Pe 12 septembrie 1940, un câine din Franța a făcut una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale secolului XX. Marcel Ravidat, un student de 18 ani, explora pădurea din Montignac, în Dordogne, când câinele său, Robot, a început să sape într-o mică gaură lângă un copac smuls din rădăcini. Unele relatări spun că Robot urmărea un iepure când a dat peste descoperirea care avea să fie istorică, scrie Iflscience.
Ravidat știa de o legendă locală: un tunel secret ar fi trebuit să ducă de sub deal la conacul Lascaux. Alte versiuni ale poveștii, probabil doar mituri, spuneau că tunelul duce la o grotă cu comori. Curios, tânărul a încercat să exploreze singur tunelul, dar a renunțat din lipsă de unelte.
Câteva zile mai târziu, s-a întors cu trei prieteni din sat: Jacques Marsal, Georges Agnel și Simon Coencas. Cei patru au mărit gaura până a devenit suficient de mare pentru a se strecura. Ravidat a intrat primul, iar prietenii l-au urmat curând. În loc de un tunel secret, au descoperit o peșteră care nu mai fusese vizitată de mii de ani.
„La lumina unei lanterne improvizate, au mers de-a lungul unei galerii de aproximativ 30 de metri. Pe măsură ce pasajul se îngusta, au zărit primele picturi din ceea ce azi se numește Galeria Axială”, explică Muzeul Național de Arheologie din Franța. „Au explorat întreaga peșteră, ale cărei pereți erau acoperiți de un bestiar fabulos, oprindu-se în fața unui gol negru care cobora către alte camere”.
Peștera era plină de opere de artă preistorice
Tinerii nu știau încă ce descoperiseră: adevărate opere preistorice, create de oameni acum 17.000 - 22.000 de ani. A doua zi, s-au întors cu o frânghie pentru a explora al doilea pasaj. Ravidat a fost coborât pe un puț de 8 metri și acolo au găsit piesa centrală a peșterii: un bizon imens pictat la lumina focului sau a lampilor cu untură de animal.
Una dintre picturile din peștera Lascaux. Foto: Getty Images
Deși realizau că descoperirea era impresionantă, nu știau exact ce au găsit. Au anunțat alți localnici și au perceput o mică taxă pentru vizionarea picturilor. Apoi au contactat profesorul lor, Leon Laval, pasionat de istorie.
Laval, membru al unei societăți preistorice locale, a fost inițial sceptic. După ce a văzut picturile, a recunoscut valoarea lor și a contactat arheologi pentru investigații. I-a sfătuit pe tineri să nu atingă picturile, iar Ravidat a instalat un cort la intrare pentru a proteja peștera.
Peștera Lascaux are aproape 600 de desene cu animale: cerbi, cai (cei mai numeroși), bizoni și pisici. Peștera nu a fost locuită permanent, doar temporar de artiștii preistorici care lucrau la lumina focului. Culorile erau obținute din lut roșu și ocru, oxihidroxizi de fier galbeni, cărbune negru și oxizi de mangan.
Scopul exact al picturilor nu se știe, dar ele aparțin culturilor Magdaléniene timpurii. „Animalele sunt suprapuse peste reprezentări mai vechi, ceea ce sugerează că scopul era să le reprezinte, nu doar să creeze o compoziție artistică”, explică The Met. „Majoritatea picturilor sunt departe de intrare și greu accesibile, ceea ce sugerează că acele camere ar fi fost locuri sacre sau ceremoniale.”
Unii specialiști cred că picturile nu erau doar decorative. Frances Fowle, profesor la Universitatea din Edinburgh, spune că vânătorii desenau animalele crezând că astfel obțin „puteri magice” asupra prăzii pe care o vânau.
Peștera a fost deschisă publicului în 1948, dar închisă în 1963 din cauza ciupercilor de pe pereți. De atunci, au fost create mai multe replici fidele, una fiind deschisă vizitatorilor aproape de locația originală.