Povestea incredibilă a unei prietenii născute de la un mesaj pus într-o sticlă care a traversat oceanul

Un mesaj pus într-o sticlă şi aruncat în valurile mării a ajuns din Columbia până în Tasmania şi a dus la naşterea unei prietenii între două tinere care au reuşit să se întâlnească faţă în faţă după 25 de ani.

Ceea ce poate părea să fie scenariul unui film este o poveste reală care vine de pe țărmurile nisipoase ale Tasmaniei, unde o sticlă sigilată și încredințată valurilor, a dat naștere unei prietenii capabile să sfideze timpul și distanţa, relatează Il Messaggero. 

Descoperirea de pe plaja Tatlows

Totul a început într-o dimineață de ianuarie, acum douăzeci și cinci de ani. Diane Charles, care locuieşte în Tasmania, Australia, avea obiceiul să se trezească devreme pentru a se bucura de marea liniștită și pentru a saluta primii trecători. În acea dimineață, însă, în mijlocul valurilor, a observat ceva care plutea. Era o sticlă perfect sigilată, cu un mesaj înăuntru. Diane s-a trezit în posesia unui mesaj misterios scris în limba spaniolă. Însă la acea vreme, nu exista Google Translate, iar comunitatea de imigranți din Tasmania era aproape inexistentă. Cu ajutorul fratelui său și al unui dicționar vechi, a încercat să descifreze textul cuvânt cu cuvânt. Conţinutul scrisoarii era poetic: „Viața m-a învățat că totul este posibil, primește dragoste și succes după asta”, se putea citi în traducerea literală. Dar cel mai prețios detaliu se afla în colțul din stânga sus: un nume și un număr de fax.

Lansarea în Marea Baltică 

În cealaltă parte a lumii, în 1997, o tânără columbiană pe nume Erika Boyero lucra ca barmaniţă la bordul unui vas de croazieră care naviga printre fiordurile din Scandinavia. Copleșită de plictiseala vieții la bord, Erika a decis să-și lase gândurile în voia mării: a umplut mai multe sticle goale de băutură cu scrisori și le-a aruncat peste bord în Marea Baltică.

Patru ani mai târziu, în 2001, una dintre acele sticle, care călătorise mii de kilometri, a ajuns în Tasmania. Când Diane a trimis un fax la numărul găsit în mesaj, Erika tocmai se întorsese acasă, în Columbia.

„Hei, ai primit un fax din Australia”, i-a spus tatăl ei. Erika a rămas uluită: „Ce? Nu cunosc pe nimeni în Australia!” Apoi, dintr-o dată, și-a amintit de sticle. „N-ai crede niciodată că s-ar putea întâmpla cu adevărat aşa ceva”, a declarat Erika presei. „Sunt milioane de oameni în lume... când destinul îți arată pe cineva pe care ești menit să-l întâlnești, e frumos.” 

O prietenie de un sfert de secol

Primul fax a declanșat o prietenie care a durat 25 de ani. Cele două femei au continuat să îşi scrie și să se sune regulat, împărtășind fiecare moment important din viața lor: nașterea copiilor, mutările, succesele și necazurile. Deși nu se întâlniseră niciodată în persoană, au devenit punctul de referință una pentru cealaltă.

Punctul culminant al acestei povești incredibile a avut loc în luna martie a anului trecut. Erika se afla în Kuala Lumpur pentru o călătorie și, pentru prima dată, distanța până în Tasmania părea că poate fi depăşită. Diane, care aștepta la aeroport, a descris așteptarea ca pe o emoţie pe care nu a mai trăit-o niciodată. Când Erika a trecut prin poarta de sosiri, a fost ca și cum ar fi îmbrățișat o „prietenă pierdută de mult timp”.

Întoarcerea la origini

Prima oprire a reuniunii lor nu putea fi decât plaja Tatlows, același loc de unde Diane, cu un sfert de secol mai devreme, găsise acea sticlă. Mai târziu, cele două prietene au vizitat Muzeul Stanley Discovery, unde mesajul original al Erikăi a devenit parte a unei expoziții permanente, demonstrând cum o mică bucată de hârtie poate uni două lumi îndepărtate.