”Trebuie să câștig mai mulți bani ca să îmi țin copiii în școală”. Poveștile din spatele masajului asiatic din România

Imigranţii vin la noi pentru o viaţă mai bună, dar drumul lor spre succes înseamnă și bani reali pentru economia României. Contribuția lor directă la produsul intern brut este estimată la aproape 4 miliarde de euro, potrivit cercetărilor. Dincolo de cifre, însă, e vorba despre oameni care și-au schimbat viețile. Și, odată cu ele, și standardele unor domenii la care nici nu ne-am fi gândit acum câțiva ani.

De pildă, masajul asiatic - altădată o curiozitate exotică, azi o formă de artă și terapie pe care românii o caută tot mai des. Profesioniștii veniți din India, Nepal, Filipine sau alte țări din regiune au adus cu ei nu doar pricepere, ci și o altă cultură a respectului, a muncii și a zâmbetului.

Și-au făcut loc cu discreție în saloanele noastre, apoi în inimile noastre. Unii chiar au ajuns să cucerească internetul. Este și cazul nepalezilor din Pitești, care au devenit virali și au apărut în emisiunea The Ticket, de la Antena 1.

Carismatici, plini de umor și mereu cu zâmbetul pe buze, au reușit să câștige simpatia a sute de mii de români. Prin energia lor, dar și prin seriozitatea cu care muncesc, au devenit o parte acceptată în comunitate.

"Sunt prietenoși, sunt onești, sunt foarte loiali, avem o relație strânsă, sunt foarte creativi, sunt foarte dedicați”, spune Mălina Popa, CEO al lanţului spa unde aceştia lucrează.

Și Ambar, unul dintre cei mai îndrăgiți dintre ei, vorbește o română caldă și simplă: “Bună ziua, eu Ambar, acum eu am 37 de ani şi îmi place româna”.

“Toată lumea e bună şi sunt oameni minunaţi aici. Simt că familia mea este aici, că nu sunt singur aici. Este foarte frumoasă România”, mai spune el. 

Ambar a reușit să strângă bani și să trimită familiei din Nepal, pentru a construi o casă în orașul natal.

Pentru Ranjeta, o altă tânără nepaleză, venirea aici a fost începutul unei transformări.

“Eram foarte grasă, aveam aproximativ 86 de kilograme, iar acum am 64. Cam aceasta este călătoria vieţii mele în România”, explică ea.

“Sunt aici pentru viitorul copiilor mei”

În aproape orice salon de masaj sau centru spa din România găseşti acum asiatici.
Este și domeniul în care lucrează cel mai multe femei, care au plecat la mii de kilometri de copiii lor, cu un singur gând: să le ofere un viitor. Exact la fel cum au făcut şi multe mame ale românilor cu ani în urmă-

„Să le pot oferi copiilor mei ceea ce își doresc - asta e cel mai fericit moment al unei mame”, spune una dintre maseuzele cu care reporterul Antena 3 CNN a stat de vorbă.

Numele ei e Natchelle Lula, vine din Filipine și lucrează în România ca terapeut maseur. Jobul i-a adus nu doar stabilitate, ci și o liniște pe care nu o mai simțise de mult. Are trei copii şi toți merg la școală.

„Pentru mine e foarte dificil, pentru că viaţa mea e acolo, dar ei sunt foarte departe. Altfel nu mă pot descurca, o fac pentru viitorul lor”, explică ea.

Îi sună zilnic, se văd pe un ecran, râd împreună.

„Sunt singuri pentru că eu sunt departe de ei. Dar dacă le trimit bani, sunt fericiţi. Sunt fericiţi, îmi spun - mama, pot să îmi cumpăr asta, pot să îmi cumpăr aia. Sunt extrem de fericită acum, pentru că le pot oferi ceea ce îşi doresc”, spune Natchelle, râzând.

În România a ajuns de un an.

„Acum, pentru că sunt nouă aici, am venit de un an, aşa că nu pot simţi greutatea, dar bucuria aici e mai mare. Am acceptat şi cultura, iar oamenii sunt foarte acceptabili, pot vorbi şi engleză, sunt respectuoşi, la fel ca filipinezii”, explică ea.

Îi place viața simplă pe care și-a construit-o: casă, muncă, prieteni, cumpărături. Dar spune că iubește mâncarea de aici: „E foarte proaspătă şi sănătoasă, în special salata”.

