Antena 3 CNN Externe Mapamond „Stațiunile-fantomă” de schi din Alpi. De ce rămân abandonate sute de pârtii și ce se întâmplă cu ele

„Stațiunile-fantomă” de schi din Alpi. De ce rămân abandonate sute de pârtii și ce se întâmplă cu ele

Adrian Dumitru
5 minute de citit Publicat la 21:46 27 Dec 2025 Modificat la 21:46 27 Dec 2025
Stațiunea Ceuze 2000, odinioară plină de amatori de schi, a rămas închisă din anul 2007, din cauza scăderii cantității de zăpadă. Foto: Profimedia Images

Stațiunile de schi alpine sunt în pericol de dispariție – asta pentru că încălzirea globală a făcut ca zăpada să fie mult mai puțină și mai rară decât în trecut, iar costurile ținerii lor în funcțiune sunt prea mari prin comparație cu veniturile – până acum 186 de stațiuni de schi din Franța s-au închis din această cauză, devenind o rețea alpină de „stațiuni-fantomă”, scrie The Guardian.

Când stațiunea de schi franceză de la Ceuze 2000 s-a închis la finalul sezonului 2018, angajații s-au așteptat că se vor întoarce la serviciu în iarna următoare, iar hărțile pistelor și diagrama roatației angajaților au rămas înșirate pe mese, alături de un capsator. Șase ani mai târziu, un ziar în proces de îngălbenire, datat 8 martie 2018, stă împăturit pe o parte, de parcă cineva tocmai ce la frunzărit rapid în timpul unei mici pauze. O sticlă de apă pe jumătate consumată a rămas și ea pe masă.

Stațiunea Ceuze, aflată în sudul Alpilor francezi a fost deschisă vreme de 85 de ani și era una dintre cele mai vechi din țară. Astăzi, face parte dintr-un număr mare de stațiuni abandonate în Franța – „stațiunile-fantomă”.

Peste 186 de astfel de stațiuni au fost închise permanent deja, ridicând întrebări cu privire la felul în care sunt lăsați în urmă munții – printre ultimele locuri sălbatice din Europa – odată ce telefericele se opresc.

Din cauza încălzirii globale, multe dintre aceste stațiuni devin neviabile. Cantitatea de zăpadă pe care o primesc nu mai e suficientă pentru activitatea turistică, iar mii de structuri sunt lăsate în paragină.

Unele dintre ele intră în declin accelerat și contaminează zonele din jur, alimentând dezbaterea legată de ce ar trebui să se întâmple cu „vechile forme de trai” și dacă omenirea ar trebui să lase natura să recupereze munții.

Ninsorile au început să scadă în intensitate la Ceuze încă din anii ’90. Pentru ca stațiunea să rămână viabilă financiar, compania care o gestiona avea nevoie să o țină deschisă cel puțin trei luni pe an. În acea ultimă iarnă de activitate, Ceuze a fost deschisă doar o lună și jumătate. În cei doi ani dinainte, ea a nu a putut fi deschisă deloc.

Deschiderea stațiunii în fiecare sezon a costat autoritatea locală până la 450 de mii de euro. În timp ce sezonul se scurta, cifrele nu mai erau deloc satisfăcătoare. Pentru a evita o spirală a datoriilor, decizia de a închide stațiunea pe termen nedeterminat a fost luată.

„Ne costa mai mult să o ținem deschisă decât închisă în timpul sezonului de iarnă”, spune Michel Ricou-Charles, președintele consiliului local din Buech-Devoluy, care gestionează situl.

Chiar și folosind cel mai optimiste prognoze, viitorul nu arăta prea bine.

„Ne-am gândit și să folosim zăpadă artificială, dar ne-am dat seama că doar am amâna inevitabilul”.

Șapte ani au trecut până ce camioane și elicoptere au fost aduse pentru a începe demantelarea efectivă a stațiunii. Totuși, comunitatea locală a deplâns pierderea stațiunii, acolo unde mulți dintre ei își făcuseră amintiri frumoase de familie.

Când a început demolarea, mulți au venit acolo să-și ia ultimele amintiri.

„Stațiuni-fantomă” 

În Franța, astăzi, sunt 113 teleschiuri abandonate, pe o lungime de 63 de kilometri. Aproape trei sferturi dintre ele sunt în zone protejate.

