”Anul trecut, în noiembrie, am luat virusul și am stat acasă vreo săptămână. Cu boala tratată prin telefon de medicul de familie. Am luat antibiotic, dar cu toate acestea, în cinci zile, am ajuns să nu mă mai pot mișca prin casă, să rămân fără aer. Abia atunci am chemat salvarea.
La UPU am stat la coadă de la ora 22:00 până la ora 02:00, până s-a eliberat un pat.
Nu am ajuns intubat, dar la limită am fost. Am scăpat de ventilație mecanică pentru că am purtat masca. Dacă nu purtam masca zi și noapte ajungeam la ventilație. Pentru că nu puteam respira.
După ATI... acolo m-a marcat. Foarte ușor se moare! Discutau asistentele cu colegul de pat 5-10 minute, iar după 20 de minute era mort, era în sacul de nailon. Asta m-a marcat: ușurința cu care se moare. Acum ești bine, acum te-ai schimbat și ești dus”, povestește Josef Balla, în vârstă de 46 de ani, din Cluj-Napoca
Chinul a durat mai bine de două luni de zile. O lună și câteva zile în spital și încă o lună a mai folosit oxigenul acasă.
Toată familia s-a vaccinat. El și cele două fete s-au vaccinat cu Pfizer, iar soția cu Astra Zeneca.
”Ne-am zbătut să prindem vaccin. Pentru că în perioada aceea era o problemă cu vaccinul. În afară de vaccin, altă soluție nu avem. Este singura șansă să scăpăm.”
O poveste tristă cu final fericit, dar multe povești au avut un sfârșit tragic.
Vaccinarea rămâne cea mai la îndemână soluție de protecție împotriva COVID-19, se arată pe pagina oficială RoVaccinare.