Stevie a fost găsit într-o cutie de carton, în portbagajul unei mașini, pe străzile din Johannesburg. Era un pui de pangolin de trei luni, destinat pieței negre. Patru ani mai târziu, după luni întregi de îngrijiri meticuloase, hrănit cu biberonul și plimbat zilnic prin habitatul natural pentru a învăța să se hrănească singur, Stevie trăiește liber în Rezervația Manyoni din Zululand și este, foarte probabil, tatăl câtorva pui, scrie BBC.
Stevie a fost recuperat din rețelele ilegale de trafic de pangolini pe străzile din Johannesburg, Africa de Sud, în 2021. În următoarele șase luni, veterinara Kelsey Skinner i-a acordat îngrijiri medicale meticuloase, l-a hrănit cu formulă de lapte pentru pisici și l-a ajutat să învețe să se hrănească în mod natural.
Un pangolin Temminck, Stevie și-a primit numele de la Steven Koen, ofițer K9 al Serviciului de Poliție din Africa de Sud, care a jucat un rol important în arestarea unui traficant de pangolini „greu de prins”, care încerca să vândă puiul, spune Skinner. Prinderea traficantului în cadrul unei operațiuni sub acoperire a durat câteva zile și a necesitat negocieri intense.
Puiul ar fi trebuit să fie încă alături de mama sa, dar aceasta nu a mai putut fi găsită, spune Alexis Kriel, co-președinte și director executiv al African Pangolin Working Group (APWG), o organizație non-profit din Africa de Sud.
Cel mai traficat mamifer sălbatic din lume
Cunoscuți uneori drept furnicari solzoși – dieta lor constând în principal din furnici și termite – pangolinii sunt singurul mamifer cu adevărat solzos din lume și sunt considerați cel mai traficat mamifer sălbatic de pe planetă.
Se estimează că peste un milion de pangolini au fost comercializați ilegal la nivel internațional între 2000 și 2016, iar confiscările de produse din pangolini între 2016 și 2024 – care surprind doar o fracțiune din comerțul total – arată că cel puțin încă jumătate de milion au fost tranzacționați în această perioadă.
În ultimele decenii, forțele de ordine și organizațiile non-profit din țările africane și-au intensificat eforturile de a recupera pangolinii sălbatici prinși în rețelele pieței negre. În Africa de Sud, aproximativ 80% dintre pangolinii Temminck recuperați sunt încă în viață.
Și totuși, salvarea lor este doar primul pas. Pangolinii traficați sunt adesea tineri sau răniți și nu se adaptează bine în captivitate, ceea ce îi face extrem de dificil de reabilitat. Aici intervin specialiști precum Skinner. După multe luni de îngrijire, Stevie a fost eliberat cu succes în sălbăticie în 2022.
Reabilitarea sa face parte dintr-un efort tot mai amplu de a returna pangolinii traficați în habitatul lor natural – un proces lung și anevoios, care poate fi esențial pentru salvarea acestui mamifer bizar și adesea ignorat.
Un animal persecutat
Pangolinii africani se află acum în centrul traficului ilegal de faună sălbatică, unul dintre cele mai mari sectoare ale crimei organizate la nivel mondial. Cererea vine în mare parte din Asia de Est, unde solzii lor sunt folosiți în medicina tradițională și carnea lor este considerată o delicatesă, deși SUA reprezintă și ele o piață importantă, alimentată de industria modei. În 2016, țările au adoptat o interdicție totală a comerțului internațional cu pangolini, însă traficul ilegal persistă.
Pe măsură ce traficul a împins pangolinii asiatici în pragul extincției, Africa a devenit principala sursă pentru această piață neagră globală. Traficul, pierderea habitatului și vânătoarea locală – pentru medicina tradițională și carne de vânat – fac ca toate cele patru specii africane de pangolini să fie acum amenințate cu dispariția.
Africa de Sud s-a numărat printre țările care au devenit surse pentru traficul ilegal de pangolini, dar și pentru consumul intern. Organizații non-profit precum APWG sprijină forțele de ordine în operațiunile anti-braconaj și de prindere în flagrant, iar în ultimii ani țara a înregistrat un număr semnificativ de confiscări.
Majoritatea pangolinilor aflați în grija APWG sunt recuperați de la traficanti în operațiuni conduse de informatori sau în controale de rutină, în care pangolinii sunt găsiți în vehicule, spune Kriel.
