Scena internațională și perspectiva asupra războiului din Ucraina la nivel internațional s-au schimbat puternic în ultimele luni, mai ales în contextul președinției Trump - de-a lungul celor șapte luni care au trecut de la reinstalarea sa la Casa Albă, președintele american a trecut prin diverse „abordări” ale situației din Ucraina. Dacă la început s-a arătat de partea Rusiei și ca fiind într-o goana disperată pentru a obține pacea rapid și cu orice preț, în ultimele luni pare că președintele american a înțeles că Rusia nu încearcă în mod real să încheie conflictul ci doar dorește să-și slăbească adversarii - Ucraina și Uniunea Europeană - cât mai mult înainte de începerea unor negocieri. Am discutat cu Oleksandr Kovalenko, expert și observator ucrainean la ONG-ul „Informational Resistance”, jurnalist, scriitor, blogger și expert la unul dintre cele mai mari centre de studii de securitate din Ucraina, activ în combaterea dezinformărilor și propagandei ruse și autor al mai multor cărți, inclusiv „11 zile fără Putin”. Kovalenko a explicat ce se întâmplă la nivelul cel mai înalt al politicii internaționale, cum vede comportamentul lui Trump de până acum, dar a avertizat și că Europa încă nu ia în serios suficient războiul hibrid al Rusiei.
„Trump înțelege că Putin l-a manipulat dur și rușinos”
Adrian Dumitru: În mai, am făcut un interviu cu un alt expert din Ucraina, doamna Nadia Afanasieva, iar la acel moment părea că relația dintre Washington și Kiev este foarte problematică – Donald Trump părea că îi ia partea ferm lui Vladimir Putin și că pune presiune pe Ucraina să accepte pacea cu orice preț. Lucrurile s-au schimbat mult de atunci – care credeți că e semnificația politică a faptului că Donald Trump a luat un ton mai dur față de Moscova și dacă există optimism la Kiev că războiul s-ar putea termina repede.
Oleksandr Kovalenko: O nouă perspectivă: Donald Trump se află acum într-o etapă în care înțelege că Moscova, în ultimele șase luni, l-a manipulat într-un mod destul de dur și rușinos. Rusia nu are nicio intenție de a opri războiul. Nu are niciun interes de a negocia vreo încetare a focului pe termen lung.
Nu are intenția de a încheia acorduri de pace sau de a aborda în general subiecte legate de soluționarea diplomatică. Pentru Rusia este esențial în acest moment să continue războiul și să mențină ofensiva începută după contraofensiva noastră din 2023, care nici până acum nu s-a încheiat.
Este, așadar, un proces nesfârșit, în care conducerea rusă este convinsă că prin acest mijloc poate atinge obiectivele dorite. De aceea nici nu are ce să negocieze. Donald Trump este un om care, de fapt, voia foarte repede să rezolve problemele legate de Ucraina, pentru că războiul din Ucraina îl încurcă în atingerea obiectivului său principal.
Scopul său major este războiul economic cu China. Este vorba despre dominația asupra Chinei, iar sloganul său „Make America Great Again” se referă tocmai la această dominație, nu la altceva. Însă s-a dovedit că Rusia a devenit pentru el o piedică serioasă în obținerea rapidă a unei victorii și a tuturor profiturilor de pe urma unei soluționări pașnice a conflictului din Ucraina — ceva ce, în opinia sa, Joe Biden nu a reușit să obțină și pe care îl consideră în continuare principalul responsabil pentru starea actuală.
De aceea, Trump se află acum într-o situație în care, în primul rând, planurile sale nu s-au concretizat. Toate propunerile lui au fost ignorate, iar pentru prima dată, să spunem așa, a discutat direct cu Putin și a înțeles că acesta este un om în care nu merită să ai încredere.
Exact ceea ce se spune de ani de zile despre ruși: oricare ar fi acordurile semnate de ei, nu valorează nici cât hârtia pe care sunt scrise. Asta începe acum să înțeleagă și Donald Trump, motiv pentru care cred că își va schimba poziția — și vedem deja că o face în ceea ce privește Ucraina și sprijinul acordat acesteia.
Chiar și din punct de vedere economic. Chiar și prin intermediul vânzărilor. Dar, fie și așa — important e ca Ucraina să aibă suficient pentru a-și putea apăra teritoriul în fața ocupanților ruși.
