Primul avion de pasageri din lume a fost o capcană mortală luxoasă. Imagini inedite dintr-un DH106

Astăzi, călătoria cu avionul cu reacție pare ceva de la sine înțeles. Suntem obișnuiți cu acea accelerație bruscă pe pistă care ne lipește de scaune, cu momentele când străpungem norii amenințători și ieșim în cerul senin, sau cu sunetele discrete care ne avertizează să ne punem centura. Și suntem obișnuiți să ajungem la destinație întregi.

Dar zborul comercial cu avionul cu reacție are doar 73 de ani. Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii era deja monarh atunci când Havilland DH106 1A Comet G-ALYP a decolat de pe Aeroportul Londra — cum era cunoscut Heathrow pe atunci — în jurul orei 15:00, pe 2 mai 1952, transportând primii pasageri plătitori din lume cu un avion cu reacție. În următoarele 23 de ore, cu cinci escale pe traseu, a parcurs cei 11.000 km spre Johannesburg.

Acest zbor a marcat un progres uriaș în ceea ce privește confortul și viteza, în comparație cu cele mai performante avioane cu elice ale vremii, cum ar fi Lockheed Constellation. Dispăruseră vibrațiile constante și zgomotul asurzitor al motoarelor cu pistoane. Lumea intrase brusc, ireversibil, în epoca avionului cu reacție, scrie CNN.

Iar primul constructor de avioane cu reacție care a reușit să se impună în ceruri, devansând rivali din SUA precum Boeing, a fost compania britanică de Havilland. Avantajul n-a durat mult: Comet-ul original DH106 a avut un scurt moment de glorie, înainte ca o serie de catastrofe să ducă la scoaterea din uz a întregii flote, testarea până la distrugere sau abandonarea lor.

Generații mai târziu, singura modalitate de a vedea cum arăta la bordul unui Comet era prin imagini alb-negru sau poze promoționale color cu familii zâmbitoare în interiorul unui DH106 1A.

Sau cel puțin, așa era până de curând. Un grup de pasionați a reconstituit cu meticulozitate unul dintre aceste avioane pionierat — cu rezultate impresionante.

„O imagine superbă”

Muzeul Aviației de Havilland este unul dintre cele mai puțin cunoscute locuri dedicate istoriei aviației. Situat într-o zonă rurală la nord-vest de Londra, aproape de aglomerata autostradă M25, e ușor de trecut cu vederea. Există indicatoare, dar ele duc spre un drum îngust între garduri vii, ce pare că se termină într-o fermă sau fundătură.

Dacă mergi mai departe, prima clădire notabilă este un conac vechi — Salisbury Hall, construit în secolul al XVI-lea și odinioară locuit de mama lui Winston Churchill. Dar după ce cotesti, muzeul ți se dezvăluie: un câmp plin de epave de avioane vechi și o serie de hangare ce ascund alte comori.

Locul în sine este o parte din istoria aviației. Aici, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, compania lui Geoffrey de Havilland a proiectat și testat DH98 Mosquito, un avion de luptă din lemn, cunoscut pentru viteza sa. În anii 1950, un antreprenor local a deschis pe acest sit primul muzeu al aviației din Marea Britanie.

Un Mosquito galben strălucitor, singurul prototip intact din al Doilea Război Mondial, este una dintre piesele centrale. Perfect restaurat, cu ușile bombelor larg deschise și elicele sale mari atașate la motoare Rolls-Royce Merlin.

Sunt expuse și alte legende ale aerului de la de Havilland, civile și militare. Într-un colț al hangarului Mosquito se află carlinga unui planor Horsa, folosit în misiuni de transport fără motor în timpul războiului.

În alt hangar — unde voluntarii pasionați, în unele zile mai numeroși decât vizitatorii, lucrează la restaurări — găsim un DH100 Vampire, primul avion cu reacție de la de Havilland, cu o coadă dublă neobișnuită.

Dar vedeta muzeului este fără îndoială de Havilland DH106 1A Comet. Pentru pasionații de avioane de pasageri, acesta este un loc de pelerinaj.

Chiar dacă nu are aripi, fuselajul vopsit în culorile companiei Air France, cu tren de aterizare cromat, acoperiș alb, logo cu căluț de mare și steagul Franței, face din Comet o prezență impunătoare.

„Este un avion superb, chiar și după atâția ani”, spune Eddie Walsh, pensionar și voluntar al muzeului, care conduce proiectul de restaurare.

Nu a fost mereu așa. Când muzeul a primit avionul în 1985, era doar un tub metalic gol. „Era într-o stare tristă. Fiecare parte a fost refăcută, iar pielea originală era într-o stare foarte proastă.”

