunțat că Belgia se va număra printre țările care vor recunoaște Palestina la ONU.
„Belgia are o datorie să prevină riscul de genocid”, a spus el, afirmând și că recunoașterea se va face prin decret regal doar după ce Hamas va elibera toți ostaticii.
Prevot a mai anunțat și 12 seturi de sancțiuni împotriva Israelului, inclusiv o interdicție pe importuri din coloniile israeliene din Cisiordania.
Ce opțiuni iau în calcul Netanyahu și aliații lui
Premierul israelian a avut o discuția pregătitoare pentru eventuala anexare a Cisiordaniei, însă cabinetul de securitate israelian nu discutat încă în detaliu chestiunea. O decizie nu a fost încă luată, conform oficialilor citați.
Israelul a capturat Cisiordania de la Iordania în 1967, după Războiul de Șase Zile, dus împotriva unei coaliții de stat arabe care a inclus Egiptul, Siria, Iordania, Irakul și Libanul.
Guvernul israelian a început să fondeze acolo colonii israeliene, în ciuda opoziției comunității internaționale și sfidând legislația internațională.
De cealaltă parte, palestinienii vor ca un eventual stat palestinian să includă Cisiordania, Ierusalimul de Est și Fâșia Gaza, o poziție sprijinită de o mare parte din comunitatea internațională.
Oficialii citați spuncă Netanyahu ia în calcul diferite „nivele” de anexare – de la o încorporare limitată a mai multor colonii israeliene pânâ la o abordare extinsă prin care ar fi anexată întreag „regiune C”, adică 60 la sută din teritoriul Cisiordaniei.
O serie de acorduri de pace între Israel și Organizația de Eliberare a Palestinei, semnate în anii ’90, împart teritoriul în trei regiuni – A, B și C.
Totuși, aliații de extremă dreaptă ai lui Netanyahu – Bezalel Smotrich și Itamar Ben Gvir se opun ideii unei anexări parțiale și doresc o abordare maximalistă – încorporarea sub suveranitae israeliană a tuturor zonelor care nu sunt locuite de palestinieni, ceea ce ar permite Israelului să „încercuiască” populația palestiniană și să facă imposibilă declararea unui stat palestinian.
Israelienii se feresc de posibilitatea anexării întregului teritoriu pentru că asta i-ar forța să lea de cetățenia unor aproximativ trei milioane de palestinieni.