„Reușim să salvăm o mică parte dintre pangolinii din traficul ilegal, dar nu știm unde ajung restul”, spune ea.
Nicci Wright, co-președinte și director executiv al APWG, își amintește că nu a putut face mare lucru pentru primul pangolin adus în grija sa după ce fusese recuperat de la un traficant în 2008.
„Neavând nicio experiență cu pangolinii la acea vreme, cel mai bun lucru pe care îl puteam face era să îl eliberez într-un habitat sigur și să sper că va fi bine”, spune ea. De atunci, și-a dezvoltat o înțelegere practică mult mai profundă despre cum pot fi sprijiniți pangolinii confiscați de la traficanti, care sunt de obicei afectați atât fizic, cât și psihologic.
„Unii sunt ascunși în saci și plasați în portbagaje”, spune Wright. „Pot fi ținuți săptămâni întregi în aceste condiții, ceea ce poate duce la răni, deshidratare și imunitate compromisă”.
Fără îngrijiri medicale, există șanse mari ca pangolinul să moară la scurt timp după ce este returnat în sălbăticie, spune ea. „De aceea este necesară tratarea și reabilitarea pangolinului înainte de eliberare”.
Întoarcerea lui Stevie în sălbăticie
În timpul operațiunii sub acoperire care a dus la salvarea sa, Stevie a fost găsit într-o cutie de carton în portbagajul unei mașini, spune Wright. „Înăuntru era o frunză de varză, poate ca ofrandă de hrană, dar pangolinii nu mănâncă varză”.
Stevie a fost dus la Spitalul Veterinar pentru Animale Sălbatice din Johannesburg, unde Skinner l-a supus verificărilor obișnuite pentru pangolinii recuperați: l-a cântărit, l-a examinat pentru posibile răni sau infecții, i-a administrat terapie cu fluide pentru deshidratare și i-a recoltat sânge pentru a evalua sănătatea organelor. A primit vitamine și un tub de alimentare cu electroliți.
Din fericire, spre deosebire de mulți pangolini recuperați, Stevie era într-o stare bună de sănătate – alert și capabil să se miște cu ușurință. Totuși, puiul – ai cărui solzi erau încă prea moi pentru a-l apăra de prădători – era nervos și se ghemuia ori de câte ori era abordat, spune Skinner. Ea a petrecut mult timp cu el, singură, pentru a-l obișnui cu prezența sa.
Deoarece ar fi trebuit să se mai hrănească din laptele mamei sale, Skinner l-a hrănit cu formulă de lapte pentru pisici cu biberonul, deși i-au trebuit zece zile până să accepte complet laptele artificial. „Inițial, nu îi plăcea tetina artificială, dar cu răbdare s-a obișnuit și s-a hrănit bine”, spune Skinner. Îl scotea zilnic la plimbare în habitatul natural, unde răsturna pietre și expunea furnici și ouăle lor pentru ca el să se hrănească. „La vârsta lui, ar fi ieșit să se hrănească alături de mama sa în sălbăticie”, spune Skinner.
Odată înțărcat la șase luni, a început să se întărească zi de zi, iar după ce a atins 6 kg la nouă luni a fost transferat la locul de eliberare, Rezervația Privată Manyoni din Zululand.
„La această greutate, pangolinii sunt suficient de puternici să se apere ghemuindu-se și solzii lor sunt suficient de duri pentru a rezista atacurilor prădătorilor”, spune Skinner.
Timp de încă cinci luni, Stevie a fost îngrijit de monitorul de pangolini al rezervației, Donald Davies, și echipa sa, care îl lăsa zilnic să se hrănească în rezervație și îi urmărea adaptarea. Când a împlinit 14 luni, era pregătit să se descurce singur. A fost echipat cu două dispozitive telemetrice și eliberat definitiv.
Dispozitivele de urmărire îi ajută pe experți să observe mișcările și comportamentele naturale ale pangolinilor eliberați, dar și amenințările la care sunt expuși.
„Gardurile electrice reprezintă un pericol pentru pangolini, deși au mai existat și incidente naturale: un pangolin a fost călcat de un elefant, altul a fost mâncat de un crocodil”, spune Wright. „Aceste informații nu ar fi fost cunoscute dacă pangolinii nu ar fi avut dispozitive telemetrice”.