„Un coșmar total”

Voluntarii au lucrat ani de zile pentru a-l readuce la gloria aeronautică — și azi, avionul arată aproape ca acum 75 de ani, minus aripile.

„Am vrea și aripile, dar ar ocupa tot muzeul”, adaugă Walsh.

Designul aripilor era special. Spre deosebire de majoritatea avioanelor comerciale ulterioare, Comet avea cele patru motoare cu reacție de Havilland Ghost încorporate în aripi, nu montate sub ele.

Deși inovatoare, motoarele consumau mult și nu ofereau suficientă tracțiune. Piloții trăgeau de manșă prea devreme sau rămâneau fără pistă. Rezultatele au fost accidente îngrozitoare. Problemele de design și inginerie au dus la sfârșitul Cometului.

Totuși, inițial, Comet a fost simbolul luxului. În partea din spate, o scară urcă înspre coadă. Interiorul a fost recreat cu grijă: băi separate pentru bărbați (cu pisoar) și femei (cu scaun, masă și oglindă).

Cabina principală are jumătate din locuri refăcute: scaune confortabile, tapițate în albastru cu modele, perdele roșii, suporturi cromate pentru pahare și scrumătoare — „fumătorii făceau zborurile un coșmar total”, spune Walsh.

Fiecare scaun avea vedere la ferestre mari, pătrate — ulterior înlocuite cu ferestre rotunde după ce au fost considerate (pe nedrept) cauza defecțiunilor structurale.

Mesele erau din lemn, mâncarea era servită în farfurii ceramice, cu tacâmuri adevărate. Nu existau compartimente de bagaje deasupra, dar muzeul a refăcut luminile și butoanele de apelare a stewardului cu ajutorul imprimantelor 3D.

„O sarcină aproape imposibilă”

Cabina e atât de fidel recreată încât aproape că simți că te afli la bord. Deși norii sunt pictați pe pereți, experiența amintește de avioanele de azi, dar mult mai exclusivistă.

În față, clasa întâi semăna mai degrabă cu un jet privat, cu mese din lemn și scaune față în față. Păreau făcute pentru familii elegante. Pozele vremii îi arătau pe pasageri în rochii de seară sau costume, sorbind cocktailuri sau luând mese elegante. Unele imagini – improbabile – arătau copii construind castele de cărți în timpul zborului.

Zborul era scump: un bilet către Johannesburg costa 175 lire sterline — echivalentul a 4.400 lire sau aproape 6.000 dolari astăzi.

În spate, o mică bucătărie, un spațiu pentru bagaje legate doar cu o plasă, și cabina de pilotaj refăcută cu panouri analogice și comenzi vechi, specifice piloților care zburau în război.

Reconstrucția a fost, spune Walsh, „aproape imposibilă”. „De unde să începi? Cum găsești piesele? Cum le montezi? Dar a ieșit foarte bine în final.”

„Prea sus, prea repede, prea devreme”
În spatele scaunelor piloților stăteau inginerul de zbor și navigatorul. Navigatorul folosea un sextant pentru a calcula poziția după Soare și stele — ca un marinar antic.

Comet era avangardist în 1952: zbura mai sus, mai repede și mai lin. „A fost ca un Concorde al vremii”, spune Walsh.

Dar nu a durat mult. „Prea sus, prea repede, prea devreme — asta a fost problema.”

O parte a cabinei este acum tăiată pentru a arăta structura fuselajului. Aceasta a fost cea mai fatală greșeală: pe 3 martie 1953, un Comet s-a prăbușit la decolare. A urmat altul în India, apoi două accidente în aer în 1954, soldate cu zeci de morți.

Anchetele au arătat că fuselajul nu rezista presurizărilor repetate. Crăpături apăreau în jurul șuruburilor și niturilor, ducând la explozii structurale.

Lângă Comet, muzeul expune o secțiune de fuselaj testată până la distrugere — un tribut adus investigațiilor riguroase, dar și un memento al costului tragic al progresului.

Comet 1A nu a mai zburat comercial, dar versiunile ulterioare, mai solide și cu motoare Rolls-Royce mai performante, au avut ceva succes. Totuși, când Comet 4 a intrat în serviciu în 1958, Boeing 707 și Douglas DC-8 îi luaseră deja fața.

De Havilland și-a pierdut influența. A fost achiziționat de Hawker Siddeley, iar brandul a dispărut, deși subsidiara canadiană mai există.

Comet nu mai zboară, dar moștenirea sa este în avioanele de azi. Inovația — și greșelile fatale — au modelat viitorul aviației comerciale.

„Trebuia ca cineva să înceapă totul”, spune Walsh. „Comet e cunoscut pentru problemele pe care le-a avut — dar e nedrept, pentru că a fost o adevărată inovație a epocii sale.”