Și nu e vorba doar de infrastructură de schi. O asociație locală estimează că sunt peste 3.000 de structuri abandonate în munții francezi, acestea degradând constant terenul – e vorba de structuri militare, industriale și de silvicultură, cabluri vechi, sârmă ghimpată și utilaje vechi.

Fosta stațiune de la Ceuze devine și ea rapid unul dintre acești poluatori. Clădirile în paragină poluează zona cu materiale în degradare – izolație, plastic, azbest, ulei de motor și alte tipuri de substanțe chimice. În timp, ele se infiltrează în sol și în apă.

Coroziunea și rugina de la structurile metalice rămase din Al Doilea Război Mondial au provocat inclusiv modificarea faunei locale.

„În latină există expresia memento mori – adu-ți aminte de faptul că ești muritor. Nu crede că produci lucruri eterne. Toate vor ajunge să fie perimate”, spune Nicolas Masson, de la Mountain Wilderness, organizația care face campanie pentru demantelarea infrastructurii de schi și permiterea naturii să recupereze aceste spații.

Unii cred că aceste stațiuni fantomă ar trebui să rămână ca un fel de muzee înghețate în timp, pentru a onora generațiile de oameni care au trăit și au făcut schi aici. Alții spun că ele ar trebui demolate și ar trebui lăsată natura să-și recupereze locurile.

Revenirea naturii

Demolarea fostei stațiuni Ceuze a început pe 4 noiembrie 2025, cu o lună înainte ca sezonul de schi să înceapă. Vechile teleferice au fost demantelate și îndepărtate cu ajutorul unui elicopter pentru a minimiza distrugerile de mediu și comprimarea solului.

Legea franceză obligă ca aceste elemente de infrastructură să fie îndepărtate și demantelate dacă nu mai sunt în uz. Legea se aplică stațiunilor construite după 2017, însă. Majoritatea rămân „folosibile” în jur de 30 de ani, astfel că niciun astfel de teleferic nu va fi considerat perimat până în 2047. N

Procesul este și el destul de scump – demantelarea stațiunii Ceuze va costa 123 de mii de euro. Din cauza acestor costuri, majoritatea fostelor stațiuni sunt lăsate în paragină. Ce se întâmplă la Ceuze este rar.

După ce pilonii au fost îndepărtați, în condițiile în care stațiunea s-a închis acum șapte ani, primele semne de recuperare ecologică sunt vizibile. Deja au început să rasară fructele sălbatice.

Ele sunt o sursă importantă de hrană pentru multe specii de păsări și alte animale. Spinii lor sunt folosite de păsări inclusiv pentru construcția cuiburilor lor.

Vara, orhideele și gențianele galbene umplu aceste zone. Podișul din jur este clasificat ca fiind „Natura 2000” – asta înseamnă că este cămin pentru cele mai rare forme de viață din Europa.

Copacii au început și ei să se înmulțească din nou. În 10-20-50 de ani, probabil că zona va fi din nou complet împădurită.

Mistreții și căprioarele de aici se vor bucura de ierni ceva mai bine liniștite. Unele specii de păsări rare se adăpostesc de iernile grele săpând în zăpadă. În absența schiorilor, ele vor avea mai mult loc. Acest specii sunt în pericol de dispariție în multe zone montane franceze.

Stațiuni de schi „pe cale de dispariție”

Întrebarea următorilor ani va fi ce se va întâmpla cu multe dintre stațiunile europene de schi care au rămas fără zăpadă – cercetările arată că din cauza încălzirii globale cu două grade Celsius în medie, foarte puține stațiuni vor mai avea suficientă zăpadă.

Cercetările sugerează că mai mult de jumătate dintre stațiunile actuale nu vor mai fi viabile. Cele de la altitudini mari riscă pierderea permafrostului, ceea ce amenință pilonii care susțin structurile.

Chiar și stațiunile mai mari, care au bani suficienți să investească în piste noi și în zăpadă artificială se străduiesc din greu să supraviețuiască.

Pentru unii, pierderea lui Ceuze pare „prematură”. Richard Klein, care locuiește în Roche des Arnauds, în apropiere de fosta stațiune, spune că ea ar fi putut fi salvată.

„Cred că era un loc minunat pentru cei care voiau să învețe să schieze. Mi se pare foarte stupid că au ales să o închidă. Mereu erau acolo o mulțime de oameni”. Klein mai spune și că crede că autoritatea locală ar fi trebuit să înceapă să folosească zăpada artificială.

Citește mai multe din Mapamond
» Citește mai multe din Mapamond
TOP articole