Și poate chiar ceva mai mult — de pildă, o contraofensivă și eliberarea teritoriilor ocupate. Cred că în acest moment observăm semnale destul de pozitive din partea Casei Albe. În primul rând, faptul că începem să primim ajutor sub formă de bani de la partenerii noștri — ceea ce, în ciuda circumstanțelor, este tot ajutor.
Reamintesc că, în urmă cu câteva luni, Volodimir Zelenski i-a cerut lui Donald Trump să cumpere arme pentru Ucraina. Donald Trump a refuzat atunci și i-a spus președintelui Ucrainei că nu, pace și doar negocieri pașnice.
Acum însă, Donald Trump a început să vândă arme către Ucraina prin intermediul partenerilor. Este, în opinia mea, un pas înainte pentru Trump. Mai mult, Trump a declarat că oferă Rusiei un termen de 50 de zile în problema tarifelor, dar apoi a redus acest termen la doar 10 zile.
Este, așadar, și acesta un pas înainte în înțelegerea lui Trump că Rusia nu este o țară cu care poți negocia. Rusia este, din contră, o țară asupra căreia trebuie să exerciți presiune și să o constrângi — chiar să o forțezi — să accepte pacea. Nimic altceva.
Și nu în termenii Rusiei. Pentru că, dacă mergi pe termenii Rusiei, oricare ar fi ei, înseamnă că Rusia se va simți în viitor mai încrezătoare — și va reaprinde ambițiile sale revanșiste neoimperiale.
Adrian Dumitru Vi se pare că s-a ajuns în punctul în care Donald Trump se simte personal insultat de Rusia, în sensul în care vedem că este într-un „meci al insultelor” cu Dmitri Medvedev, fostul președinte al Rusiei. Este asta ceva care poate să ajute Ucraina? Felul în care Donald Trump a devenit din ce în ce mai combativ față de Rusia, cel puțin retoric.
Oleksandr Kovalenko: Vedem acum cum India a reacționat la faptul că vor fi introduse tarife dacă va continua să cumpere autoturisme din Rusia. Iar acest lucru este important pentru Trump. Este un semnal clar pentru el, care demonstrează că acțiunile sale sunt, din perspectiva lui, corecte.
De aceea, începând al doilea mandat, ca un soi de „pacificator”, încearcă, cred eu, să-și creeze un alibi. Orice va face în ultima perioadă a celui de-al doilea mandat, nimeni nu va putea spune că este dictator, militarist sau că vrea să arunce lumea într-un al treilea război mondial. Pentru că, timp de aproape șase luni, a încercat consecvent să vorbească despre pace — chiar și în condiții nefavorabile pentru Ucraina, sub presiune.
Așadar, în acest context istoric, Trump are mâinile complet libere. Își poate permite orice. Am fost deja martorii sprijinului pe care l-a oferit Israelului în confruntarea cu Iranul. Și, în același timp, Trump a susținut în discursuri că primele lovituri israeliene asupra Iranului au fost o realizare a Statelor Unite, o reușită personală. Lui Trump îi lipsește tocmai această grandoare a forței.
Trump nu este un pacificator. Să comparăm cu oricare alt cunoscut apărător al păcii. Nu îl putem compara nici cu Maica Tereza. Nici măcar cu Prințesa Diana. Sunt lumi complet opuse. Trump este un om care s-a poziționat întotdeauna în afaceri, media și politică dintr-o poziție de forță.
Și nu va ceda în fața nimănui. Și cred că vom vedea în viitor o creștere a acestui potențial al lui Trump — un Trump politic, marcat de forță. Și aici vreau să reamintesc, sau mai bine spus să subliniez ceea ce Trump însuși încearcă constant să sugereze:
Că, în timpul primului său mandat, a fost primul președinte american care a furnizat Ucrainei arme letale. Barack Obama nu a făcut-o. Joe Biden le-a oferit abia după declanșarea invaziei pe scară largă, în contextul în care știa că aceasta urma să aibă loc.
Donald Trump a fost primul — este un fapt. Este o chestiune complexă.
