Guyana este singura țară care poate produce suficiente alimente din toate cele șapte grupe alimentare esențiale pentru o dietă echilibrată, arată un studiu Nature Food. În acest clasament, România ocupă locul 21.
Securitatea alimentară nu înseamnă doar producerea unui număr suficient de calorii, ci și acoperirea întregii game de nutrienți necesari pentru o dietă echilibrată, scrie Visual Capitalist.
Analiza acoperă categorii cheie, inclusiv alimente bogate în amidon, fructe, legume, lactate, carne, pește și leguminoase, și oferă o imagine mai completă a independenței alimentare naționale. Chiar și marii producători agricoli, precum Statele Unite și China, încă depind de importuri pentru cel puțin unul dintre aceste grupuri.
Guyana este singura țară care poate produce suficiente alimente din toate cele șapte grupe alimentare esențiale pentru a satisface cererea internă. Nu numai că acoperă fiecare categorie, dar depășește și nevoile de alimente de bază bogate în amidon și fructe, ceea ce o face o excepție clară la nivel global în ceea ce privește independența alimentară.
China și Vietnam se apropie, fiecare acoperind șase din șapte grupuri. Cu toate acestea, ambele au deficiențe în producția de lactate, reflectând constrângeri structurale în sectoare cheie. Chiar și țările de top încă se bazează pe importuri pentru cel puțin o categorie esențială.
Bogăția nu garantează independența alimentară
Țările cu venituri mari se clasează adesea sub așteptări. De exemplu, Canada și Statele Unite acoperă fiecare doar patru din șapte grupe alimentare. În ciuda producției puternice de carne, lactate și cereale, ambele țări depind în mare măsură de importurile de fructe și legume.
Acest model reflectă geografia și clima. Țările nordice se confruntă cu sezoane de creștere mai scurte, ceea ce limitează producția internă de produse proaspete. Prin urmare, nici măcar sistemele agricole avansate nu pot produce pe deplin o dietă echilibrată la nivel intern.
Orientul Mijlociu și Africa de Nord se clasează în mod constant printre regiunile cel mai puțin autosuficiente. Resursele limitate de apă joacă un rol major. Regiunea deține aproximativ 6% din populația globală, dar mai puțin de 2% din sursele regenerabile de apă, ceea ce restricționează expansiunea agriculturii.
Producția de pește este o altă constrângere majoră la nivel global. Potrivit Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), Asia reprezintă 91% din producția de acvacultură. Această concentrare face ca multe țări să depindă de importurile de fructe de mare, chiar și atunci când pot produce carne sau culturi pe plan intern.
România, în topul țărilor cu autosuficiență ridicată
În acest clasament global, România se află pe locul 21 în ceea ce privește capacitatea de a-și acoperi necesarul alimentar din producția internă, cu 5 din cele 7 grupe alimentare.
Alături de țara noastră se regăsesc state precum Spania, Turcia, Rusia, Ucraina și Croația, cu un nivel asemănător de autosuficiență alimentară.
Chiar dacă aceste țări au un sector agricol puternic, ele rămân dependente de importuri pentru anumite categorii de alimente, ceea ce arată că echilibrul alimentar global rămâne fragil și puternic influențat de climă, resurse și infrastructură agricolă.