Urmărirea poate dezvălui și dacă ultimul pas al procesului de reabilitare a avut loc: reproducerea. Dispozitivul lui Stevie arată că a început să se întâlnească regulat cu femele, inclusiv vizitându-le în vizuinile lor, spune Wright.
„Este aproape sigur că acum este tatăl câtorva pui de pangolin”, adaugă Skinner.
„Pangalorium”
Speciile mai puțin cunoscute, precum pangolinii, au adesea dificultăți în a obține finanțarea și protecțiile de care beneficiază mai ușor animale mai familiare, precum elefanții sau felinele mari, spune Araluen Schunmann, directoarea Pangolin Crisis Fund din cadrul Wildlife Conservation Network, o organizație non-profit americană.
Reabilitarea joacă „un rol crucial nu doar pentru pangolinii individuali salvați din traficul ilegal și eliberați ulterior în sălbăticie, unii dintre ei reușind să se reproducă cu succes, ci și pentru inițiativele mai ample de conservare a peisajului”, spune Schunmann.
Din 2016, APWG a facilitat eliberarea a 85 de pangolini în habitate adecvate din toată Africa de Sud, inclusiv în zone unde specia dispăruse local, precum Rezervația Privată Manyoni. În februarie 2025, APWG a inaugurat Pangalorium – o facilitate de reabilitare construită special pentru pangolini – în Rezervația Wilderness Lapalala din Africa de Sud, cu Skinner ca primul medic veterinar rezident. Centrul oferă îngrijiri specializate pangolinilor recuperați din traficul ilegal și servește drept bază pentru cercetare și educație.
Deși APWG a fost prima organizație dedicată pangolinilor din Africa de Sud, în ultimii ani s-a dezvoltat un ecosistem larg de alte organizații care împart responsabilitățile de campanie, recuperare, reabilitare și eliberare. Eliberarea fiecărui pangolin implică o mulțime de oameni, spune Wright.
Este nevoie de acțiune la toate nivelurile pentru a dezmembra vastele rețele de trafic de pangolini, adaugă Wright – de la creșterea gradului de conștientizare publică până la consolidarea capacității juridice și schimbarea politicilor privind infracțiunile legate de pangolini.
„Cheia salvării speciilor de pangolini de la extincție este colaborarea și schimbul de cunoștințe cu celelalte state africane în care trăiesc pangolini”, spune ea.
Și totuși, salvarea și reabilitarea pangolinilor trebuie să rămână întotdeauna parte din conservarea acestei specii, spune Wright. „Nu poți conserva o specie dacă nu mai există indivizi de conservat”.
Un pui pentru Ditsi
Ditsi, un alt pui de pangolin, a fost recuperat de forțele de ordine sud-africane de la un traficant în apropierea orașului Vryburg, în nord-vestul Africii de Sud, tot în 2021. Deși Ditsi nu prezenta răni, spune Wright, era extrem de traumatizată și stresată.
Deși timidă și speriată, Ditsi reușea să se hrănească în timpul plimbărilor zilnice, spune Wright. Mai târziu, Ditsi a venit alături de Stevie la Rezervația Privată Manyoni, unde a trecut prin același proces de eliberare treptată – plimbări zilnice de hrănire urmate de un loc sigur de dormit.
„Am repetat procesul până când am fost convinși că se descurcă excepțional de bine să se hrănească singură și că manifesta comportamente naturale”, spune Wright. „Am vrut de asemenea să ne asigurăm că atinsese greutatea țintă de 6-6,5 kg pentru eliberare”.
Ditsi a fost echipată cu un dispozitiv telemetric și eliberată în februarie 2023. De atunci, mai mulți pui s-au născut din femelele eliberate și monitorizate de APWG.
Printre ele se numără și Ditsi: „La doi ani după eliberare, camerele de monitorizare instalate în afara vizuinii sale au surprins imagini cu un pui ieșind din vizuină alături de Ditsi. Devenise mamă”.
Succese ca acestea fac ca toată munca să merite, spune Kriel. „Reabilitarea pangolinilor este un proces foarte dificil, cu multe suișuri și coborâșuri și pierderi. De aceea, cei care reușesc să se întoarcă în sălbăticie după toate eforturile te motivează să continui să salvezi cât mai mulți”.