Un matematician a dezvăluit ceea ce ar putea fi unul dintre cele mai vechi mituri din istorie, după ce a studiat iluziile optice și Partenonul, celebrul templu grecesc din Atena.
De mai bine de 2.000 de ani, cercetătorii au admirat clădirea de pe dealul Acropolei și au lăudat arhitecții pentru precizia construcției sale, scrie publicația Ekathimerini.
De-a lungul timpului, specialiștii au susținut că arhitecții greci au folosit forme ușor curbate pentru a corecta anumite iluzii optice și pentru a face templul să pară perfect drept și simetric.
Profesorul Alain Goriely a analizat matematic, printr-o serie de modele și calcule, principalele teorii privind așa-numitele „corecții optice” ale Partenonului, finalizat în secolul al V-lea î.Hr. ca templu dedicat zeiței Atena.
Descoperire contestă o interpretare a arhitecturii Partenonului
Într-un studiu publicat în „Royal Society Open Science”, acesta a prezentat concluzia la care a ajuns. Astfel, potrivit acestuia, iluziile pe care aceste forme ar fi trebuit să le corecteze fie nu sunt susținute de dovezi științifice, fie sunt atât de mici încât nu pot fi observate în condiții normale. Pe scurt, iluziile sunt ele însele o iluzie.
Descoperirile, relatate de The Guardian, contestă astfel o interpretare a arhitecturii Partenonului care a fost repetată în literatura de arhitectură timp de secole.
În studiul său, Goriely atribuie originea acestui mit arhitectului și inginerului roman Vitruviu, din secolul I, care a scris despre Partenon la 400 de ani după construirea acestuia.
Relatarea sa a fost preluată în cărțile de arhitectură și a devenit un adevăr acceptat. Chiar și chatbot-urile cu inteligență artificială de astăzi continuă să repete această poveste.
O afirmație des întâlnită, pe care matematicianul o contestă, se referă la baza Partenonului, sau stilobat. Măsurătorile arată că laturile bazei nu sunt orizontale, ci formează un arc ușor care se ridică cu 6 cm în centru.
Potrivit lui Vitruviu, acest lucru corectează o iluzie care ar face ca baza să pară că se afundă în mijloc.
Efectul de „lăsare” a fost pus pe seama a două posibile iluzii optice. Prima teorie susține că liniile orizontale lungi par să se curbeze în jos în partea centrală. Însă Goriely nu a găsit dovezi care să susțină această explicație.
Goriely a declarat pentru The Guardian că această afirmație ar putea fi „cel mai vechi mit pe care îl avem”, în afară de religie.
Totodată, el a transmis un mesaj și pentru cititori. „Aveți încredere în propriii ochi, puneți la îndoială ceea ce vedeți și decideți singuri dacă teoria corecțiilor optice se susține”, scrie el, în studiul publicat.