„O mare oportunitate pentru populiști”. Narva, frontieră sub presiune: cum se joacă Rusia și NATO cu nervii unui oraș din Estonia

Poziționat la graniță și cu 98% populație vorbitoare de limbă rusă, Narva se confruntă cu un test al unității și rezilienței sale.

Poate părea inevitabil că o propunere de construire a unei baze militare în periferia Narvei, al treilea oraș ca mărime din Estonia, situat direct la granița cu Rusia, a apărut în dezbaterea TV din această săptămână între candidații care luptă pentru fotoliul de primar, scrie The Guardian.

Cu doar câteva zile înainte, trei avioane de vânătoare rusești MiG-31 au intrat și au stat în spațiul aerian estonian deasupra Golfului Finlandei timp de 12 minute, determinând guvernul estonian să convoace rare consultări conform articolului 4 cu aliații din NATO din cauza unui risc la „integritatea teritorială, independența politică sau securitate”.

Estonia a crescut miza ducând subiectul în Consiliul de Securitate al ONU la New York, unde aliații occidentali au avertizat asupra consecințelor grave ale unor noi încălcări. Donald Trump și-a exprimat susținerea pentru doborârea avioanelor rusești.

Climatul geopolitic febril a fost făcut și mai tensionat după o serie de incursiuni cu vehicule aeriene fără pilot peste aeroporturile daneze care a forțat închiderea celui mai mare aeroport al țării, în Copenhaga. A urmat o succesiune de incursiuni cu drone rusești în Polonia și România. „Suntem la începutul unui război hibrid împotriva Europei,” a spus Mette Frederiksen, prim-ministrul Danemarcei, într-un discurs către națiune.

S-ar putea crede, astfel, că o prezență militară în Narva ar fi primită cu urale — oraș separat de Rusia printr-un râu lat de 101 metri, traversat de un „Pod al Prieteniei” pe care estonii au construit un șir de „dinți de dragon” din beton de 1 metru și ridică o poartă grea de securitate.

Dar Narva, mai aproape de Sankt Petersburg decât de capitala estoniană, Tallinn, e un loc complex: 98% din populație are ca limbă principală rusa și, deși nu sunt un bloc omogen, știrile internaționale pot fi percepute aici foarte diferit față de alte comunități similare din Letonia și Lituania.

Pentru unii, informația e consumată prin prisma televiziunii ruse, interzisă în Estonia dar ușor accesibilă la această proximitate. Kremlinul a negat că ar fi avut loc vreo încălcare a spațiului aerian estonian — „naziștii” din Tallinn, la 210 km vest de Narva, ar face ce face „grupul de război global”.

Alții din Narva văd astfel de afirmații difuzate pe posturile rusești drept știri false, dar se tem să nu „scuipe ursul rus”. Trupele estoniene sunt binevenite, poate, spun ei, dar nu și soldații străini ai NATO.

Candidații din dezbaterea TV au acceptat, în general, că baza militară e un fapt împlinit, dar au criticat modul de comunicare, spunând că a stârnit îngrijorări în orașul de 53.000 de locuitori, în loc să provoace un sentiment de liniște.

Incursiunea rusească în spațiul aerian estonian și presupusa sa implicare în atacurile cu drone a fost, cu siguranță, un test pentru NATO — dar e ceva mai mult decât atât.

Reacțiile statelor baltice și ale aliaților lor la provocări se dovedesc a fi ele însele un test pentru reziliența și unitatea țărilor care rămân acasă pentru comunități mari vorbitoare de limbă rusă.

Alegerile locale din Estonia, care vor avea loc în octombrie, sunt încărcate de risc, a spus Katri Raik, fosta ministră de interne la nivel național, care este primarul Narvei și candidează pentru al patrulea mandat.

Oraș social și economic defavorizat, unde închiderea treptată a exploatărilor de shale bituminos a lovit dur, Narva a fost în mare parte ignorată zeci de ani de Tallinn, iar asta i-a convenit locuitorilor, care îl considerau oarecum o insulă, a sugerat ea. Dar în ultimii ani statul a devenit „foarte prezent”, a spus Raik.

După invazia Rusiei în Ucraina, guvernul estonian a ordonat înlăturarea a până la 400 de monumente sovietice pe care le-a argumentat nu ca comemorări ale eliberării țării, ci ale ocupației din 1945.

Cel mai controversat a fost un tanc din epoca sovietică scos de pe soclu la periferia Narvei. A provocat un scandal. Raik, care face parte din cei 2% din populație care vorbesc estoniana ca limbă maternă, a primit amenințări cu moartea când a încercat să medieze între guvern și localnici.

Apoi, într-un moment în care costul încălzirii s-a triplat în doi ani, închiderea Podului Prieteniei pentru vehicule și marfă, lăsând doar accesul pietonal către orașul rusesc Ivangorod, a fost o lovitură economică. Rușii l-au închis primii, dar controalele suplimentare impuse de estoni celor care trec pe jos sunt învinovățite pentru cozile lungi.

Mai recent, s-a susținut că Tallinn reprimă libertatea religioasă prin încercarea de a separa biserica ortodoxă rusă din Estonia de patriarhatul de la Moscova, care o administrează și e văzut ca apropiat Kremlinului.

S-a adoptat și o lege care elimină treptat existența școlilor vorbitoare de limbă rusă până în 2030, determinând nemulțumiri că copiii lor sunt educați într-o limbă pe care nu o folosesc acasă.

