Sud-coreenii își pun tot mai des problema cum ar trebui să fie numit în public statul nord-coreean – o sarcină care ar putea să fie foarte simplă la prima vedere dar care devine mult mai complicată când începi să iei în calcul diverse nuanțe politice și geopolitice. Răspunsul ar putea să aibă repercusiuni inclusiv pentru situația constituțională a Coreei de Sud, scrie The Guardian.
Problema lingvistică cu care se confruntă sud-coreenii reiese dintr-o realitate simplă – statul sud-coreean (oficial denumit Republica Coreea), se consideră autoritatea statală legitimă asupra întregii peninsule coreene și succesorul vechiului stat coreean de dinainte de 1910 (anul în care Imperiul Coreean condus de dinastia Joseon, protectorat al Japoniei din 1905, a fost anexat formal de Japonia – n. red).
Din acest punct de vedere – Coreea de Nord este o regiune controlată de rebeli care urmează să fie reunificată cu restul țării și nu un stat separat.
În termeni colocviali, Coreea de Nord este numită în Sud „Bukhan” (북한) – în traducere directă „Han-ul nordic” (Han este endonimul coreean, adică numele prin care se identifică pe sine populația coreeană și vine de la Samhan – două perioade distincte din istoria Coreei în care peninsula a fost controlată de trei regate), iar Coreea de Sud însăși se numește pe singe Hanguk – adică țara Han (numele nu are legătură cu etnia Han din China – n. red.).
De cealaltă parte, Coreea de Nord continuă să se numească pe sine „Joseon” – folosind numele vechii dinastii coreene care a condus Coreea între 1392 și 1910. Când se referă la Sud – nord-coreenii folosesc termenul de „namjoseon”, adică Joseon-ul de Sud.
Fără să intrăm prea mult în originile termenilor de Han și Joseon și de ce cele două state coreene folosesc un termen și nu pe celălalt – o istorie complicată și lungă pentru care e nevoie de un spațiu mult mai amplu – cele două Corei rămân pe poziție opuse nu doar din punctul de vedere al formei statului – autocrație versus democrație – ci și din punctul de vedere al diviziunilor culturale.
De la confruntare la conciliere
Până recent, sub conducerea fostului președinte de dreapta Yoon Suk-Yeol, Coreea de Sud a adoptat o poziție mai dură față de Nord – crescând în intensitate inclusiv războiul propagandistic și retorica dură față de regimul de la Phenian. Acum, de când a preluat puterea noul președinte Lee, un politician mai moderat și mai pragmatic – Coreea de Sud face pași spre o nouă dezghețare a relațiilor inter-coreene.
Astfel, ministrul unificării de la Seul a început, recent, să se refere la Nord cu numele său oficial de „Republica Populară Democratică Coreeană”, iar în martie a vorbit de posibilitatea ca relațiile inter-coreene să poarte numele de „relații han-jo” sau relații „Han-Joseon”.
Săptămâna aceasta, ministerul chiar a început o dezbatere publică pe tema folosirii numelui oficial al regimului de la Phenian în comunicările oficiale.
„Felul în care îi numim pe omologii noștri demonstrează cum îi percepem și ce fel de relație ne dorim să avem cu ei”, a spus Kim Nam-jung, ministrul adjunct al unificării în deschiderea conferinței de dezbatere publică.
El s-a referit la experiența Germaniei divizate – în care RDG și RFG au început să-și folosească numele oficiale după tratatul din 1972. Astfel, au fost reduse tensiunile și s-a accelerat dialogul inter-german care a condus la unificarea rapidă dintre 1989 și 1990.
„Când limba și instituțiile încep să respecte și să recunoască realitatea celuilalt putem sparge ciclul constant al confruntării și putem extinde spațiul pentru coexistența pașnică”, a adăugat el.
Președintele Lee Jae Myung a încercat, de când și-a preluat mandatul, să fie cât mai conciliant față de Nord – să trateze regimul de la Phenian cu respect și să respingă ideea unificării prin absorpție, dar și să evite orice acțiuni care pot fi percepute drept ostile. El a spus, de asemenea, că cele două Corei „nu sunt dușmani”.
În practică, în ciuda pretențiilor și asumpțiilor politice, cele două Corei funcționează, evident, ca două state separate. În fapt, din cauza rupturii politice vechi de peste 80 de ani, cele două Corei au început să formeze culturi distincte care se reflectă inclusiv în limbă.
Războiul lingvistic inter-coreean
Susținătorii ideii că Sudul ar trebuie să folosească un limbaj conciliant față de Nord spun că termenul de Bukhan are greutate politică. Kim sung Kyung, profesor de sociologie la Universitatea Sogang spune că a numi Nordul „Bukhan” înseamnă că nu-i recunoști statalitatea și suveranitatea.
Implicațiile juridice sunt contestate, însă. Kwon Eun-min, avocat, spune că faptul că te referi la Nord cu numele său oficial nu înseamnă și că-l recunoști ca stat. El spune că cele două Corei și-au folosit deseori, referindu-se una la cealaltă, titulatura oficială la summituri și în documente oficiale.
Dezbaterea vine după ce și Nordul și-a schimbat perspectivele retorice și lingvistice față de Sud – dictatorul Kim Jong-un a spus recent că relațiile inter-coreene nu mai pot fi considerate relații între concetățeni și că cele două state sunt două entități ostile una față de cealaltă și aflate în război.
De atunci, însă, regimul de la Phenian a făcut și el saltul lingvistic și a început să numească Sudul după formula oficială – Daehan Minguk – sau Hanguk, în loc de Namjoseon.
Criticii se opun ferm, însă – Song Eon-seok, politician de rang înalt al Partidului Puterii Populare, de opoziție, spune că decizia guvernului actual încalcă clar constituția țării pentru că înseamnă că este „recunoscut oficial Nordul ca stat separat”.
Constituției Coreei de Sud prevede în articolul 3 că „teritoriul Republicii Coreea este format din Peninsula Coreeană și insulele adiacente”. Imediat după, în articolul 4, legea fundamentală sud-coreeană prevede că statul are datoria să ducă la bun sfârșit „unificarea pașnică”. Criticii argumentează că folosirea numelui oficial al regimului nord-coreeană încalcă ambele articole.
Când vine vorba de opinia publică, perspectivele față de unificare s-au schimbat puternic în ultima perioadă. Acum, conform Institutului Național Coreean pentru Unificarea Națională, doar 49% dintre sud-coreeni mai consideră că „unificarea este necesară” – cel mai scăzut nivel din istoria ultimilor 80 de ani.