Mina de diamante Ekapa din Africa de Sud, veche de 158 de ani, caută cumpărător ca să evite închiderea definitivă
Publicat acum 2 ore si 3 minute
Suedia, națiunea europeană care a fost prima care a digitalizat în totalitate învățământul, revine acum la pix și hârtie. Decizia a fost luată după ce în testele PISA (un studiu internațional OCDE care evaluează la fiecare trei ani abilitățile de citire, matematică și științe ale tinerilor până la cincisprezece ani), copiii suedezi au avut rezultate slabe.
Comisia însărcinată cu identificarea cauzelor a concluzionat că tehnologia digitală, atât în școală, cât și în afara ei, cu structura sa multitasking, perturbă atenția, împiedică procesarea informațiilor complexe și afectează memoria, în timp ce cărțile și caietele digitale contribuie la o implicare imediată mai mare în rândul copiilor, dar diminuează profunzimea și reținerea învățării.
Măsura, promovată de ministrul Educației, Carlotta Edholm, a reintrodus în şcoli caietele pe hârtie și pixurile. „Studenții suedezi au nevoie de mai multe manuale și mai puține computere”, a declarat aceasta. Baza acestei schimbări o reprezintă rezultatele sondajului internațional PIRLS din 2021.
Abilitățile de citire ale copiilor suedezi s-au deteriorat din 2016, iar utilizarea excesivă a ecranelor în sala de clasă a fost identificată ca fiind unul dintre principalii factori. Potrivit susținătorilor reformei, tehnologia fragmentează atenția și reduce spațiul mental necesar pentru învățarea profundă. În ciuda declinului, Suedia rămâne pe locul șapte în lume, înaintea Germaniei, Franței și Austriei.
Mulți au criticat această decizie, aceştia consideră că eliminarea completă a tehnologiei digitale din sălile de clasă le face neinspiratoare și distante de viața de zi cu zi a copiilor. Pe de altă parte, Edholm se poate baza pe sprijinul Institutului Karolinska, un centru de cercetare medicală și științifică de top, care consideră că instrumentele digitale compromit învățarea. În plus UNESCO a solicitat, de asemenea, o utilizare mai echilibrată a tehnologiei în educație, fără a permite inovației să aibă prioritate față de calitatea predării.
Scriitorul şi profesorul italian Alessandro D'Avenia a comentat modelul suedez pentru publicaţia Corriere della Sera. Acesta a citat teoriile neurocercetătorului Antonio Damasio, autorul cărții „Eroarea lui Descartes”: „Confruntați cu dovezile că mintea apare din activitatea neuronilor, discutăm doar despre ei, ca și cum funcționarea lor ar fi independentă de cea a restului organismului.” Pentru D'Avenia, „fiecare «de-corporare» este «de-cerebrare»”: cititul pe hârtie și scrisul de mână angajează corpul mai profund, ajutând la concentrare și memorie. „Cu cât corpul este mai angajat, cu atât se creează mai mult creier”, a concluzionat acesta.
Autorul a citat experiența scriitoarei americane Terry Tempest Williams, care a studiat arta mozaicului la Ravenna și a învățat o lecție din această experienţă: „Am încredere în ceea ce văd. Am încredere în ceea ce ating.” D'Avenia propune apoi un obicei simplu și radical: revenirea la scrisul de mână în fiecare zi, chiar dacă este vorba doar despre o pagină. „Nu caietul de teme, ucis de registrul electronic, ci jurnalul personal.”
Scrisul de mână, a precizat acesta, „este prezență şi, mai mult decât orice alt gest, conectează corpul și psihicul.” Într-o epocă a atenției fragmentate, propunerea sună aproape ca un paradox: „Fără pix și hârtie, pierdem nu doar la matematică și citit, ci și în sufletul nostru.” Apoi a mai adăugat: „Cei care fac asta vor putea, la momentul potrivit, să stăpânească lumea digitală.”, mai ales în condiţiile în care termenul „digital” provine din latinescul „digitus”, deget. Cândva oamenii învăţau să numere pe degetele, însă astăzi acele gesturi au dispărut.