România știe de ani buni că are în subsol mineralizații care conțin pământuri rare, însă la aproape doi ani după ce le-a inclus oficial în strategia națională pentru resurse minerale 2025-2035, țara nu are încă o exploatare comercială proprie. În schimb, Bucureștiul încearcă să intre în lanțul strategic al pământurilor rare printr-un proiect la Feldioara, unde ar urma să fie procesate concentrate provenite din Groenlanda. Paradoxul este că România încearcă să devină verigă în industria europeană a pământurilor rare înainte de a ști cât valorează și dacă își poate exploata propriile resurse.
Strategia națională pentru resurse minerale neenergetice 2025-2035, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 1.464/2024, menționează că până în 2035 România trebuie să își valorifice superior resursele minerale și să devină un pol de dezvoltare durabilă în economia europeană.
Potrivit documentului, la finalizarea etapei de documentare, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului și-a propus: "Repoziționarea domeniului resurselor minerale neenergetice pe harta intereselor României" și a elaborat Strategia națională pentru resursele minerale neenergetice, având ca perspectivă de implementare anul 2035.
Șapte zone în care sunt concentrate pământurile rare
Strategia Națională pentru Resurse Minerale Neenergetice 2025–2035 enumeră șapte zone în care sunt indicate ocurențe de pământuri rare: Glogova, Clejnești, Ohaba, Chituc, Poienari-Tigveni, Jolotca-Ditrău și Grădiștea de Munte. În tabelul intitulat "Descriere generală resurse potențiale M.P.C. din România", strategia menționează, în cazul pământurilor rare, "zăcăminte care conțin monazit, bastnasit, allanit și altele”, precum și "nisipurile aluvionare care conțin minerale titano-zirconifere".
Documentul face însă o distincție importantă între aceste ocurențe și existența unor rezerve exploatabile. În analiza privind pământurile rare și alte materii prime critice, strategia enumeră drept punct forte faptul că "există mineralizații de pământuri rare explorate", dar menționează separat că există "studii de concentrare a mineralelor grele din acumulări aluvionare, precum titan (Ti), zirconiu (Zr), pământuri rare”. În același timp, printre punctele slabe este menționat faptul că "nu există o bază de date actualizată pentru materii prime critice".
Mai mult, strategia clasifică explicit pământurile rare în categoria resurselor metalifere "economic importante, cu rezerve geologice neevaluate și cu un potențial moderat". Această formulare este esențială pentru că documentul confirmă existența unui potențial geologic, dar nu oferă o estimare a unor rezerve exploatabile sau a valorii lor economice.
Strategia subliniază, de altfel, necesitatea unei evaluări suplimentare. "Realizarea unei evaluări a bazei naționale de materii prime critice are o importanță cu totul deosebită”, se arată în document, deoarece o asemenea evaluare ar răspunde necesității "de a identifica și exploata resurse de materii prime extrem de valoroase și indispensabile economiei UE".
Documentul subliniază caracterul strategic al materiilor prime critice pentru economia europeană și riscurile generate de dependența de importuri. Documentul arată că UE este puternic dependentă de importurile de materii prime critice, iar producția și procesarea acestora sunt concentrate într-un număr redus de țări.
Această concentrare creează vulnerabilități pentru securitatea aprovizionării europene, motiv pentru care strategia evidențiază necesitatea diversificării surselor și a dezvoltării capacităților de extracție și procesare în interiorul Uniunii Europene.
"UE se bazează aproape exclusiv pe importurile pentru multe materii prime critice, furnizorii fiind concentrați într-un număr mic de țări terțe, atât în etapa de extracție, cât și de prelucrare. Astfel, 97% din importul de magneziu provine din China; elementele provenite din pământuri rare, utilizate în magneții permanenți, sunt rafinate exclusiv în China; 63% din cobaltul mondial, folosit în baterii, este extras în R.D. Congo, iar 60% din cobalt este rafinat în China", precizează documentul.
Lipsește exploatarea comercială
Deși constată că România poate juca un rol strategic important în acest context, în aproape doi ani de la adoptarea strategiei, nu există încă o exploatare comercială a propriilor mineralizații de pământuri rare. România a făcut însă un pas pe o altă verigă a lanțului, și anume procesarea.
În decembrie 2025, Fabrica de Prelucrare a Concentratelor de Uraniu Feldioara, companie controlată de Nuclearelectrica, a semnat un term sheet neangajant cu compania americană Critical Metals Corp pentru evaluarea unei societăți mixte, deținută în proporție de 50%-50%, care ar putea dezvolta la Feldioara o instalație de procesare a metalelor rare. Nuclearelectrica subliniază însă că acordul este neangajant și că, în această etapă, nu produce implicații juridice sau financiare pentru companie, ci urmărește evaluarea fezabilității proiectului.
Proiectul este legat de zăcământul Tanbreez din sudul Groenlandei. Potrivit Critical Metals, compania urmărește să obțină drepturi de preluare pentru 50% din concentratul produs de Tanbreez și să dezvolte în România o instalație de procesare.
Resurse de grafit și magneziu
Pământurile rare nu sunt însă singura categorie de materii prime critice identificate în România. Strategia inventariază o listă mult mai largă de resurse considerate importante pentru economia și securitatea industrială, printre care grafitul, magneziul, litiul, tungstenul, vanadiul, titanul, niobiul și tantalul. În cazul grafitului, documentul indică zona Baia de Fier–Polovragi, unde sunt menționate resurse de grafit asociate unor formațiuni geologice specifice.
Acesta este contextul în care Guvernul a decis, vineri, reluarea exploatării de grafit în două perimetre miniere de la Baia de Fier, din judeţul Gorj. Potrivit deciziei Guvernului, Mina Catalinu şi cariera Ungurelaşu vor fi scoase de pe lista minelor şi carierelor pentru care s-a aprobat anterior închiderea definitivă şi monitorizarea factorilor de mediu.
Hotărârea a fost luată în contextul apelului Comisiei Europene de instituire a unui cadru pentru aprovizionarea sigură şi durabilă cu materii prime critice.
Activitatea minieră în arealul minei Baia de Fier, judeţul Gorj, unde există două perimetre miniere cu rezervă omologată pentru grafit la Catalinu şi Ungurelaşu, va fi reluată. Mina Catalinu şi cariera Ungurelaşu vor fi scoase de pe lista minelor şi carierelor pentru care s-a aprobat anterior închiderea definitivă şi monitorizarea factorilor de mediu, potrivit Hotărârii adoptate de Guvern la ședința de vineri.
Pentru magneziu este indicat zăcământul Budureasa, din județul Bihor. Strategia include, de asemenea, ocurențe și resurse potențiale pentru mai multe dintre celelalte materii prime critice, ceea ce arată că baza geologică identificată de România este mult mai diversă decât pământurile rare.
În document, aceste resurse sunt analizate însă prin prisma potențialului lor, nu ca un inventar al unor rezerve comerciale gata de exploatare. Strategia subliniază necesitatea evaluării și valorificării bazei naționale de materii prime critice, în condițiile în care România urmărește să își reducă dependența de importuri și să dezvolte capacități proprii de extracție și procesare.