Despre scandalul de corupție și lege lui Zelenski: „Dacă ești procuror anticorupție nu înseamnă că ești incoruptibil”
Adrian Dumitru: Aș vrea să discutăm un pic și de scandalul de corupție care a fost, probabil, cea mai importantă știre din Ucraina din ultimele săptămâni – vorbesc de legea care a fost adoptată pe repede înainte de parlamentul ucrainean și care a fost promulgată și de președintele Zelenski. Aș vrea să vă întreb cum se vede asta în Ucraina la acest moment – vedem că a declanșat proteste, primele de când a început invazia și UE a înghețat fondurile pentru Ucraina. Am văzut și că președintele Zelenski a încercat să dea înapoi. Îi va distruge asta popularitatea dacă n-a făcut-o deja? Există ceva care să confirme într-adevăr că Rusia a infiltrat agențiile anticorupție din Ucraina?
Oleksandr Kovalenko: Este o chestiune complexă. A fi „anticorupție” nu înseamnă automat că nu ești corupt. Dimpotrivă. Vorbesc din perspectiva cuiva care reflectă evenimente legate de război și are legătură directă cu industria militară. Au fost multe cazuri în care structurile anticorupție, organizațiile de investigații sau chiar jurnaliștii au fost folosiți pentru a acuza companii din industria militară că ar fi implicate în corupție.
Odată acuzată, o companie își suspendă producția. Se răspândește rapid în presă informația că firma e implicată în scheme de corupție. Producția se oprește, reputația este grav afectată. Iar în final, nu apare nicio dovadă — totul a fost calomnie. Dar între timp, contractele dispar, pierderile sunt enorme, iar concurentul câștigă — cel care poate chiar a orchestrat întreaga acuzație.
Din păcate, această problemă există și în structurile noastre anticorupție. Un exemplu concret: obuzele de calibrul 155 mm. În Ucraina, acest calibru nu a fost produs niciodată. Nu suntem o țară producătoare de muniție de artilerie la scară mare.
Dar o companie ucraineană a obținut o licență de la o firmă cehă pentru a produce aceste obuze. Am reușit să localizăm producția într-un loc sigur din Ucraina. Tot ce lipsea era comanda din partea Ministerului Apărării.
Dar aceasta nu vine. De ce? Pentru că în Ucraina producția e mai scumpă decât în Cehia. Acolo, firma produce 500.000–700.000 de obuze pe an. La noi, abia s-a început. Pentru 100.000 de obuze trebuie alocate resurse enorme. Un singur obuz e mai scump.
Dacă Ministerul comandă 100.000 de obuze, mâine vine o organizație anticorupție și întreabă: de ce costă un obuz cu 150 de dolari mai mult decât cel din Cehia?
Dar tocmai pentru a ajunge la un nivel de producție de 300.000–400.000 de obuze anual în Ucraina, ai nevoie de o comandă inițială — chiar dacă e mai scumpă.
Dar această comandă mai scumpă e văzută ca un „risc de corupție”. Astfel, ajungem la un paradox: în loc să producem sute de mii de obuze în Ucraina, Ministerul ezită, de teamă că va fi acuzat de corupție.
Asta este realitatea. Și, în plus, legea care a declanșat tot acest context a fost introdusă rapid, fără consultări, fără informare, fără pregătire publică.
Majoritatea celor care protestează sunt tineri — 18–24 de ani. O generație tânără. O generație care nu înțelege ce este în joc.
„Mă întrebați dacă aș putea explica ce diferențiază un obuz de artilerie de o rachetă reactivă? Și dacă alții ar putea povesti despre astfel de lucruri, dintr-o perspectivă militară?”
Ei bine, nu ar putea. Ei nu înțeleg aceste lucruri. Nu cunosc problemele prin care a trecut complexul nostru militar-industrial de-a lungul acestor ani de invazie pe scară largă. Abia acum în parlament încep să apară propuneri.
De exemplu, există o propunere foarte bună numită „Defence City”. Scopul este ca producătorii noștri din domeniul militar-industrial să beneficieze de reduceri la plata energiei electrice, a apei și a altor servicii. Este genul de propunere care aduce un plus de eficiență.
Proiectul Defence City este unul promițător și continuă să avanseze. Dar ideea a apărut abia în 2025, deși ar fi trebuit să fie pusă în practică încă din 2022. Din această cauză, complexul nostru militar-industrial a stagnat. Nu am luat mereu deciziile raționale pentru economia noastră și pentru industria noastră militară.
Repet: vorbesc din perspectiva mea de observator militar. Nu mă interesează aspectele agricole, laptele sau grâul. Eu vorbesc despre fapte reale care au avut un impact negativ clar.
Singurul minus al acelei legi a fost că nimeni nu a explicat clar de ce era necesară. Iar asta a provocat un șoc puternic în societate.
