Zilnic, un om bogat întâlnea pe treptele companiei pe care o conducea, un bătrânel sărac, cu hainele ponosite, desculț, dar cu un zâmbet larg pe față. Omul bogat nu înțelegea cum acest bătrân, care nu avea nimic pe lume, era atât de senin, așa că într-o zi l-a întrebat.
„Cum poți să zâmbești în condițiile asta?” Pari foarte fericit”.
Bătrânelul sărac: „Chiar sunt, om bun”.
Omul bogat: „Și de ce ești fericit? Ai bani?”
Bătrânelul sărac: „Nu am nimic, om bun. Poate în timpul zilei primesc puțină mâncare de la trecători. Nu am nici casă și nici familie”.
Omul bogat: „Atunci sigur ești complet sănătos”.
Bătrânelul sărac: „Nci vorbă, om bun. Frigul nopții nu îmi poate aduce sănătate și aproape că mi-au căzut toți dinții”.
Omul bogat: „Atunci nu înțeleg… De ce ești fericit?”.
Bătrânelul sărac: „Dumnezeu nu oferă nimănui mai multe încercări decât poate duce. Eu accept ceea ce sunt, unde sunt și ce se întâmplă cu viața mea. Sunt recunoscător pentru că trăiesc și, dacă trebuie, înfrunt orice problemă cu rezistență, răbdare și zâmbete”, potrivit unica.ro.