Conflictul dintre Israel și poporul palestinian este unul dintre cele mai vechi și mai violente din lume. Originile sale se întind pe mai bine de un secol.
Au avut loc o serie de războaie între Israel și statele arabe, precum și revolte – numite intifade – împotriva ocupației israeliene, urmate de represalii și măsuri dure luate de Israel.
Consecințele disputei istorice asupra unor chestiuni precum pământul, granițele și drepturile sunt încă resimțite astăzi, inclusiv în cel mai recent război dintre Israel și Hamas în Gaza, scrie BBC.
Ce era Israel înainte de 1948 și cum a fost creat?
Marea Britanie a preluat controlul asupra zonei cunoscute sub numele de Palestina în Primul Război Mondial, după înfrângerea Imperiului Otoman, care stăpânise acea parte a Orientului Mijlociu.
Acolo trăiau o majoritate arabă și o minoritate evreiască, împreună cu alte grupuri etnice.
Tensiunile s-au amplificat după ce britanicii au sprijinit, prin Declarația Balfour, crearea unui „cămin național” pentru poporul evreu în Palestina. Evreii aveau legături istorice cu pământul, dar și arabii palestinieni revendicau acel teritoriu de secole și s-au opus.
Între anii 1920–1940, numărul evreilor care soseau a crescut, mulți fugind de persecuțiile din Europa. Holocaustul, în care șase milioane de evrei au fost uciși, a făcut și mai urgentă cererea pentru un refugiu sigur.
Până în 1947, populația evreiască ajunsese la 630.000, adică peste 30% din total. În acel an, ONU a votat împărțirea Palestinei în două state – unul evreiesc și unul arab – iar Ierusalimul urma să fie oraș internațional.
Statele arabe au respins planul, argumentând că evreilor li se oferă mai mult teritoriu, deși erau minoritari. Marea Britanie s-a abținut, iar mandatul său a luat sfârșit la 14 mai 1948. Cu câteva ore înainte, liderii evrei au proclamat statul Israel. ONU l-a recunoscut anul următor.
Războiul arabo-israelian din 1948
A doua zi după proclamarea independenței, Israel a fost atacat de cinci armate arabe.
Cunoscut în Israel drept războiul de independență, conflictul s-a încheiat în 1949 cu un armistițiu: Israel controla cea mai mare parte a teritoriului, Egiptul ocupa Fâșia Gaza, iar Iordania – Cisiordania și Ierusalimul de Est.
Aproximativ 750.000 de palestinieni au fugit sau au fost alungați din casele lor și au devenit refugiați. Evenimentul este cunoscut în arabă drept Nakba („Catastrofa”).
În anii următori, sute de mii de evrei au plecat sau au fost expulzați din statele musulmane din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, mulți stabilindu-se în Israel.
Războiul de Șase Zile din 1967
În 1967, Israel a dus un război cu Egiptul, Siria și Iordania, temându-se de un atac iminent.
După șase zile de lupte, Israel a cucerit Peninsula Sinai și Gaza de la Egipt, Înălțimile Golan de la Siria și Ierusalimul de Est și Cisiordania de la Iordania.
Astfel, aproximativ un milion de palestinieni au intrat sub control israelian. Ocupația acestor teritorii continuă și astăzi.
Israel a returnat Sinaiul Egiptului în 1979, dar a anexat Ierusalimul de Est și Înălțimile Golan – anexări nerecunoscute de comunitatea internațională.
Care este statutul Cisiordaniei?
Cisiordania, aflată între Israel și râul Iordan, are aproximativ trei milioane de palestinieni. Alături de Gaza și Ierusalimul de Est, formează Teritoriile Palestiniene Ocupate.
Palestinienii au cerut mereu ca aceste teritorii să facă parte dintr-un stat independent, idee sprijinită de majoritatea comunității internaționale.
Israel controlează în continuare regiunea, dar din anii ’90 Autoritatea Palestiniană administrează majoritatea orașelor.