Adrian Dumitru: Ca să înțelegem mai bine, e vorba aici de o situație în care agențiile anticorupție nu înțeleg cum trebuie situația și acuză companii deși nu au dovezi concludente sau vorbim și de o interferență rusească în activitatea agențiilor? Încerc să înțeleg dacă e o chestiune război hibrid, dacă Rusia e implicată, sau e pur și simplu o situație în care procuratura anticorupție nu-și face treaba.
Oleksandr Kovalenko: Aveți dreptate, Ucraina a fost o țară cu o rețea extinsă de agenți ai serviciilor secrete rusești.
În 2022, într-adevăr, multe dintre aceste elemente au fost înlăturate de serviciile noastre secrete. Dar, din păcate, unii au rămas. Cum? Foarte simplu: s-au camuflat. S-au transformat în „patrioți”. Au pozat în luptători pentru independență. Dar, cunoscând foarte bine legile și aspectele juridice, continuă să dăuneze țării.
Un exemplu clar: în Ucraina exista un oligarh pro-rus, cunoscut în Vinița, care controla, până în 2022, șantierul naval din Nikolaev – acolo unde trebuia construită o fregată ucraineană. Fregata nu a fost niciodată finalizată. Construcția a fost blocată timp de 20 de ani.
20 de ani în care nu s-a putut finaliza fregata ucraineană din cauza acestui oligarh pro-rus, care era și deputat, și politician, și avea electoratul său.
În prezent, în Rada Supremă (Parlamentul Ucrainei - n. red.) încă mai există deputați care provin din fostul partid pro-rus Opoziția pentru Viață (OPZZ). Și nu doar din OPZZ, ci chiar și persoane care au participat activ la formarea în 2014 a așa-numitelor „republici populare”.
De exemplu, Anton Kisse, din regiunea Odesa, un etnic bulgar, care susținea că drepturile și libertățile bulgarilor sunt încălcate în acea zonă. După părerea mea, e o absurditate. Dar dacă începem acum să-i excludem pe acești deputați din Parlament, ce vor spune în Europa? Că au fost aleși în mod democratic, că votul popular trebuie respectat.
Nu putem organiza alegeri anticipate, pentru că avem o invazie pe scară largă. Așadar, suntem într-o situație de blocaj. Din păcate.
Ne confruntăm cu asemenea situații la fiecare pas. Există aspecte juridice care ne împiedică să luăm măsuri împotriva unor persoane care sunt evident pro-ruse, care sunt, de fapt, dușmani ai statului. Dar, în lipsa unor probe directe, nu putem face nimic. Orice acțiune a lor poate fi justificată legal, chiar dacă este îndreptată împotriva interesului național.
Unii fac totul doar pentru propriul profit — chiar și asta e posibil. Așa că, din păcate, situația rămâne destul de dificilă.
Ucraina este o țară democratică, și chiar în condiții de război încearcă să respecte principiile democrației și să nu se abată de la ele. Pentru că, dacă am face-o, ni s-ar reproșa imediat că devenim autoritari.
Cred că astfel de situații sunt familiare și pentru tine, Adrian, mai ales în contextul României. De exemplu, în România există astfel de persoane bizare din anumite cercuri, precum „partidul SOS” sau indivizi precum Diana Șoșoacă. Sau Claudiu Târziu, care cere constant „unirea” cu Basarabia și face alte declarații radicale.
Așadar, toate țările au astfel de personaje. Dar Ucraina, fiind o țară aflată în război, din păcate, nu poate face nimic împotriva lor. La fel cum, din păcate, nici voi nu puteți face nimic împotriva doamnei Diana (Șoșoacă - n. red.) sau a domnului Claudiu (Târziu - n. red.)
„Europa încă nu înțelege cât de periculos este războiul hibrid al Rusiei”
Adrian Dumitru: Credeți că Ucraina nu a reușit să explice corespunzător la Bruxelles pentru că vedem că ei au înghețat fondurile și, rămânând la subiectul aderării europene, ce credeți că ar trebui Ucraina să facă pentru a restaura încrederea organizațiilor UE în Ucraina, în așa fel încât să puteți merge înainte cu integrarea?
Oleksandr Kovalenko: Răspunsul e clar: Europa nu a crezut că Rusia se pregătea pentru un război major începând cu 2014. Cum altfel se poate explica? Sincer... Europa trăiește într-o realitate paralelă, abstractă.
