Prova unui crucișător (N.r. - o navă de război rapidă) al Marinei SUA, avariat într-o bătălie din cel de-al Doilea Război Mondial din Pacific, a adus o nouă lumină asupra uneia dintre cele mai remarcabile povești din istoria acestei forțe. În urmă cu peste 80 de ani, echipajul navei USS New Orleans, lovit de o torpilă japoneză care a dus la moartea a zeci de marinari, a improvizat reparații cu bușteni de cocos, înainte de a parcurge, cu spatele, 1.800 de mile (aproximativ 3.000 de kilometri) prin Oceanul Pacific, scrie CNN.
Prova navei, partea din față, se scufundase pe fundul mării. Însă, în weekend, expediția Nautilus Live a Ocean Exploration Trust a localizat-o la o adâncime de 675 de metri în zona Iron Bottom Sound, din arhipelagul Insulelor Solomon.
Folosind vehicule subacvatice operate de la distanță, oamenii de știință și istoricii au observat "detalii ale structurii, vopselei și ancorei navei, care au confirmat că epava aparține navei New Orleans".
Pe 30 noiembrie 1942, New Orleans a fost lovită în prova babord în timpul bătăliei de la Tassafaronga, în largul insulei Guadalcanal, potrivit unui raport oficial al Marinei SUA. Explozia torpilei a aprins muniția depozitată în prova navei, ucigând peste 180 dintre cei aproximativ 900 de membri ai echipajului, potrivit înregistrărilor oficiale.
Echipajul a intervenit rapid pentru a închide pereții etanși și a preveni inundațiile în restul navei, care a ajuns "șchiopătând" în portul insulei Tulagi. Acolo, marinarii au mers în junglă pentru a obține materiale necesare reparațiilor.
"Pentru a camufla nava în fața unui potențial atac aerian, echipajul a construit o proră din bușteni de cocos", se menționează într-o relatare a Marinei SUA.
Cu acea proră improvizată, New Orleans a navigat în marșarier aproximativ 1.800 de mile peste Pacific, până în Australia, pentru reparații mai serioase, potrivit unei relatări a Muzeului Național al celui de-al Doilea Război Mondial din Louisiana.
Căpitanul în rezervă Carl Schuster a descris pentru CNN provocarea extraordinară de a naviga o navă de război în marșarier pe o distanță atât de lungă.
"Dificil" nu descrie în mod adecvat provocarea, a spus el.
El a explicat că prova este concepută pentru a tăia valurile, în timp ce pupa nu este, ceea ce face ca valurile să ridice și să coboare partea din spate a navei în mod constant. Când pupa se ridică, cârmele își pierd eficiența, ceea ce îngreunează controlul direcției.
Pierderea provei schimbă, de asemenea, centrul de manevrabilitate al navei, afectând modul în care aceasta răspunde la vânt, valuri, cârmă și elice. Ofițerii de pe New Orleans au fost nevoiți să învețe din mers cum să mențină stabilitatea și direcția navei în noile condiții.
Datorită ingeniozității și adaptabilității echipajului, New Orleans a supraviețuit bătăliei de la Tassafaronga și a putut participa mai târziu la alte operațiuni importante în Pacific.
După ce a ajuns în Australia, nava a fost transportată la șantierul naval din Puget Sound, statul Washington, unde a fost complet reparată. Ulterior, a participat la bătălii-cheie din Pacific, precum Saipan și Okinawa, care au permis Statelor Unite să cucerească aerodromuri strategice pentru loviturile finale asupra Japoniei.
USS New Orleans a primit 17 stele de luptă pentru serviciul său în Pacific, clasându-se pe locul trei în topul celor mai decorate nave din acel teatru de operațiuni, potrivit Muzeului celui de-al Doilea Război Mondial.
Prova navei a fost descoperită în timpul unei expediții maritime de 21 de zile în zona Guadalcanal, în Iron Bottom Sound, organizată de Nautilus Live – un parteneriat între NOAA Ocean Exploration, Ocean Exploration Cooperative Institute, Universitatea din New Hampshire și Comandamentul pentru Istorie și Patrimoniu Naval.
Înainte de al Doilea Război Mondial, Iron Bottom Sound era cunoscută ca Savo Sound, însă marinarii aliați i-au dat actualul nume din cauza numărului mare de nave scufundate acolo în timpul bătăliilor.
Între august și decembrie 1942, în zonă au avut loc cinci bătălii navale majore, soldate cu pierderea a peste 20.000 de vieți omenești, 111 nave și 1.450 de avioane din toate taberele implicate.
Potrivit expediției, până în prezent, fuseseră localizate mai puțin de 100 dintre aceste epave aparținând forțelor americane, japoneze, australiene și neozeelandeze.
Expediția a început pe 2 iulie și continuă până pe 23 iulie.