După ce o fetiță de nouă ani a fost răpită și dusă din Spania în Bolivia, autoritățile se temeau de ce e mai rău. Au găsit-o nouă luni mai târziu, în pădurea tropicală, dar calvarul ei nu se încheiase, scrie The Guardian.
Pe 27 august 2013, o fetiță înaltă și plină de viață, cu părul lung și bine pieptănat, s-a urcat într-un autocar de noapte în Barcelona. Nada Itrab era inteligentă și atentă la detalii. La școală era adesea prima din clasă. Avea cu ea un caiet, pregătită să noteze tot ce urma să descopere în această călătorie. Primise și un aparat foto, un model digital simplu, mov-lila, care, pentru ea, neobișnuită cu lucrurile de lux, părea o comoară.
În opt ore avea să ajungă pe aeroportul Barajas din Madrid. Urma să ia primul ei zbor, spre Santa Cruz de la Sierra, cel mai mare oraș din Bolivia. Pentru ea, excursia era o aventură, ca în cărțile pe care le citea la biblioteca din L’Hospitalet de Llobregat, orașul de lângă Barcelona unde locuia din copilărie. Fiica unor imigranți marocani fără acte, Nada trăia acolo de la patru ani.
Vecinul ei a dus-o într-o călătorie
O însoțea o singură persoană: Grover Morales, un vecin cu aer blând și evlavios. În cartierul sărac La Florida, el saluta pe toată lumea, indiferent de rasă sau religie. Citea Biblia, dar și Tora și Coranul. Le mai gătea părinților Nadei și le instalase chiar o cadă în casă. Morales, bolivian trecut de 30 de ani, spunea că pleacă într-o călătorie de afaceri și familie: urma să aducă bijuterii din Bolivia pentru a le vinde în Spania. S-a oferit să o ia pe Nada drept recompensă pentru rezultatele ei școlare. Promitea că se întorc într-o săptămână. Părinții au semnat un document notarial prin care îi permiteau să călătorească cu el.
Nada era încântată. Când avea să revină la școală, nu va mai trebui să pretindă că și-a petrecut vara la mare. Avea o poveste adevărată. Dar era și neliniștită. Descoperise la un internet-café un videoclip în care Morales intra în transă religioasă, cu părul fluturându-i pe față. O speriase. Nu înțelegea nici gesturile ciudate pe care le făcea uneori când rămâneau singuri. Totuși, părinții aprobaseră călătoria. Ce rău s-ar fi putut întâmpla?
„Nu vreau să fiu doar fata care a fost răpită”
Camerele de supraveghere de pe aeroport au surprins momentul în care Nada și Morales, îmbrăcat în cămașă albă, stau la coadă la îmbarcare. Imaginea fetiței în rochie cu buline, așteptând avionul, este sfâșietoare. Singurul lucru bun care se poate spune despre ce a urmat este că a supraviețuit.
Astăzi, la 21 de ani, Nada este studentă la Drept la Universitatea din Barcelona. Mult timp, puțini au întrebat-o ce s-a întâmplat după ce a urcat în avion. Abia în ultimii ani a început să reconstruiască cele nouă luni de coșmar pe care încercase să le uite. A decis să facă asta public, pentru a combate stigmatul și traficul de minori. „Nu vreau să fiu doar fata care a fost răpită”, spune ea.
La sosirea în Santa Cruz, Nada zâmbea obosită în fața camerei de la controlul pașapoartelor. În autobuz, privea pe geam. Deși cartierul ei din Spania era sărac, Santa Cruz i s-a părut și mai murdar și haotic. Copii de vârsta ei vindeau pe marginea drumului. La un moment dat, Morales i-a spus că pașaportul ei s-a „pierdut”. A dat vina pe ea. Trebuiau să rămână mai mult. Atunci a înțeles că fusese înșelată. A plâns și a strigat disperată după mama ei.
„Cea mai rea noapte din viața mea”
În Cochabamba, unde au ajuns apoi, locuința familiei lui Morales era mizeră. Se vorbea quechua, limbă pe care Nada nu o înțelegea. Morales a sunat de două ori părinții fetei. Într-un apel, ea a apucat să spună că pașaportul dispăruse. În altul, i-a cerut mamei să anunțe școala că are varicelă, ca să nu fie ștearsă din catalog.
Într-o noapte, s-a trezit cu mâinile lui pe coapsele ei. A țipat și a fugit la fereastră. A fost, spune ea, „cea mai rea noapte din viața mea”. Abuzurile au continuat din acea zi.
Când a aflat că poliția îl caută, Morales și-a distrus telefonul. A fugit cu ea în zone tot mai izolate. I-a schimbat numele în Evelyn și o prezenta drept nepoata lui. O obliga să poarte batic și rochii lungi.
Au ajuns în cele din urmă într-o așezare rurală, unde au fost primiți de un fermier. A doua zi, Nada a primit o macetă. În loc să înceapă școala în Spania, muncea de la răsărit până la apus: curăța câmpuri, plivea ananași, tăia vegetație. Spăla hainele în râu. Dacă nu muncea destul, era bătută cu cureaua.
Nada lucra pe plantații și strângea în secret bani pentru un bilet de întoarcere
Morales îi spunea că strâng bani pentru pașaport. Ea muncea cu seriozitatea cu care învăța la școală. Credea că e singura ei șansă de scăpare. A învățat să pescuiască, să facă focul, să se apere de șerpi.
Ulterior, au ajuns într-un sat de cultivatori de coca, adânc în parcul național Carrasco. Un loc izolat, unde bărbații purtau arme și poliția intra rar. Nada lucra pe plantații și strângea în secret bani pentru un bilet de întoarcere.
Între timp, în Spania, părinții o declaraseră dispărută. Ancheta a ajuns la Garda Civilă. S-a descoperit că Morales fugise din Bolivia pentru a evita un proces pentru viol.
Operațiunea de salvare
După luni de căutări și negocieri dificile cu liderii locali, poliția a organizat o intervenție aeriană. Pe 4 martie 2014, două elicoptere au aterizat într-o poiană din junglă. O polițistă s-a apropiat de ea: „Ești Nada?” Nu mai auzise acest nume de luni întregi. A început să plângă.
A fost dusă într-un centru de protecție. Morales a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru trafic de minori și abuz sexual.
Întoarcerea în Spania nu a însemnat însă sfârșitul suferinței. A fost plasată în centre de protecție, apoi readusă în familia ei, unde tatăl avea accese de violență. A suferit atacuri de anxietate și depresie. La 16 ani, s-a gândit la sinucidere, ținând un cuțit în mână. O „mică lumină” din mintea ei, speranța, a făcut-o să renunțe.
„Mă consider puternică. Dacă eu sufer, imaginați-vă cum e pentru cineva care nu are ce am eu acum”
Refugiul ei a fost din nou școala. A câștigat un premiu pentru un eseu și a decis să studieze Dreptul și Relațiile Internaționale, pentru a ajuta victimele traficului de minori.
Astăzi, Nada vrea să vorbească la ONU despre lupta împotriva traficului de copii. Primește mesaje de la fete abuzate din toată lumea. Le răspunde cum poate.
Și spune că terapia este dureroasă. „Mă consider puternică. Dacă eu sufer, imaginați-vă cum e pentru cineva care nu are ce am eu acum”, spune ea.
Ştiri video recomandate