Și chiar cred că Europa, până azi, nu înțelege ce înseamnă un război adevărat. Nici măcar când îi duci pe liderii europeni la Bucea și le arăți ce s-a întâmplat acolo, nu reușesc să înțeleagă pe deplin.
Uite un exemplu personal. Sunt din Odesa. În 2022, o rachetă X-101 a lovit un bloc de locuințe din oraș. Au murit acolo o bunică, fiica ei și nepoata. Trei generații ucise dintr-o lovitură.
Au venit atunci jurnaliștii de la televiziunea germană ZDF. Le-am organizat o vizită la apartamentul distrus. Și știi ce întrebări mi-au pus?
„Sunteți sigur că a fost o rachetă rusească?”
„Aveți dovada că nu a fost interceptată și că a lovit direct?”
„Sigur rușii au făcut asta intenționat?”
Ei bine, tocmai aici este problema. Genul ăsta de întrebări arată că partenerii noștri europeni, din păcate, încă nu înțeleg pe deplin ce se întâmplă în Ucraina.
Ei nu realizează că acest război pe scară largă poate cuprinde întreaga Europă.
Iar când vine vorba de aspecte juridice, economice sau de corupție, înțeleg și mai puțin cum trebuie să reacționeze în condiții de război total. Ei gândesc în termeni democratici — ceea ce e lăudabil în vremuri de pace — dar insuficient în fața unui război hibrid.
Mereu am discutat și pus întrebări jurnaliștilor din țările baltice, și aici voi face un mic monolog. Îmi place mult să discut cu jurnaliștii din Letonia, Lituania și Estonia, de exemplu de la Delfi.
Le-am pus adesea întrebarea: „Imaginați-vă că mâine, în orașul Narva — care este chiar la granița cu Federația Rusă — apare așa-zisa ‘Republică Populară Narva’. Ce veți face?”
Veți activa articolul 5 din Tratatul NATO privind apărarea colectivă? Nu. Nu o veți face. De ce? Pentru că o să vi se spună că este un protest local, al unor „cetățeni care doresc o republică populară”.
Faptul că în spatele lor sunt indivizi înarmați cu puști cu lunetă — asta e deja o altă problemă. Sau că au trecut granița dinspre Federația Rusă — din nou, e „altă problemă”.
Cum veți justifica atunci că e nevoie să activați articolul 5 și să mobilizați NATO? Cu ce vă va ajuta acel articol? Aici este una dintre marile probleme. Europa încă nu înțelege ce înseamnă un război total și nici ce înseamnă un război hibrid.
„România este un partener indispensabil al Ucrainei”
Adrian Dumitru: Pentru că am ajuns la subiectul războiului hibrid, aș vrea să vorbim un pic și despre asta – în România, suntem supuși de câteva luni dificile la niște acțiuni foarte intense de război hibrid din partea Rusiei, rețelele sociale s-au umplut de clipuri video false, generate cu AI, în care apar de exemplu imagini cu Palatul Parlamentului din București în flăcări, în timp ce se aud sirenele de raid aerian, au fost multiple clipuri video fake generate cu AI în care Vladimir Putin apare vorbind în limba română și promițând că România va primi teritorii ucrainene sau încurajându-i pe oameni să iasă în stradă împotriva guvernului. Vă aduceți aminte sigur și de scandalul legat de alegerile prezidențiale. Întrebarea este ce credeți că ar trebui să facă decidenții pentru a preveni astfel de dezinformări și pentru a opri propaganda rusă din a otrăvi mințile oamenilor. Există un manual de cum să ne luptăm cu așa ceva?
Oleksandr Kovalenko: Și acum, în ceea ce privește România? România este o țară care este un partener indispensabil al Ucrainei. A sprijinit Ucraina de la bun început — nu doar după invazia pe scară largă din 2022, ci încă dinainte. Personal, opinia mea este că România este una dintre acele țări despre care se vorbește prea puțin în spațiul informațional ucrainean, dar căreia ar trebui să-i fim profund recunoscători pentru ajutorul oferit.
Apropo, și Bulgaria este o astfel de țară. Bulgaria ne-a ajutat, de asemenea, încă din primele zile. Și vă voi spune și mai mult. Poate că nu ar trebui să fie publicat, ca să nu se facă prea mare vâlvă, dar chiar și o țară precum Marocul ne-a ajutat — una dintre primele care a făcut-o în 2022. Sunt multe astfel de țări despre care nu știm nimic. Și sunt altele despre care aflăm doar treptat.
