Pieer Bertig, în vârstă de 42 de ani, a ajuns în Italia în anul 2003 pe când avea doar 19 ani. În 2019 a fost obligat de pandemie să plece din Italia şi să se întoarcă în România. Povestea sa a ajuns în presa din Italia unde povesteşte cum în România lucrurile s-au schimbat foarte mult şi unde acum are şansa să muncească şi să stea lângă familia sa.
„Străbunicii mei erau italieni; după război, ca să nu moară de foame, au plecat în România. La început, au locuit în colibe și au lucrat piatra, apoi s-au mutat la Tulcea, unde este cea mai mare comunitate de emigranți italieni, și nu au mai plecat niciodată. Li se spunea navetiști, dar ca să încerce să fie mai bine acceptați, și-au schimbat numele de familie Berti în Bertig. Și eu sunt un amestec din cele două țări; de fapt, mi-au spus Pieer.”
› Vezi galeria foto ‹
Plecarea în Italia
Părinții lui îi vorbiseră mereu despre Italia, așa că, la 19 ani, tânărul a decis să se mute la Torino în căutarea unui loc de muncă bine plătit. „Era anul 2003, iar viața era grozavă în Italia. Mi-am găsit imediat un loc de muncă în industria prelucrării metalelor, la o companie care producea rulmenți pentru industria auto.”
Apoi, criza din sector a schimbat totul: „După 16 ani, reușisem să devin maistru, dar afacerile nu mergeau bine. Așa că firma a început să ofere stimulente la plecarea din firmă. Mai întâi celor apropiați de pensionare, apoi tuturor. Am simțit care era tendinţa și am decis să accept. Văzând cum a evoluat piața maşinilor din Torino, aș spune că am făcut alegerea corectă. Am ales o nouă provocare: întoarcerea în România și sunt mulțumit. Și în felul acesta, pot fi aproape și de părinții mei în vârstă.”
Cum a regăsit ţara natală la întoarcere
Tânărul a povestit pentru Corriere della Sera cum şi-a regăsit ţara natală după mulţi ani „Astăzi, însă, locuiesc în București, iar lucrurile stau mai bine aici; străzile sunt mai curate și mai liniștite și, mai presus de toate, există mai multe oportunități de angajare. Țara noastră, spre deosebire de Italia, a cunoscut o redresare clară în ultimii ani.” La întoarcerea în țara sa natală, a primit imediat mai multe oferte de muncă în industria auto. Dar Pieer le-a refuzat: „Am avut o pasiune pentru pictură încă din copilărie, așa că am decis să-mi investesc banii în visul meu. Astăzi îmi câștig existența din arta mea, vânzând tablouri și participând la expoziții internaționale, de la Los Angeles la Torino. M-am întors pentru câteva zile acum exact doi ani, expunându-mi picturile la expoziția Cuori Migranti găzduită în Mausoleul Bela Rosin din Mirafiori.” Și acolo, l-a cuprins melancolia: „Îmi este dor de prietenii mei și de arhitectura din Torino; de fiecare dată când mă plimbam prin centrul orașului, eram încântat. Poate și de aceea locuiesc astăzi în București: echilibrul perfect dintre cele două țări.”
Italia şi imigranţii
Pieer Bertig şi-a spus părerea dură pe care o are în modul cum Italia gestionează situaţia migranţilor: „Din păcate, condițiile pentru continuarea existenței în capitala piemonteză (n.red. Torino) nu mai existau. Epoca de aur pare să fi trecut și există o lipsă de locuri de muncă. Pare absurd să spun asta, dar acum există mai multe oportunități în România, chiar și pentru generațiile mai tinere. Țările noastre au luat traiectorii opuse. Sunt parțial fericit, parțial trist. Aș vrea să vă ofer vreun sfat. Cred că ar trebui să schimbați modul în care gestionați migranții. Vorbesc în special despre cei fără acte sau care nu se integrează în societate. Sunteți prea permisivi; ar trebui să existe mult mai multe controale și o poziție dură. Altfel, lucrurile se vor generaliza și chiar și străinii perfect integrați vor fi etichetați din vina altcuiva. Voi fi mereu recunoscător orașului Torino, dar acum este momentul să privim spre viitor.”