"Uneori ies noaptea din casă. Aici nimeni nu poate să te atingă"

Când clienții nu știu engleză, ea compensează prin zâmbet: “Da, întâlnesc oameni care nu vorbesc engleză, pentru că mulți clienți nu știu, în special cei mai în vârstă. Bună dimineaţa, bună ziua, tare! Uneori folosim asta cu clienţii. E tare sau nu?”

Natchelle spune şi că se simte în siguranță în România: „Uneori ies noaptea în ziua liberă, aici nimeni nu poate să te atingă, să te rănească”.

Comparativ cu Filipine, salariul ei este de trei ori mai mare în ţara noastră.

„Mă gândesc că construiesc o casă în anii următori, dar asta însemnă să pun mult de-o parte, pentru că o casă acolo e prea scumpă. Acasă nu e doar un loc unde să stăm împreună, e locul unde ne putem construi viitorul, acolo e iubire, e pacea, e armonia. Iar România are multă armonie, are multe locuri drăguţe, oameni drăguţi”, explică filipineza.

Tot în Bucureşti o întâlnim şi pe Rona May Espanol. Şi ea din Filipine şi lucrează la noi ca welfare officer și vorbește despre viața departe de casă cu mult dor. Ne mărturiseşte că îşi doreşte foarte mult să vadă şi alte locuri din România sau din străinătate.

„În primul rând salariul mult mai mare, plus că vreau să explorez, vreau să călătoresc în alte țări și alte locuri din România. Cea mai dificilă pentru mine este limba română, pronunția și dicția, e extrem de dificil pentru mine, dar fiind aici de ceva timp m-am mai familiarizat cu ea. Sunt o persoană normală care muncește în România pentru a avea un salariu mai mare și a-mi susține familia”, spune ea.

Ne explică şi cum face faţă atunci când dorul de casă pare să o copleşească: “Să fiu departe de familia mea, asta e cea mai dificilă parte pentru mine în călătoria mea prin România. Mă concentrez pe jobul meu. Astea sunt regulile mele; dacă am acceptat jobul ăsta, atunci pe ăsta mă concentrez, de asta nu simt the home sickness”.

Pentru Rona, România a devenit „cea de-a doua casă”. Și, ca multe femei care au plecat din iubire pentru ai lor, a învățat că dorul nu dispare, ci doar se transformă într-o forță care te ține pe picioare.

Pentru un muncitor străin, procesul de recrutare durează mult. Au fost cazuri în care oamenii au aşteptat şi doi ani ca să ajungă în România.

“Procesul de recrutare durează şase luni, uneori chiar mai mult. Este unul de durată. Este foarte important ca angajaţii să răspundă nevoilor angajatorilor, dar cea mai importantă e chimia dintre oameni, mai ales în cazul personalului care vine să lucreze în casele oamenilor. Această compatibilitate este esenţială”, declară Magda Peisakh, general manager al unei firme de recrutare din Bucureşti.

Tot ea explică, în contextul în care în online se duce o campanie serioasă împotriva angajaţilor străini din România, că nimeni n-a venit să fure locurile de muncă ale românilor.

“Angajaţii străini ocupă locurile de muncă unde cetăţenii români nu aplică. Ei nu sunt în competiţie, ci vin în completare şi sunt o soluţie pentru angajatorii români. Influenţează creşterea businessului şi economiei ţării”, mai spune Magda Peisakh.

Cât despre masajul asiatic, acesta nu e doar despre relaxare. E despre echilibru: între corp, minte și suflet. Iar profesioniştii din Asia au adus în România o cultură a grijii și a respectului pentru om. Faptul că lucrează aici ridică prestigiul centrelor spa, dar și al unei țări care învață să fie mai deschisă, mai tolerantă, mai conectată cu lumea, spun specialiştii din domeniu.

Iar muncitorii străini aduc bani mai mulţi decât anumite judeţe din România.

„Noi am făcut un calcul foarte simplu: sunt 200.000 de contracte de muncă semnate. Doar uitându-ne la ele putem vedea că aproximativ 1% din PIB. Asta înseamnă mai mult decât anumite județe întregi din România”, spune cercetătorul Anatolie Coșciug, profesor la Universitatea de Vest din Timişoara.

Campanie susținută de Lumo HR
Lumo HR este o companie românească cu experiență în recrutarea și integrarea forței de muncă non-UE, oferind servicii complete pentru companiile din Romania. Activitatea include atât recrutare directă, prin care muncitorii devin angajații beneficiarului, cât și soluții de muncă temporară (leasing de personal), unde Lumo HR administrează contractele, documentația și toate obligațiile legale. Prin leasing, companiile beneficiază de flexibilitate în gestionarea echipelor, costuri previzibile și siguranță juridică completă.