O peșteră greu accesibilă din sudul Mexicului a păstrat timp de peste 1.100 de ani un adevărat tezaur arheologic. Pentru a ajunge în cele mai adânci galerii, cercetătorii au fost nevoiți să coboare peste 10 metri pe frânghii, apoi să traverseze un pasaj îngust, inundat. Tocmai acest traseu dificil pare să fi protejat, timp de secole, obiectele ritualice lăsate acolo de o civilizație precolumbiană, scrie Discover.
În interiorul peșterii, arheologii au descoperit 179 de obiecte ceramice grupate în 13 depozite ritualice, rămase aproape neatinse încă din perioada clasică târzie, aproximativ între anii 600 și 900 d.Hr.
Printre artefacte se află cădelnițe decorate cu motive ce imită spinii arborelui sacru ceiba, vase ceramice, boluri așezate lângă stalagmite modelate pentru a semăna cu siluete umane și un impresionant recipient al cărui mâner este ornamentat cu un șarpe cu gura larg deschisă.
Descoperirea a fost făcută de un ghid turistic
Intrarea în peșteră a fost identificată în ianuarie 2026 de ghidul turistic Jairo Díaz Barreiro, în apropierea formațiunii naturale Arco del Tiempo, una dintre cele mai mari arcade naturale din piatră din lume, situată în statul mexican Chiapas.
Acesta a anunțat imediat Institutul Național de Antropologie și Istorie din Mexic (INAH), iar echipa de arheologi trimisă la fața locului a stabilit că peștera reprezenta un spațiu sacru pentru populația Zoque, ce considera acest loc o poartă către lumea subterană, numită ts'uan.
Secretarul Culturii din Mexic, Claudia Curiel de Icaza, a subliniat importanța colaborării dintre comunitățile locale și specialiști.
„Protejarea patrimoniului începe atunci când există o relație de încredere între comunități și instituțiile responsabile de cercetarea și conservarea acestuia”, a declarat aceasta.
O adevărată rută ceremonială
Peștera măsoară peste 100 de metri lungime, însă cercetătorii cred că obiectele nu au fost amplasate întâmplător.
Dispunerea lor pare să marcheze un traseu ceremonial. Cădelnițele decorate cu motive inspirate de arborele sacru ceiba indică drumul spre interior, unde se succed mai multe încăperi împodobite cu stalactite și stalagmite.
La aproximativ 30 de metri de intrare, accesul este blocat de un sifon natural care poate fi traversat doar în sezonul secetos.
Dincolo de acesta se află două camere aflate la un nivel superior. În una dintre ele se găsesc stalagmite remodelate astfel încât să semene cu siluete umane, iar în cealaltă au fost descoperite mai multe vase ceramice cu mânere modelate în formă de oameni.
Traseul se încheie într-o încăpere principală unde au fost identificate cinci depozite ritualice ce conțin ceramică fină, de culoare portocalie, inclusiv vasul decorat cu un șarpe.
Jaguarii, bufnițele și șerpii aveau o semnificație aparte
Numeroase obiecte descoperite sunt decorate cu reprezentări de jaguari, bufnițe și șerpi, animale considerate sacre în credințele populației Zoque.
Arheologul Josuhé Lozada Toledo, coordonatorul cercetării, explică faptul că jaguarul simboliza întunericul și era văzut drept gardian al lumii subterane și al inimii muntelui.
Bufnițele reprezentau noaptea și înțelepciunea, în timp ce șerpii simbolizau puterea și ciclul vieții și al morții.
Ritualuri dedicate ploii și fertilității
Specialiștii cred că peștera nu a fost folosită ca adăpost, ci exclusiv pentru ceremonii religioase dedicate ploii și fertilității culturilor agricole.
Unul dintre cele mai spectaculoase obiecte descoperite este cădelnița decorată cu șarpele, pe al cărei mâner apare și un simbol în formă de cruce, reprezentând cele patru puncte cardinale, un element întâlnit frecvent în cosmologia mesoamericană.
Această interpretare este în concordanță cu stilul de viață al populației Zoque, pentru care agricultura avea un rol esențial. Porumbul, fasolea și dovleacul reprezentau principalele culturi care asigurau hrana comunităților din regiunile ce corespund astăzi statelor Chiapas, Tabasco, Veracruz și Oaxaca.
Cercetările continuă
Arheologii urmează să analizeze conținutul vaselor ceramice, care s-au păstrat într-o stare remarcabilă. Ei speră să identifice urme de rășină de copal, cenușă sau chiar fragmente osoase umane, păstrate încă din perioada în care peștera era folosită pentru ritualuri, în urmă cu peste un mileniu.
Specialiștii consideră că accesul extrem de dificil a fost principalul motiv pentru care aceste artefacte au rămas intacte timp de peste 1.100 de ani, iar gestul ghidului care a anunțat autoritățile a permis conservarea lor și pentru generațiile viitoare.