Există circa 160 de colonii israeliene în Cisiordania și Ierusalimul de Est, cu 700.000 de locuitori. Ele sunt considerate ilegale de dreptul internațional, dar Israel le vede ca permanente și legitime.
În iulie 2024, Curtea Internațională de Justiție a decis că prezența israeliană în teritoriile ocupate este ilegală și a cerut retragerea coloniștilor.
Disputa asupra Ierusalimului
Atât Israel, cât și palestinienii revendică Ierusalimul drept capitală.
Israel, care controla deja partea de vest, a ocupat Ierusalimul de Est în 1967 și a declarat orașul capitală indivizibilă.
Palestinienii văd Ierusalimul de Est drept capitala viitorului lor stat. Majoritatea populației din acea zonă este palestiniană.
Locurile sfinte din Ierusalim, în special complexul Moscheii Al Aqsa / Haram al-Sharif pentru musulmani și Muntele Templului pentru evrei, se află în centrul conflictului. ONU consideră Ierusalimul de Est teritoriu palestinian ocupat.
Gaza: între blocadă și război
Fâșia Gaza, mic teritoriu de 41 km lungime și 10 km lățime, are circa 2,1 milioane de locuitori, fiind una dintre cele mai dense zone din lume.
După 1967, Israel a ocupat Gaza și a construit colonii. În 2005, și-a retras trupele și coloniștii, dar a păstrat controlul asupra granițelor, spațiului aerian și apelor – fapt ce face ca ONU să considere Gaza teritoriu ocupat.
În 2006, Hamas a câștigat alegerile și, după lupte, a preluat controlul total al teritoriului. Israel și Egipt au impus apoi o blocadă strictă.
De atunci, Hamas și Israel s-au confruntat în mai multe războaie: 2008–2009, 2012, 2014 și 2021. În fiecare, majoritatea victimelor au fost palestinieni.
Pe 7 octombrie 2023, Hamas a lansat un atac în Israel, ucigând circa 1.200 de persoane și luând 251 de ostatici. A urmat o ofensivă israeliană de proporții, soldată – conform Ministerului Sănătății condus de Hamas – cu peste 61.000 de morți în Gaza.
ONU și mai multe țări au avertizat asupra foametei și catastrofei umanitare, în timp ce Israel respinge acuzațiile și susține că nu blochează ajutorul.
Recunoașterea unui stat palestinian
Statul Palestina este recunoscut de peste 150 de țări membre ONU și are statut de „stat observator permanent”.
În septembrie 2025, Marea Britanie, Franța, Canada, Australia și Portugalia au anunțat recunoașterea oficială. Alte state europene, precum Belgia și Luxemburg, sunt așteptate să facă același pas.
Premierul britanic Keir Starmer a spus că vrea să „reînvie speranța păcii și a soluției celor două state”. Macron a declarat: „A venit timpul pentru pace. Nimic nu justifică războiul din Gaza”.
Israelul respinge recunoașterea, considerând că aceasta „recompensează Hamas”.
Refugiații palestinieni
Aproximativ 5,9 milioane de palestinieni sunt înregistrați ca refugiați la ONU – descendenți ai celor alungați în 1948. Majoritatea trăiesc în Iordania, Gaza, Cisiordania, Siria și Liban.
Palestinienii cer dreptul la întoarcere, dar Israel refuză, criticând agenția ONU UNRWA pentru perpetuarea statutului de refugiat.
Soluția celor două state
Formula sprijinită de comunitatea internațională prevede existența unui stat palestinian în Cisiordania și Gaza, cu capitala la Ierusalimul de Est, care să coexiste cu Israelul.
Israel respinge însă această soluție, argumentând că statutul final trebuie decis prin negocieri și că un stat palestinian ar reprezenta o amenințare de securitate.
Autoritatea Palestiniană sprijină soluția celor două state, dar Hamas o respinge, nerecunoscând existența Israelului.
În 1993, Acordurile de la Oslo au încercat să deschidă drumul păcii, dar negocierile s-au prăbușit, fiecare parte acuzând-o pe cealaltă.