Partenonul este complet din nou după 220 de ani. Cum arată după una dintre cele mai dificile restaurări de pe Acropole

Pentru prima dată după aproximativ 220 de ani, frontonul vestic al Partenonului poate fi văzut din nou în forma sa completă. Serviciul de Restaurare a Acropolei a îndepărtat definitiv schelele de pe fațada vestică a templului, lăsând la vedere două noi blocuri de marmură și zidul din spatele lor, restaurat integral.

Momentul a încheiat o intervenție începută cu un studiu de restaurare în 2011 și transformată, de-a lungul a mai bine de un deceniu, într-una dintre cele mai dificile operațiuni de conservare desfășurate pe Acropole, scrie Ekathimerini.

Cea mai mare parte a muncii s-a făcut însă departe de ochii turiștilor, în spatele pietrelor sculptate pe care vizitatorii le fotografiază de jos.

Arhitectul Kosmas Skaris a coordonat, între 2018 și 2025, restaurarea structurii ascunse din spatele frontonului. El lucrase pentru prima dată la această zonă încă din 2012, când Comitetul pentru Conservarea Monumentelor Acropolei i-a cerut să pregătească studiul de restaurare.

„A fost o coincidență fericită să revin la monument în 2018 și să primesc chiar supravegherea lucrărilor pentru zidul pe care îl studiasem în trecut”, a spus Skaris. „Pentru un arhitect este important să fie implicat și în punerea în practică a proiectului pe care l-a studiat, cu atât mai mult atunci când îl și coordonează”.

Frontonul triunghiular are două componente principale: blocurile verticale vizibile din exterior și zidul din spatele lor, care susține grinzile acoperișului și sculpturile.

Colega sa, Vasileia Manidaki, în prezent șefa șantierului, s-a ocupat de blocurile verticale, în timp ce Skaris a coordonat lucrările la zidul din spate.

Pietrele erau mult mai deteriorate decât se credea

Blocurile de marmură suferiseră serios de-a lungul secolelor. Un incendiu izbucnit în timpul invaziei herulilor din anul 267 d.Hr. a distrus acoperișul din lemn al templului, a ars fața estică a zidului și a provocat fisuri în blocuri.

Inițial, restauratorii estimau că fiecare piatră va avea nevoie de trei sau patru intervenții. După demontare, au descoperit însă fisuri ascunse care fragmentaseră unele blocuri în zeci de bucăți. Specialiștii au găsit și o fisură lungă care separa partea arsă a zidului de restul structurii. Inginerii au fost obligați să refacă calculele de rezistență și să testeze modele la scară reală înainte de a decide cum să consolideze zona.

Demontarea a oferit echipei și o ocazie rară de a vedea interiorul structurii și de a documenta informații care ar putea fi utile cercetărilor viitoare.

Urmele de cenușă găsite între pietre au fost colectate cu grijă, iar elementele antice de prindere, precum și cele montate în restaurări mai vechi, au fost păstrate. Unele dintre ele au fost înlocuite cu piese noi din titan.

„O parte importantă a muncii noastre este să confirmăm modul în care înțelegem proiectul original și să înregistrăm informațiile științifice pe care ni le oferă monumentul”, a explicat Skaris.

Decizia de a completa frontonul a schimbat amploarea proiectului

Pe parcursul lucrărilor, autoritățile au decis să nu se limiteze doar la consolidarea structurii, ci să completeze și zonele care rămăseseră goale timp de aproximativ două secole. Asta a însemnat că și zidul din spate, care susține blocurile verticale, trebuia completat. În partea centrală superioară a fost adăugată marmură nouă.

„Intervenția a început ca o operațiune de salvare necesară. Studiul identificase probleme care trebuiau rezolvate imediat”, a spus Skaris.

Completarea integrală a frontonului nu era însă obligatorie din punct de vedere structural.

Ca de obicei în cazul unor intervenții de asemenea amploare, Serviciul de Restaurare a Acropolei a prezentat încă din 2013 mai multe variante în cadrul unei reuniuni științifice internaționale și a cerut opiniile specialiștilor înainte de luarea unei decizii finale.

Skaris spune că fiecare vizitator își poate forma propria părere despre restaurare, dar consideră că aceasta ar trebui să se bazeze pe materialele istorice și pe dovezile disponibile, nu doar pe nostalgie.

În opinia sa, emoția autentică vine din înțelegerea monumentului și a istoriei sale, nu doar din dorința de a păstra imaginea cu care oamenii s-au obișnuit.

O muncă de echipă între zeci de specialiști

Restaurarea unui monument precum Partenonul îi implică pe arhitecți, ingineri, arheologi, chimiști, conservatori și tehnicieni specializați în prelucrarea marmurei.

Skaris îl creditează pe Manolis Korres, unul dintre cei mai importanți specialiști în Partenon, pentru coordonarea științifică a proiectului și spune că o astfel de muncă poate funcționa doar dacă specialiștii își lasă orgoliile deoparte.

„Fiecare trebuie să-și sacrifice ego-ul pentru binele echipei”, a spus el.

Lucrările i-au adâncit și mai mult admirația pentru constructorii antici. Potrivit lui Skaris, nu doar detaliile tehnice sunt impresionante, ci mai ales felul în care proiectul a fost coordonat, în condițiile în care arhitecții antici au modificat planul chiar în timpul construcției.

„Nicio urmă a muncii umane păstrată pe pietrele antice nu este întâmplătoare”, a spus el. „Totul are un motiv și arată cunoștințele profunde, înțelepciunea, capacitatea de adaptare și metoda de lucru a arhitecților antici”.

Pentru Skaris, interpretarea acestor urme seamănă cu o călătorie mentală în timp.

„Pot să-mi frământ mintea luni întregi până găsesc o explicație logică ce se potrivește cu toate datele”, a spus el.

Frontonul poate fi văzut din nou complet

Skaris nu se afla pe șantier în iunie, când schelele au fost în cele din urmă îndepărtate, însă văzuse zidul finalizat în iulie 2025, când modificarea temporară a schelelor îi oferise o imagine rară asupra restaurării.

„Când un proiect se încheie există întotdeauna un sentiment de satisfacție, pentru că monumentul se întoarce în societatea căreia îi aparține. Dar există și un sentiment ciudat de pierdere, pentru că drumul se termină”, a spus el.

Ministrul grec al Culturii, Lina Mendoni, a descris frontonul restaurat drept „uluitor” și a spus că acesta și-a recăpătat forma pe care o avusese ultima dată înainte de apariția statului grec modern.

Două blocuri noi de marmură ocupă acum spații care rămăseseră goale de atunci. Unul combină fragmente antice cu marmură nouă, iar celălalt a fost realizat integral din marmură extrasă din cariera Dionysos.

Restaurarea a fost finanțată prin două programe susținute de Uniunea Europeană: Cadrul Strategic Național de Referință 2014-2020 și Fondul de Redresare și Reziliență pentru perioada 2021-2025.

Vizitatorii vor vedea acum fațada vestică restaurată, însă partea care va rămâne aproape invizibilă este zidul din spatele ei.

Acesta a rezistat unui incendiu, mai multor cutremure și exploziei depozitului de praf de pușcă din 1687 și continuă să susțină una dintre cele mai fotografiate părți ale Partenonului.

„Cât timp există schele undeva pe monument, oricât ne-ar deranja ca vizitatori, trebuie să ne amintim că acolo lucrează specialiști care încearcă să încetinească degradarea și, în același timp, transmit mai departe cunoștințele și experiența lor generației următoare”, a spus Skaris.