De aceea, sunt complet de acord că nici în România, nici în Ucraina nu se cunoaște suficient nivelul de sprijin acordat în timpul invaziei pe scară largă declanșate de Federația Rusă. Sunt multe astfel de țări. Și sper ca în timp să se afle mai multe despre ele. Din păcate, nici cetățenii Ucrainei, nici cei ai țărilor care ne ajută nu cunosc suficient de bine cât de strânsă este relația noastră.
Pentru țările noastre — și în general pentru întreaga lume civilizată — ceea ce contează cel mai mult este: suveranitatea frontierelor, independența, identitatea culturală și cooperarea pașnică.
Nu ceea ce promovează Rusia. Rusia promovează doar ostilitate. Răspândește ambiții revanșarde. Și putem vedea acest fenomen chiar și în alte țări ale Uniunii Europene, unde apar din nou viziuni revizioniste.
Sunt sigur că înțelegeți foarte bine ce spun, mai ales dacă vorbim despre Ungaria, despre Viktor Orbán și despre partidul său, Fidesz, care are anumite opinii legate de teritoriile României. Din acest motiv consider că asemenea manifestări sunt inacceptabile. Între Ucraina și România există relații prietenești de lungă durată, și chiar dacă apar probleme, ele pot fi rezolvate la nivel diplomatic.
Dar tocmai agenții interni pro-ruși — pe care i-am menționat deja — încearcă mereu să deturneze aceste relații într-o direcție populistă, distructivă, haotică. De aceea cred că este extrem de important ca ambele părți să evidențieze constant aceste lucruri, să atragă atenția și să le trateze ca pe niște semnale de alarmă.
Pentru că orice tendință care are la bază populismul revanșard este, din păcate, una distructivă pentru țară și o conduce către un viitor deloc promițător.
„Viktor Orban e adânc legat de banii Rusiei”
Adrian Dumitru: L-ați menționat pe Viktor Orban, prim-ministrul ungar, un cunoscut adversar al aderării Ucrainei la Uniunea Europeană și un prieten al Rusiei și care a spus din nou când a venit recent în România că Ucraina nu se va alătura niciodată UE și NATO. Întrebarea mea este care este strategia Ucrainei de a-l face să se răzgândească și dacă e posibilă repararea relațiilor între Ucraina și Ungaria.
Oleksandr Kovalenko: Cred că în cazul lui Viktor Orbán, lucrurile nu se vor schimba. El este adânc legat de banii rusești. Și nimeni nu-l va „elibera” din acea legătură. Nici măcar el însuși. Și el înțelege foarte bine acest lucru. Din această cauză, în opinia mea, politica promovată de el nu se va schimba...
Din punctul meu de vedere, politica se va schimba doar atunci când se va schimba conducerea. Cred că Magyar, direct, ar putea să-l învingă în alegeri pe Orbán, într-o perspectivă electorală clar conturată. Mă refer la șeful opoziției.
Situația de pe front. „Recucerirea tuturor teritoriilor este posibilă”
Adrian Dumitru: Să discutăm puțin despre război, informațiile au fost puține de pe front în ultima vreme. Ce se întâmplă pe front? Pare că războiul se îndreaptă mai mult în direcția unui război de uzură – atacuri cu drone, atacuri teroriste ale Rusiei împotriva civililor pentru a-i face să-și piardă moralul.
Oleksandr Kovalenko: Loviturile asupra Ucrainei de pe teritoriul său sunt, de fapt, genocid și teroare. E vorba de populația civilă, iar ceea ce se întâmplă în zonele din spatele frontului, în fiecare noapte, este o strategie rusă deliberată. Rusia mizează pe presiunea asupra lui Zelenski prin teroarea asupra populației din spatele frontului.
În ceea ce privește zona de luptă, situația este dificilă, iar cele mai critice direcții sunt: Pokrovsk, Kostiantynivka și Novopavlivka. Acestea sunt în prezent cele mai complicate fronturi, unde se vor desfășura principalele evenimente — se poate spune chiar că sunt punctele-cheie ale conflictului.
Adrian Dumitru: Am văzut ieri (joi - n. red.) susținerea rușilor că au cucerit orașul Ceasiv Iar, Ucraina a negat.
