Majoritatea păsărilor nu ating altitudini mari în zbor, iar unele – cum ar fi emu sau cazuarul – nu zboară deloc, deși au aripi, scrie Forbes.
Totuși, există și păsări care nu doar că zboară, ci ating altitudini amețitoare, unde aerul este rarefiat și condițiile devin extreme. Aceste înălțimi nu sunt o simplă alegere, ci necesită adaptări biologice spectaculoase – plămâni mai mari, sânge cu afinitate crescută pentru oxigen și o capacitate metabolică ieșită din comun.
Conform unui studiu publicat în Journal of Experimental Biology, păsările de mare altitudine au dezvoltat strategii complexe pentru a capta, transporta și utiliza oxigenul în condiții de hipoxie (deficit de oxigen). În plus, au aripi mai mari, care le permit să planeze cu un consum minim de energie.
Vulturul Rüppell – 11.300 metri
Originar din Africa, vulturul Rüppell deține recordul mondial pentru cel mai înalt zbor observat vreodată. Un exemplar a intrat în coliziune cu un avion de linie aflat la 11.300 de metri altitudine – mai sus decât majoritatea aeronavelor comerciale. Acești vulturi sunt adaptați pentru altitudini extreme, având hemoglobină cu o capacitate excepțională de a lega oxigenul. Folosesc curenții termici pentru a plana pe distanțe mari în căutarea hranei.
Gâsca de India – 8.200 metri
Această pasăre remarcabilă este cunoscută pentru migrațiile sale epice peste Munții Himalaya, inclusiv în apropierea Everestului. Aceste gâște pot zbura la peste 8.000 de metri altitudine, având plămâni mari și mușchi extrem de eficienți în utilizarea oxigenului – o necesitate într-un mediu atât de sărac în aer.
Cioara alpină – 7.600 metri
Parte a familiei ciorilor, cioara alpină trăiește în regiunile muntoase ale Europei, Asiei și Africii de Nord. Nu este migratoare ca alte specii, dar este adesea observată zburând și cuibărindu-se la peste 7.500 de metri. Aripile sale curbate și abilitatea acrobatică în zbor îi permit să navigheze cu ușurință în zonele montane abrupte.
Lebăda cântătoare – 7.600 metri
Cunoscută pentru trilurile sale puternice, lebăda cântătoare parcurge migrații lungi între Europa și Asia. A fost observată de piloți la altitudini de până la 7.600 de metri. Zborul în formație ajută la economisirea energiei, iar aripile puternice și corpul aerodinamic le permit să mențină zborul în medii rarefiate.
Vulturul de stepă – 7.300 metri
Specie caracteristică stepelor din Asia Centrală, vulturul de stepă este un zburător desăvârșit. Se înalță la mari altitudini folosind curenți ascendenți și zboară pe distanțe mari în timpul migrației. Vederea excelentă și aripile largi îl ajută să vâneze eficient de la înălțime.
Zăganul (Lammergeier) – 7.300 metri
Cunoscut și ca vulturul cu barbă, zăganul trăiește în munți din Europa până în Himalaya. Zboară la altitudini de până la 7.300 de metri. Este special prin dieta sa – se hrănește în principal cu măduvă osoasă, pe care o obține lăsând oasele să cadă de la înălțime pentru a se sparge de stânci.
Cocorul Demoiselle – 7.300 metri
Fragil la înfățișare, dar rezistent în realitate, cocorul demoiselle traversează Himalaya în fiecare an pentru a ajunge în India. Înfruntă vânturi puternice, temperaturi scăzute și niveluri scăzute de oxigen. Zboară în grupuri bine organizate, unde exemplarele mai în vârstă ghidează tinerii în călătoria periculoasă.