S-a adoptat și o lege care elimină treptat existența școlilor vorbitoare de limbă rusă până în 2030, determinând nemulțumiri că copiii lor sunt educați într-o limbă pe care nu o folosesc acasă.

„Și cireșa de pe tort,” a spus Raik, a fost interzicerea dreptului de vot în alegerile locale pentru cetățenii din afara UE, inclusiv rușii și belarușii care trăiesc în Estonia.

„O treime din oameni în Narva nu vor putea merge să voteze,” a spus ea. Toate acestea au fost amplificate și distorsionate de propaganda rusă. „Când e totul împreună, atunci s-ar putea să ne mirăm că mai suntem chiar vii ca oraș, pentru sănătatea noastră mintală,” a spus Raik. „E puțin cam prea mult, toate odată… E o mare oportunitate pentru populiști.” Oamenii privați de dreptul de a vota au surori, au soți, care pot vota, a adăugat ea.

Maria Smorževskihh-Smirnova, directoarea muzeului din Narva, a fost prinsă într-un astfel de ciclu de acțiune, reacție și contrareacțiune. Săptămâna aceasta a fost condamnată în lipsă la 10 ani de detenție într-o colonie penală rusă cu regim general.

„Crima” ei a fost că a pus un poster mare pe zidul exterior al muzeului – un castel pe malul râului lângă Podul Prieteniei – în care îl acuza pe Vladimir Putin că este criminal de război și făcea comparații între el și Adolf Hitler.

Ținta mesajului ei fusese cei care s-au strâns pe malul rusesc pe 9 mai pentru a celebra Ziua Victoriei și sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, pe o piață nou construită, chiar sub zidurile propriului lor castel din partea cealaltă a râului.

Acolo, rușii au instalat ecrane mari orientate către Narva, difuzând imagini cu Putin sau filme de război. „E vorba despre puterea brutală rusă,” a spus Smorževskihh-Smirnova. „E despre cultul morții, despre cultul războiului și despre glorificarea invaziei Ucrainei.”

Pentru „protestul ei foarte mic” a fost supusă unui asalt îngrozitor de ură pe rețelele sociale. Mesajele includeau „Te omor, știu pe unde umbli, știu unde locuiești”, a spus ea. „Dar o să fim doar tăcuți sau doar ignorați? Nu.”

E genul de reacție emoțională pe care Egert Belitsev, directorul general al forței de frontieră estoniene, nu o tolerează. Provocările rusești în Narva sunt nesfârșite, a spus el.

Balone­le-supraveghetor apar pe cer, solicitanți de azil urmăriți discret de paznici ruși cu camere video au fost îndrumați peste pod (și apoi respinși de garda estoniană), semnalele GPS au fost bruiate, afectând operațiunile de căutare-salvare, iar bornele din râu care demarchează granița au fost îndepărtate.

„E ceva menit să creeze o încurcătură, să vedem cum reacționăm,” a spus el. „Până unde suntem dispuși să mergem? Ce suntem în stare să facem?”

Fiecare reacție a autorităților estoniene este prezentată de propagandiștii Kremlinului ca fiind militaristă, beligerantă și un atac asupra drepturilor vorbitorilor de limbă rusă din Narva. Asta în ciuda faptului că Putin sugerase în 2022 că ar fi justificat să „recupereze și să asigure” Narva pentru Rusia.

Vorbele despre apariția printre blocurile brutaliste de tip sovietic din Narva a „omuleților verzi”, termenul colocvial pentru soldați ruși fără însemne, sunt catalogate pe scară largă drept exagerate, dar nu trebuie să se ajungă chiar acolo pentru a produce daune.

Igor Taro, ministrul de interne al Estoniei, fost jurnalist, are în responsabilitate calibrara cu atenție a politicii guvernamentale. El face din vizitele regulate în oraș o prioritate; de fapt, prim-ministrul țării, Kristen Michal, se afla în Narva pentru a inaugura cea mai mare fabrică de magneți pentru pământuri rare din Europa când a primit vestea despre încălcarea spațiului aerian de către avioanele ruse.

Fiecare dintre politicile controversate ale guvernului, a insistat Taro, are o explicație. Școlile în limba rusă alimentau segregarea. Simbolurile ocupației trebuiau eliminate. Posibilitatea ca cetățenii unui stat agresor să voteze în alegerile estoniene nu mai era potrivită sau sigură. Dar el nu este orb la pericole.

„Ne-am aflat într-o situație în care a fost greu să nu reacționăm, să nu luăm aceste decizii,” a spus el.

Serviciile de securitate estoniene păzesc Narva cu atenție, a spus el. Joi, un cetățean din Narva a fost condamnat pentru spionaj în favoarea FSB-ului, serviciul de securitate rus, încă din 2017, și pentru încercarea de a semăna discordie.

„Era doar un tip de rând, dar foarte sociabil, comunica cu multe persoane diferite și putea aduna informații diverse,” a spus Taro.

Guvernul estonian a învățat din experiența Ucrainei, a spus el, unde activiști politici au apărut în Donețk și Luhansk în est și, în final, au condus republicile separatiste.

„Asta încercăm să evităm aici,” a spus el. „Ei încearcă să facă asta. Încearcă să pregătească terenul, în războiul informațional și în toate domeniile, dar avem măsuri să îi decupăm.”

A adăugat: „Ne-am antrenat pentru toate celelalte posibilități cu acest pod.”