Oleksandr Kovalenko: Este un fake. Sută la sută. În prezent, orașul Ceasiv Iar rămâne sub controlul Forțelor de Apărare ale Ucrainei. Trupele de ocupație ruse nu au intrat în totalitate — mai multe cartiere sunt încă sub controlul apărării ucrainene.
Luptele pentru Ceasiv Iar continuă. Rușii se află în zona iazului Niprovsk și până la brutărie — între iazul Niprovsk și cel al brutăriei. Dacă te uiți pe hartă, le poți identifica. Acolo, rușii controlează mai bine de 50% din oraș. Dar nu au cucerit părțile sudică și vestică.
Prin urmare, a spune că rușii controlează orașul Ceasiv Iar este o minciună.
Adrian Dumitru: Poate Ucraina să continue rezistența cu noile livrări din partea UE și SUA? De ce ar mai avea nevoie Ucraina ca să întoarcă soarta războiului? Să reia inițiativa, să recupereze teritorii - Donețk, Zaporojie sau în alte părți.
Oleksandr Kovalenko: Este un proces gradual: acumulare, aprovizionare, extinderea gamei de armament. Asta implică rachete, vehicule blindate, artilerie, dar și armament pe care încă nu l-am primit.
Se vorbește mereu în mass-media despre rachetele Tomahawk, dar noi avem nevoie de Tomahawk lansate de la sol — sistemele Typhoon. Știm că sunt rare, sunt încă în faza de testare, dar avem nevoie de ele pentru a lovi teritoriul Federației Ruse. De exemplu, nu putem opri fabrica din Elabuga, unde se produc drone Shahed-136, doar cu drone kamikaze.
Avem nevoie de o lovitură serioasă, cu focoase de aproximativ o jumătate de tonă — adică cu rachete de tip Tomahawk. Avem nevoie de aviație, rachete, muniție de artilerie, tehnică blindată — toate într-un efort acumulativ, care să ne permită să lovim puternic acolo unde inamicul este slăbit.
Adrian Dumitru: Credeți că războiul și-a schimbat ceva mai mult direcția dinspre confruntări directe pe linia frontului spre atacuri cu drone pe teritoriul Rusiei? Prioritatea este acum să se mute războiul în Rusia mai degrabă decât a recupera teritoriile din est?
Oleksandr Kovalenko: Scopul nostru principal, în prezent, este să ținem piept inamicului cu resursele pe care le avem. Din păcate, Donald Trump, timp de șase luni, nu ne-a oferit sprijinul necesar, iar acest lucru ne-a afectat capacitatea.Obiectivul principal va rămâne până la finalul anului 2025: apărarea. Vom încerca să ținem linia și să încetinim inamicul.
Adrian Dumitru: Care vi se pare că este acum obiectivul Ucrainei în război. Este realistă recuperarea teritoriilor?
Oleksandr Kovalenko: Ce se va întâmpla în 2026 va depinde de rezultatele din 2025 — cum vom face tranziția între ani. În privința loviturilor asupra teritoriului Federației Ruse — acestea se vor intensifica. Nu se vor opri. Până la sfârșitul anului 2025, vom începe să folosim sisteme combinate:
Nu doar drone cu rază lungă, ci și rachete de producție autohtonă. Recucerirea tuturor teritoriilor este posibilă. Totul depinde de mulți factori din zona de conflict.
Nimic nu este imposibil, chiar și în prezent. Doar că acum ne aflăm într-o fază defensivă. Nu avem suficiente resurse pentru a lansa operațiuni majore sau pentru a schimba fundamental cursul războiului.
Există scenarii care ar putea schimba situația pe front, dar asta ar presupune:
– tactici neobișnuite pentru inamic (în speță, Rusia);
– tehnologii noi care să fie folosite în aceste tactici.
Metodele clasice de război — ofensive standard, contraofensive, apărare convențională — nu mai funcționează. E nevoie de adaptare constantă și de schimbări continue în modul de a lupta pe câmpul de luptă.
Adrian Dumitru: E posibil să vedem un final al războiului din Ucraina în 2026?
Oleksandr Kovalenko: Așadar, dacă vorbim despre anul 2026 ca despre un an posibil pentru o nouă contraofensivă — da, acest lucru este posibil. Dacă vor fi pregătite condițiile necesare și vom avea mijloacele necesare.
O contraofensivă în 2026 este fezabilă, în funcție de condițiile create în 2025. Dar asta nu înseamnă că în 2026 se va încheia războiul. Războiul nu se va încheia în 2026.
Ştiri video recomandate
